„Mereu am fost o persoană organizată, pe care te poți baza, loială și cu multe alte calități. Totodată, mereu m-am împiedicat de criticul interior și nu am știut să mă iubesc pe mine. Până când am devenit mamă.
Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi dau seama că lumea nu e în alb și negru, ci într-o nuanță de gri, pe care putem să așternem ce culori vrem noi. Putem să lucrăm la noi și să ne dezvoltăm constant.
Nu sunt perfectă și știu asta, însă încerc să fiu un om mai bun pentru copiii mei și de când îi iubesc pe ei, am început să mă iubesc și pe mine. Ca să fiu o mamă bună, trebuie să fiu bună și cu mine.
Copiii mei mă iau ca exemplu și nu-mi doresc să învețe că trebuie să te învinovățești atunci când greșești și să ai așteptări nerealiste de la tine.
Deja am depus efort pentru ca fiul meu de 5 ani, care avea așteptări prea mari de la el, să învețe să fie mai blând cu sine. Mi-a moștenit această latură, însă dacă eu am putut, va putea și el. Unele lucruri trebuie să le înveți pe parcurs.
Așa cum spuneam, nu sunt perfectă și nici nu aș vrea să fiu. Îmi place să învăț lucruri noi despre mine și prin prisma rolului de mamă, să învăț lucruri și despre copiii mei.
Și cred că asta fac și ei, pentru că m-au văzut greșind de mai multe ori. Mă văd și mai fericită și mai tristă, și făcând lucrurile bine și mai puțin bine… Mă văd autentică și așa sper să fie și ei.
Așa că, dragă mamă sau dragă tată, dacă te confrunți și tu cu acel critic interior, amintește-ți că nu trebuie să crezi mereu ceea ce gândești. E suficient atât cât faci și e normal să greșești și să o dai în bară din când în când. Dă-ți voie să cazi ți să te ridici mai puternic”.
Ce părere ai despre mesajul mamei? Ai simțit și tu criticul interior? Dacă da, cum îi faci față?
Surse foto: Pexels
Surse articol: cafemom.com
Urmareste-ne pe Google News
