Mami, ajută-mă! Nu vreau să mint. Simt că hrănesc o pată neagră din creier cu broccoli stricat

Gabriela Paladi - Redactor-Șef

Încă o zi, încă o lecție de viață de la propria mea fiică. Are doar 10 ani, dar vede lucrurile uneori atât de fresh și cu o maturitate atât de transparentă și rațională, că nu mă pot abține să nu învăț de la ea să savurez viața și psihicul uman altfel decât o făceam până acum. 

Am avut certitudinea că mă descurc cât de cât în treaba asta cu mămicia în momentul în care Anya a început să îmi ceară ajutorul pentru a se forma ca adult. Mai precis:

  • Mami, ajută-mă să-mi placă școala;
  • Mami, ajută-mă să mă concentrez la teme;
  • Mami, ajută-mă să nu mai mint;
  • Mami, ajută-mă să nu mai fiu rea cu prietenii mei;
  • Mami, ajută-mă să nu mai fiu obraznică cu adulții;
  • Mami, ajută-mă să nu mă mai gândesc tot timpul la Roblox.

Practic, cu mintea ei de 10 ani a reușit să facă ceea ce noi adulții facem cu mare dificultate sau chiar deloc: și-a identificat problemele și a cerut ajutorul pentru a le rezolva. Sunt mândră de ea și de mine, pentru că un dialog continuu, care uneori pentru mine părea monolog, prin care îi spuneam zi de zi că rolul meu este să o ajut să devină cea mai bună variantă a sa, a dat roade. Zilnic îi spuneam că cea mai mare greșeală pe care o poate face este să se ascundă de noi, pentru că noi, părinții ei, suntem singurii care o iubesc necondiționat și care îi vor în orice situație binele. Că trebuie să treacă peste teama că o vom judeca sau pedepsi și să nu ne mintă, să spună adevărul și să ceară ajutorul. După aproape 2 ani de astfel de discuții, după 2 ani de luptă cu mine însămi de a aborda educația ei cu blândețe, fără pedepse, fără țipete și urlete am ajuns și la punctul culminant, când discuția de mai jos cu ea mi-a dovedit că inteligența emoțională a copilului meu este cea mai mare realizare din viața mea de părinte activ în ale educației. 

- Mami, trebuie să îți spun ceva de pata mea neagră din creier. 

- Aoleu, deja încep să mă sperii...
- Să știi că e de speriat. Știi, înainte, când eram mai mică eu mai mințeam și nu mă deranja deloc. Acum, când mint sau când vreau să mint parcă ajung într-o pată neagră care mi se pune pe creier. Și simt așa un gol în stomac, așa cum simt când mănânc broccoli, bleah! E ca și cum mi-aș hrăni creierul cu broccoli stricat și pata aia neagră se mărește. 
- Păi nu o mai hrăni. 
- Asta încerc să fac, dar e greu să știi. Trebuie să mă ajuți. Că aceeași senzație o am și când amân să fac temele, sau când îmi doresc mult de tot să joc Roblox, în loc să citesc, sau când e telefonul acolo lângă mine, eu fac teme, zic să fac o pauză și în loc să stau 5 minute pe YouTube stau jumătate de oră sau mai mult. Și știu că nu fac bine și că tu o să îmi spui iar că nu pun școala pe primul loc. Și am senzația asta, de broccoli stricat, jur. Și vreau să scap de ea. Cum fac? Help!

Probabil că vă întrebați ce i-am răspuns. În primul rând, am fost extrem de încântată și de surprinsă de modul în care a perceput problema aceasta emoțională a ei, care este comună tuturor, cea a luptei dintre plăceri și nevoi egoiste cu conștiința morală. Da, așa o cheamă pe ea. Metafora Anyei, modul în care și-a perceput conștiința morală și sentimentul de vinovăție, m-a ajutat să îi înțeleg mai bine nu numai emoțiile și faptele cu care se luptă, dar și modul în care să câștige lupta cu ele. 

Ce i-am răspuns?

