Obiceiuri și tradiții în Noaptea de Sânziene. Ce trebuie să facă fetele care vor să se căsătorească
Noaptea de Sânziene, dintre 23 și 24 iunie, este una dintre cele mai încărcate de simboluri din calendarul popular românesc. Este noaptea în care, în credința veche, cerurile se deschid, plantele capătă puteri tămăduitoare, iar fetele tinere caută semne despre iubire, măritiș și ursit. Sărbătoarea poartă mai multe nume, în funcție de zonă: Sânziene, Drăgaică, Sfântul Ion de Vară sau, în unele locuri, Cap de Vară, pentru că se află aproape de solstițiul de vară și marchează mijlocul anotimpului cald.
Pe 24 iunie, tradiția populară se întâlnește cu sărbătoarea creștină a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre puținele nașteri de sfinți prăznuite în calendarul ortodox. Sfântul Ioan Botezătorul este cel care a pregătit venirea lui Hristos, iar nașterea lui este așezată, simbolic, după solstițiul de vară, când ziua începe să scadă. În paralel, lumea satului a păstrat în această zi ritualuri legate de dragoste, fertilitate, sănătate, rodul câmpului și protecția gospodăriei.
Sânzienele, sărbătoarea dragostei, a florilor și a verii
În credința populară, Sânzienele sunt văzute ca făpturi feminine frumoase, luminoase, care umblă prin aer, prin păduri sau pe câmpuri în noaptea de 23 spre 24 iunie. Ele cântă, dansează, dau putere florilor, ajută la rodirea ogoarelor, înmulțesc animalele și păsările și, dacă sunt respectate, aduc belșug și sănătate. De aici vine și imaginea acestei sărbători ca un moment al iubirii, al vieții și al naturii ajunse la maturitate.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul: ce să NU faci azi ca să nu te pedepsească Sânzienele
Totuși, tradiția spune că Sânzienele nu trebuie supărate sau nesocotite. Deși sunt considerate zâne bune, ele pot deveni aspre cu cei care le încalcă ziua, pot aduce furtuni, grindină ori pagubă asupra câmpurilor. Această credință explică de ce, în satul vechi, sărbătoarea era ținută cu grijă, iar oamenii evitau să trateze ziua ca pe una obișnuită.
Sărbătoarea are și o legătură puternică cu soarele. Florile de sânziene, galbene și parfumate, apar în preajma zilei de 24 iunie și sunt privite ca simboluri ale luminii, vieții și norocului. În unele zone, sărbătoarea mai este numită și „Amuțitul Cucului”, pentru că în credința populară cucul încetează să mai cânte în această perioadă, semn că vara a ajuns la mijloc și timpul începe să se întoarcă spre partea lui matură.
Ce fac fetele care vor să se căsătorească
Cel mai cunoscut obicei al Nopții de Sânziene este legat de fetele care vor să își viseze ursitul. În ajunul sărbătorii, acestea culeg flori de sânziene și le pun sub pernă, cu speranța că în vis le va apărea bărbatul cu care se vor căsători. În unele zone, fetele își împletesc cununi din aceste flori și le lasă peste noapte în grădină sau într-un loc curat. Dacă dimineața cununa este plină de rouă, se spune că fata se va mărita curând.
Un alt obicei spune că fetele aruncă aceste cununi pe acoperișul casei. Dacă rămân acolo, este semn de noroc, sănătate și, pentru cele nemăritate, apropierea căsătoriei. Dacă alunecă sau cad, semnul este privit ca nefavorabil. În alte locuri, cununa era aruncată peste vite: dacă se oprea pe coarnele unei vite tinere, fata urma să se căsătorească cu un bărbat tânăr, iar dacă se prindea de un animal mai bătrân, alesul ar fi fost un om mai în vârstă.
Roua are, la rândul ei, un loc aparte în tradițiile de Sânziene. Se spune că, în zorii zilei, roua culeasă de pe plante din locuri curate are puteri speciale. Fetele care vor să se mărite repede se pot spăla cu această rouă, iar femeile măritate o folosesc, în credința populară, pentru dragoste, frumusețe și fertilitate. Aceste practici țin de lumea veche a satului și trebuie privite ca tradiții populare, nu ca rânduieli religioase.
Plantele de leac, cununile și semnele din noaptea în care „se deschid cerurile”
Sânzienele sunt considerate și momentul cel mai potrivit pentru culegerea plantelor de leac. În credința populară, în această noapte florile și ierburile primesc puteri vindecătoare, de aceea femeile strângeau plante pentru ceaiuri, leacuri și descântece. Se spunea că sânzienele pot fi folosite pentru sănătate, iar roua lor ar avea putere asupra bolilor de ochi sau asupra frumuseții chipului.
Cununile de sânziene nu erau folosite doar pentru aflarea ursitului. Ele se puneau la porți, la ferestre, pe uși, pe șuri, pe stupi sau chiar pe ogoare, cu rol de protecție. Oamenii credeau că florile țin la distanță relele, apără gospodăria de furtuni, grindină și pagube și aduc noroc celor din casă. În multe locuri, fiecare membru al familiei avea propria cunună, iar felul în care aceasta rămânea sau cădea de pe acoperiș era interpretat ca semn pentru anul care urma.
În unele sate se aprindeau focuri, se purtau făclii și se făceau ritualuri de purificare. Flăcăii agitau torțe, se cânta, se striga și se păstra ideea că focul, mirosurile puternice și zgomotul alungă răul. Tot în această zonă intră și alaiul Drăgaicei, în care fete îmbrăcate în alb porneau prin sat, se opreau la răscruci și dansau, ca un ritual legat de rod, tinerețe și trecerea spre căsătorie.
Ceai de sânziene: cum ajută leacul din bătrâni pentru sănătate
Ce trebuie și ce nu trebuie să facă oamenii de Sânziene
Pentru creștini, ziua de 24 iunie are în primul rând sens religios: este Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care a vestit apropierea lui Hristos și a chemat oamenii la pocăință. De aceea, partea creștină a sărbătorii se leagă de rugăciune, de participarea la slujbă și de cinstirea sfântului, iar obiceiurile de aflare a ursitului, cununile și semnele din natură aparțin tradiției populare transmise din generație în generație.
În credința populară, oamenii nu trebuie să nesocotească ziua Sânzienelor și nici să trateze sărbătoarea cu nepăsare. Se spune că Sânzienele se pot supăra pe cei care nu le respectă, iar unele superstiții vorbesc despre vijelii, grindină sau boli aduse celor care încalcă rânduiala veche. În alte zone, exista și interdicția de a te scălda în ziua de Sânziene, pentru că apa ar spăla puterile bune care înconjoară omul în această zi.
Pe de altă parte, tradiția îndeamnă oamenii să aducă în casă flori de sânziene, să împletească mici cununi pentru noroc, să păstreze plante de leac și să întâmpine ziua cu gând bun. Pentru fetele care vor să se căsătorească, cele mai cunoscute gesturi rămân florile puse sub pernă, cununa lăsată peste noapte la rouă și spălarea cu rouă în zori. Sunt obiceiuri vechi, păstrate mai ales pentru farmecul lor, care vorbesc despre speranță, iubire și dorința omului de a primi un semn bun atunci când se află în fața unui nou început.
Surse foto: AI
Surse articol: stirileprotv.ro, europafm.ro
Urmareste-ne pe Google News
