Pif si visul craciunului

- Mamaaa, Pif iarasi s-a suit pe masa!!! A rupt perdeaua si a stricat vaza cu flori.

- Nu se poate! Nu se poate, atata obraznicie! raspunse mama.

 Pif facea parte din aceasta familie de 5 ani, aceasta era casa lui iar cei din casa il iubeau foarte mult, dar toate boacanele pe care le facea in ultimul timp ii puneau pe toti pe ganduri.

- Esti pedepsit! Sub pat, motan neascultator! il certa mama.

 Familia era foarte ocupata cu pregatirile de Craciun. Tata se duse dupa brad, iar mama si fetita coceau prajituri delicioase in bucatarie. Aroma de scortisoara te ademenea. Casa era frumos impodobita cu crengute de brad, globuri, ghirlande si lumini multicolore. Simteai mirosul de sarbatoare si voie buna. In hol un Mos Craciun statea langa usa, asteptand colindatorii. Doar Pif era singur si plictisit. Niciodata nu il bucurau sarbatorile, musafirii; atata forfota il obosea. Stand intr-un colt al sufrageriei, Pif adormi, iar ce avea sa viseze acea noapte nu va uita niciodata si viata lui va lua o alta cotitura.

 La inceputul visului, lui Pif i se arata o familie care primise un pisoi mic, un ghem de culoare gri si negru, cu ochisorii verzi. Toti radeau si se miscau in jurul lui privindu-l curiosi. Vazu cand acel motanel facuse primii pasi incurajat de toata familia, vazu cand primise prima jucarie, vazu femeia care in fiecare dimineata ii punea lapte proaspat in castronul lui, vazu cand se lovise la labuta si toti erau ingrijorati. Visase o multime de lucruri asemanatoare, care il faceau sa zambeasca in somn. Dar imediat visul se schimbase si se prefacu in imaginea unor lucruri mai putin frumoase. Era tot el, ceva mai maricel si ceva mai obraznic. In acest vis Pif rodea papucii stapanilor cand acestia nu erau acasa, fura mancarea de pe masa, era lenes, nu se juca cu nimeni, zgaria si musca, mieuna intruna fara motiv, se furisa afara si pleca de capul lui cand geamul era deschis, rupea florile, se catara pe perdele si pe rafturi, strica canapelele si usile cu ascutitul gherutelor, nu asculta de nimeni, si totul parea un dezastru. Dar cu toate astea visul ii arata cum familia era ingrijorata pentru el si cat erau de rabdatori cu toate prostiile lui. Disparuse si acest vis dar ochii i se ingreunau cu un altul. Asculta cum familia lui vroia sa scape de el.

- Trebuie sa-l ducem departe! Nu mai are leac! Nu vrea sa se cuminteasca, sa asculte! L-au luat in brate si s-au suit cu el in masina.

- Sa nu mai auzim niciodata de el, sa nu se mai intoarca! auzi vocile celor dragi.

  Lui Pif ii era atat de frica, se simtea atat de singur. Nu intelegea cum lucrurile se schimbasera intr-atata. Oare ce va face? Se vedea pierdut si ii era teama. Pif era infrigurat si tremura. Deschise ochii mari si privi in jur. In casa era liniste, iar luminile bradutului dansau vioi. Impinse cu botul o usa si gasi patul fetitei; se urca pe pat si se acomoda la picioarele ei. Fusese doar un cosmar, iar el era acasa, langa familia lui. Intelesese cat de norocos era, avea o familie care il iubea si il ingrijea, avea un loc cald si avea mancare. Nu era nevoit sa umble singur pe strazi, sa indure frigul si foamea. Trebuie sa se schimbe, sa fie recunoscator, mai cuminte si mai ascultator.

  Dimineata era mare bucurie in casa, Mos Craciun sosise cu daruri pentru toata familia, chiar si pentru Pif, care fusese obraznic si se purtase urat. Dar viata tuturor se schimbase intr-o viata frumoasa, plina de momente de bucurie.

- Uite Pif, acest soricel nou e ca sa ne jucam impreuna, ii sopti fetita pisoiului, iar Pif torcea linistit in bratele ei, cautandu-i mangaierea. Sfarsit.