Că orice facem pe lumea asta, pentru a ajunge la rezultatul dorit, trebuie să ne antrenăm. Că nu învățăm să mergem din prima, sau să vorbim, sau să citim și să scriem din prima încercare. Ne antrenăm. Așa și treaba cu pata neagră din creier. Este greu să nu cedăm ispitelor (telefonul e chiar acolo, minciuna te poate scăpa pe moment de problemă, lenea este mai confortabilă), dar zi de zi, cu antrenament, refuzând să hrănim pata aceea neagră, azi mai puțin, mâine și mai puțin, vom reuși și să ne educăm conștiința morală, dar și cea psihică, să învățăm cum să facem lucrurile care sunt corecte, sănătoase, potrivite pentru noi și cei din jurul nostru. Așa cum am făcut și eu, zi de zi, am antrenat propriul meu copil să își perceapă problemele, să le identifice și să ceară ajutorul pentru a le rezolva. De ce? Pentru ca atunci când va deveni adult să aibă uneltele necesare pentru a-și înțelege singur vacarmul emoțional și moral și să ia deciziile corecte pentru a face liniște în suflet și minte. Pentru că rolul nostru, de părinți, este să le oferim aceste unelte, fie ele emoționale, morale, de introspecție sau de empatie, ca să devină cea mai bună variantă a lor. Atâta timp cât îi avem sub aripa noastră, zboară cu noi. Dar când vor ieși de acolo, trebuie să aibă și ei aripi și, cel mai important, să știe cum să le folosească.

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Nu arunca laptele stricat: 6 moduri de a-l folosi eficient în bucătărie
    Nu arunca laptele stricat: 6 moduri de a-l folosi eficient în bucătărie

    Prima tentație este, când guști laptele din frigider și îi simți gustul ușor acrit, să îl arunci rapid. Parcurge cu atenție articolul de mai jos pentru a descoperi...

    Mami, vreau să mă transformi în televizor, pentru că așa sunt și eu luat în serios când vorbesc
    Mami, vreau să mă transformi în televizor, pentru că așa sunt și eu luat în serios când vorbesc

    Scrisoarea copilului din articolul de mai jos poate fi chiar a copilului tău. Mesajul ei este clar și menit să aducă în prim-plan o problemă deosebit de actuală: timpul...

    Ajutor! Vreau să îmi salvez nepoțelul de abuz. Sora mea minoră, mama lui, îi pune viața în pericol și autoritățile din România nu mă ajută cu nimic
    Ajutor! Vreau să îmi salvez nepoțelul de abuz. Sora mea minoră, mama lui, îi pune viața în pericol și autoritățile din România nu mă ajută cu nimic

    Aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră dacă se poate. Este vorba despre nepoțelul meu de 2 anișori, care în acest moment este în pericol. Sora mea e minoră, are 17 ani...

    ”-Vreți să fim prietene?-Nu, că ești neagră!” Răspunsul dur pe care l-a primit fiica unei vedete din România
    ”-Vreți să fim prietene?-Nu, că ești neagră!” Răspunsul dur pe care l-a primit fiica unei vedete din România

    Rasismul atacă peste tot, cu precădere în România. O dovadă clară este ceea ce s-a întâmplat fiicei unei vedete din România, care a fost respinsă în...

    Fenomen rar pe cerul României pe 30 august: luna neagră și efectele ei asupra noastră
    Fenomen rar pe cerul României pe 30 august: luna neagră și efectele ei asupra noastră

    Astăzi va putea fi văzută pe cer Luna neagră, un fenomen astronomic rar.

    Crește copilul pe care îl ai, nu copilul pe care îl vrei
    Crește copilul pe care îl ai, nu copilul pe care îl vrei

    Visăm pentru copiii noștri să aibă o viață plină de succes, de fericire, de iubire și liniște. Vrem să fie actori de cinema, oameni de știință, antreprenori cu miliarde în...

    Am cancer terminal. Vreau ca ultimele sunete pe care le aud când mor să fie din viața normală a familiei mele
    Am cancer terminal. Vreau ca ultimele sunete pe care le aud când mor să fie din viața normală a familiei mele

    Am 43 de ani și probabil nu voi apuca 44. Este joi dimineață, ora 9, când scriu aceste rânduri. Casa este goală și eu mă uit pe geam la copacii de afară și încerc...

    "Mami, o să fii tristă când nu o să mai fiu cu tine?" Ajută o mamă să salveze viața fetiței ei de 5 ani
    "Mami, o să fii tristă când nu o să mai fiu cu tine?" Ajută o mamă să salveze viața fetiței ei de 5 ani

    Este îngrozitor de imaginat să ai un copil bolnav de cancer, darămite chiar să treci printr-o astfel de realitate cruntă. Imaginați-vă numai că un copil de câțiva...

    © 2022 Qbebe