Gânduri de copil: 10 lucruri care mă deranjează la mama mea

Ca să înțelegeți despre cine este vorba, în cazul în care ați avut încă plăcerea de a-l cunoaște, micul terorist (metodă de alint găsită de mine), alias băiețelul meu în vârstă de 9 ani și 3 luni, este o fire extrem de perfecționistă. Nu poate dormi liniștit până în clipa în care își vede mașinuțele aliniate și are mereu câte ceva de comentat cu privire la...de fapt cam despre orice/oricine/oricând. Evident, nici eu nu am scăpat basma curată din raza de acțiune a criticilor sale. Iar cele de mai jos reprezintă, ca să mă exprim eufemistic, un rezumat al gândurilor care îl încearcă, extrase ad litteram din gura proprie-mi progenituri, din acest motiv sunt relatate și la persoana întâi. Căci, după cum bine vă imaginați, lista ar putea fi muuuult mai lungă:

1. Mă obligă să fac lucruri pe care nu mi le doresc

Ei bine, da, face asta destul de des. Începând cu mâncarea pe care o consum zilnic (ca să ne înțelegem, mă refer la fructe, iaurt și altele asemenea) și terminând cu diverse activități educative. Nu acceptă să mă hrănesc doar cu prostii și să butonez constant telefonul cu jocuri sau conversații pe whatsapp. Ce fel de mamă face asta propriului copil???

2. Vrea să îmi fac toate temele în ziua în care le primesc

Spuneți și voi. Cam cât de corect vi se pare?! Ce dacă la ora 8 seara mie îmi cad deja pleoapele și nu se mai poate înțelege nimeni cu mine?! Chiar e enervant să îmi fac temele imediat după ce vin de la școală și neapărat în ziua în care le primesc. Cred că mama nu a auzit de proverbul lasă pe mâine ce nu ai chef să faci azi.

3. Aruncă vina pe mine când de fapt doar ea e vinovată

Da, aici este vorba despre situații destul de banale. Cum ar fi, să zicem, aceea în care ea încearcă să mă hrănească în timp ce eu mă uit la desene animate sau mă joc. Și se întâmplă ceva neprevăzut, cum ar fi îi cade castronul de ciorbă din mână. Acum, sincer, cu ce sunt eu de vină că nu a fost ea în stare să îl țină cum trebuie?!

4. Îmi face o grămadă de poze, chiar și când nu vreau

Aici este devine realmente deranjantă. Mă pune să și zâmbesc, iar eu nu mă pot lăuda cu vreo înclinație deosebită în acest sens. Adică zâmbetul meu pare mai degrabă o grimasă de hamster nervos. Să își caute alt copil...mai disponibil să stea la pozat.

5. Se enervează pe mine din motive banale

Ca să înțelegeți la ce mă refer, vă dau și un exemplu: câți părinți s-ar enerva pe copiii lor când ar arunca cu mingea în tavan și ar sparge becul lustrei? Sau câți părinți s-ar enerva pe copiii lor când ar merge cu trotineta prin cea mai mare băltoacă și s-ar umple de noroi din cap până în picioare? Să fim serioși...

6. Nu mă lasă să renunț la somnul de amiază

La acest capitol se duc lupte seculare. Adică nu are omul voie nicio zi să se destrăbăleze? Ce importanță are că eu într-o zi în care nu dorm par un zombie întors cu cheia. Eu chiar îmi doresc nespus să nu dorm după-amiază 2-3 ore. Tare mi-aș plăcea să am o altă mamă...

7. Îmi repetă constant că televizorul nu face bine

Zi de zi aud același lucru. Pare că nu obosește niciodată să îmi amintească că mă uit prea mult la televizor, că stau prea aproape de ecran, că desenele sunt niște porcării...bla bla. Chiar am învățat multe chestii interesante de la televizor. De exemplu, din Angelo e cel mai tare am aflat ce este anatomia. E, vedeți că nu mai are motiv să susțină că nu învăț nimic bun?!

8. Mă enervează când doarme și sforăie

Mai ațipește din când în când lângă mine. Nu trebuia să aflați, dar somnul de amiază necesită prezența ei timp de 15 minute în care stă cu mâna pe capul meu (să nu râdeți). Și apoi începe să respire mai apăsat, mă rog să sforăie. Moment în care o împing și îi atrag atenția. De circa 20 de ori, până se trezește de tot, evident.

9. Mă pune să închid consola de jocuri când am ochii roșii

Mie nu mi se pare că îi am roșii deloc. Adică nu sunt roșii ca roșia, leguma, doar au o ușoară tentă roșiatică. Deci i se pare ei, exagerează. E doar răutăcioasă că eu mă joc pe consolă și ea nu. Și mă scoate din minți, că doar jocul pe consolă e activitatea pe care aș putea-o face întreaga zi...sau chiar mai multe...fără oprire.

10. Comentează despre prietenii mei de joacă

Mă rog, nu sunt chiar prietenii mei, sunt mai degrabă colegi. Care stau în fața unui bloc, de fapt în spatele lui, după ore. Și se pun pe bârfe și prostii. Chiar nu înțeleg ce problemă are cu faptul că îmi doresc și eu să fiu popular? Ar putea să nu mai aibă reacții atât de dramatice.

În încheiere, ca să ne înțelegem, eu chiar îmi iubesc mama. Și știu că ar face orice pentru mine. Dar tare mi-aș dori să mai închidă și ea câte un ochi și să fie așa...un pic denaturată. Voi nu?