Psihoterapeutul Irina Gruia atrage atenția asupra violenței în familie asupra copiilor cu rezultate slabe la școală. „Se instalase acasă această formă de violență ca parte din meniul zilei"

Psihoterapeuta Irina Gruia atrage atenția asupra unui fenomen îngrijorător: violența în familie are un impact direct și profund asupra copiilor, afectându-le capacitatea de concentrare, încrederea în sine și rezultatele la școală. Aceasta subliniază că, de multe ori, elevii considerați „slabi” sau „dezinteresați” sunt, de fapt, victime ale unor medii familiale tensionate, în care pedeapsa fizică este folosită ca metodă de disciplinare. În loc să îi ajute, aceste comportamente le accentuează dificultățile și le creează blocaje emoționale care se reflectă inevitabil în performanțele școlare.

„Toți erau loviți în mod special pentru rolul de școlar, pentru faptul că nu învățau”

Irina Gruia a povestit, din experiența sa profesională, că a lucrat cu patru clase de elevi de clasa a VIII-a, însumând aproximativ 120 de copii. Dintre aceștia, doar 15 au declarat că nu au fost niciodată bătuți, ceea ce arată dimensiunea reală a fenomenului. Pentru majoritatea, violența fizică nu era o excepție, ci o rutină, o metodă „normală” de corectare a comportamentului sau a rezultatelor școlare.

Această realitate scoate la iveală un tipar periculos: copiii sunt pedepsiți exact pentru rolul lor de elevi, pentru faptul că nu învață suficient sau nu ating standardele impuse de părinți. În loc să fie susținuți și încurajați, ei ajung să asocieze școala cu frica, presiunea și umilința. În astfel de condiții, procesul de învățare devine unul dificil, iar rezultatele slabe nu sunt o cauză, ci o consecință a mediului în care trăiesc.

Violenta in familie: un semnal de alarma!

Mai mult decât atât, psihoterapeuta subliniază că această formă de violență ajunge să fie percepută de copii ca fiind „normală”, fiind integrată în viața de zi cu zi. Lipsa unor modele sănătoase de comunicare și educație îi face pe aceștia să interiorizeze ideea că valoarea lor depinde exclusiv de performanțe, iar eșecul este pedepsit. Pe termen lung, acest lucru poate duce la anxietate, lipsă de încredere și dificultăți în relaționare.

„Îmi amintesc o experiență de la o școală din Craiova, unde am lucrat simultan cu patru clase, era aproape 120 de copii de clasa a VIII-a și i-am pus să se împartă în două grupuri: cei care sunt loviți, mă rog, mai pe românește, iau bătaie și care nu iau bătaie. Și-mi amintesc că erau vreo 15 într-o parte și restul foarte mare în partea cealaltă. Instinctiv, m-am îndreptat către cei mai puțini, cumva cu empatie: „uite, aceștia sunt 15 care iau bătaie”. Nu. Era fix invers. Toți ceilalți erau loviți, și nu doar abuz verbal sau psihologic. 

Toți erau loviți, în mod special, pentru rolul de școlar, pentru faptul că nu învățau, nu făceau lucrurile suficient de bine. Îmi amintesc că eram undeva prin februarie. (…) Mai mult decât atât, i-am pus să se împartă în două grupe: câți dintre voi considerați că meritați să fiți loviți și câți nu. Și doar vreo 20 considerau că nu merită să fie loviți.

Deci, practic, aproape 70-80 erau și loviți, și erau și convinși că merită să fie loviți. Cumva se instalase acasă această formă de violență ca parte din meniul zilei, ceea ce duce, de fapt, la a crește viitori adolescenți foarte tensionați, nefericiți, care nu au iubire de sine, care nu se simt acceptați și iubiți.”, a declarat psihoterapeutul.

„Un alt fenomen mi se pare și el la fel de periculos, acela de a lăsa copilul să se manifeste și să se dezvolte liber”

Pe lângă problema violenței fizice, Irina Gruia atrage atenția și asupra unei alte extreme care poate fi la fel de nocivă: lipsa totală de limite în educația copilului. Ideea că un copil trebuie lăsat să se dezvolte complet liber, fără intervenția părinților, pentru a nu-i influența personalitatea, poate duce la dezechilibre în dezvoltarea acestuia.

Psihoterapeuta explică faptul că dezvoltarea sănătoasă a unui copil presupune echilibru între libertate și ghidaj. Fără limite clare, copilul nu învață să gestioneze frustrarea, responsabilitatea sau consecințele propriilor acțiuni. În același timp, lipsa unor repere ferme poate crea confuzie și nesiguranță, afectând capacitatea acestuia de a se adapta în mediul școlar și social.

Violenta asupra copiilor in familie – cifre si fapte din jurul lumii

„A mai apărut un alt fenomen care mi se pare și el la fel de periculos, și anume acela de a lăsa copilul să se manifeste și să se dezvolte liber, astfel încât să nu-i influențăm personalitatea. Și atunci avem acești copii care, pe de o parte, se dezvoltă cum se dezvoltă, pe de altă parte, nu au reguli.

Când părintele nu mai poate face ceea ce a învățat de mii de ani, lovește copilul. Copilul nu mai înțelege: „este acest părinte sigur pentru mine și mă lasă să fac ce vreau?” sau „este acest părinte periculos pentru mine și ori de câte ori am greșit, dintr-o dată, nu știu, din cauza faptul că mi-a căzut o furculiță de pe masă, părintele are o reacție supradimensionată”, a mai declarat ea.

Astfel, atât violența, cât și lipsa de implicare pot avea efecte negative asupra dezvoltării copilului. Este nevoie de o abordare echilibrată, bazată pe comunicare, empatie și sprijin, în care copilul să se simtă în siguranță, dar și responsabil. Doar în acest mod poate fi încurajată o evoluție armonioasă, atât din punct de vedere emoțional, cât și educațional.

Problemele semnalate de Irina Gruia scot în evidență necesitatea unei schimbări de mentalitate în ceea ce privește educația copiilor. Violența nu este o soluție, iar performanța școlară nu ar trebui să fie obținută prin frică. În același timp, nici lipsa totală de reguli nu reprezintă o alternativă sănătoasă. Doar prin echilibru, înțelegere și sprijin real, copiii pot avea șansa unei dezvoltări armonioase și a unor rezultate autentice.