Mama mea a murit cand eu aveam doar un an, intr-un accident de masina. Nu am nimic de la ea, nu o cunosc, iar fratii mei mari mari si nici tata nu mi-au povestit prea multe despre ea. Nu stiu decat ca mamica mea era vesela, frumoasa si gospodina. Cand am implinit 5 ani, tatal ne-a culcat pe toti trei, ne-a invelit si ne-a sarutat de noapte buna, iar dimineata nu mai era viu.
Ne-a luat in grija o matusa care, dupa putina vreme, ne-a dus pe toti trei la orfelinat. De-atunci nu mai stiu nimic de ea sau de alte rude. Apoi fratii meu ai fost luati si dusi in alte parti si am ramas singura de tot pe lume.
Povesti adevarate. Mihaela a crescut la orfelinat. Dupa ce a implinit 18 ani si a fost nevoita sa plece din institutia statului, o familie cu inima mare...Cand am implinit 18 ani si a trebuit sa parasesc orfelinatul, o familie buna la inima m-a ajutat sa ma angajez la o fabrica de confectii. Incet-incet am prins drag de meserie, am inceput sa castig bani frumusei. Imi permiteam sa ies in oras, sa-mi fac un rost. Mi-am inchiriat o cameruta mica si imi vedeam de ale mele. Apoi am inceput sa-mi fac prieteni, cu care ieseam in oras. Am fost la teatru, la discoteca, la spectacole.
Intr-o seara l-am cunoscut pe el. Frumos, manierat, cu situatie materiala buna. Imi jura ca ma iubeste si ca ar merge la capatul lumii pentru mine. Iar eu l-am crezut. Visam sa-mi petrec toata viata cu el, sa imbrac rochia de mireasa, intr-o buna zi. Sa am o familie, asa cum n-am mai avut de la varsta de 1 an. Dupa 6 luni am ramas insarcinata. A fost un soc pentru amandoi. El nu vrea sa auda de copil, iar eu sunt in deriva. Mi-a dat banii sa fac avort si a rupt orice legatura cu mine. Nici eu, una, nu mai vreau sa aud de el. A fost prea vehement cu intreruperea sarcinii si ma acuza ca n-am fost atenta.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR.RO
Urmareste-ne pe Google News
