Fiica mea adolescentă poate fi gay din cauza mea? Mi-a spus că nu vrea să audă de bărbați după ce a văzut ce am trăit eu cu tatăl ei

Am avut o relație toxică cu tatăl ei, care m-a ros pe dinăuntru timp de aproape două decenii, dar pe care n-am reușit să o închei la timp.

Tatăl fiicei mele a fost un om cu două fețe. Suflet sensibil, un Rac empatic cu ceilalți, cu mine a fost un mincinos manipulator. De fiecare dată când îi spuneam că mă despart de el, mă amenința că se sinucide.

În fața lumii, era bărbatul carismatic, cu zâmbet larg, sociabil, prezentabil. În spatele ușilor închise, nu era deloc așa.

A fost un manipulator mincinos care vorbea și întorcea cuvintele până la epuizare. Am obosit încercând să fac față dorinței lui de a avea control total, dar incapabil să fie sincer sau să iubească, fără să distrugă în același timp. A distrus două femei: pe mine și pe fiica lui. A, și să nu uit! Nici cu mama lui nu mai vorbește, pentru că „prea mi-a ținut partea”.

Am rămas prea mult într-o relație toxică. Acum fiica mea de 13 ani nu mai crede în iubire și spune ca nu vrea sa se căsătorească niciodată

Mințită și înșelată, am pierdut 2 decenii din viață lângă un manipulator care amenința mereu cu suicidul

Cu ce m-a mințit? Cu ce nu, mai bine zis! Am găsit de nenumărate ori numere de telefon de la femei necunoscute în telefonul lui. Ca să nu mai zic căutări pe Google pe site-uri de escorte! La început, încercam să-mi explic și mă gândeam că poate sunt cliente sau colege.

Dar apoi am început să găsesc și alte lucruri. O pereche de cercei în torpedoul mașinii, apoi o eșarfă parfumată sub bancheta din spate și un puf de păr, iar eu sunt tunsă scurt... Primea apeluri la ore târzii și mesaje ciudate. Și, cel mai grav, reacționa aiurea când îl confruntam: uneori era violent verbal, alteori mă amenința că se sinucide, sau făcea promisiuni goale.

Au fost seri în care venea acasă beat, cu ochii roșii, agresiv, răscolind tot ce găsea în calea lui și spunând că eu îl înșel pe el. Alteori, spunea că merge la cumpărături sau să rezolve ceva urgent, dar descopeream că, de fapt, fusese într-un bar sau cu „o prietenă” la un restaurant.

M-a mințit în față de atâtea ori, încât am ajuns să mă îndoiesc de tot ce spunea, chiar și când era adevărat.

Nu vreau să cresc un agresor. Vreau să cresc un OM. Sunt mamă de băiat și mi-e teamă. Dacă într-o zi va face rău?

Din cauza tatălui ei, fiica mea nu vrea să mai audă de bărbați

Copilul nostru a crescut în acest haos. Nu aș fi vrut să vadă, dar a văzut, a auzit, a simțit. Acum este o domnișoară în toată puterea cuvântului și simt că, din păcate, lumea ei e modelată de toată durerea pe care eu am lăsat-o să curgă în casă, ani la rând.

Am descoperit de curând, de fapt dirigintele mi-a spus că nu mai stă cu colegele de clasă, ci cu prietene cu doi ani mai mari decât ea, care se declară gay. Unele poartă steagul curcubeului pe conturile lor de Instagram, le-am căutat.

Au un grup de Whatsapp în care își spun una alteia „nevastă”, se pupă prin parc de parcă părerea lumii nu contează. Eu, sincer, nu am nimic împotriva acestui tip de exprimare. Nu cred că e greșit să iubești altfel și nici nu văd ca pe ceva ce trebuie „corectat”.

Dar nu pot să nu mă întreb: dacă fata mea simte că nu poate avea încredere în băieți sau în bărbați, e din cauza mea? Poate fi din cauza a ce a văzut între mine și tatăl ei?

Când propriul tată devine cel mai mare „dușman" al copilului tău! Fostul meu soț ne-a pus fiul în pericol în timp ce era beat criță

Fostul meu soț nu este de acord ca fiica noastră să facă terapie!

Ce mă doare cel mai tare este că nu pot să o ajut mai mult. Încă ne judecăm pentru custodie, pentru programul de vizită! Am încercat să obțin ordonanță președințială să suplinesc acordul tatălui...

Tatăl ei refuză terapia, refuză orice formă de ajutor, consideră că nu are nevoie. Nici nu acceptă ideea că fiica noastră ar avea nevoie de consiliere psihologică, de un spațiu sigur unde să-și înțeleagă emoțiile. Pentru el, soarta ei este doar o luptă de putere.

Eu aș vrea să mergem împreună la terapie, să vorbim deschis. Să aflu ce simte cu adevărat fata mea. Dacă e vorba de orientarea ei sexuală, atunci vreau să o sprijin, vreau să nu trăiască și să simtă rușine sau teamă. Dar dacă ceea ce simte acum și alegerea ei e mai degrabă o reacție la traumele noastre, la relația de coșmar dintre mine și tatăl ei? Dacă fuge de băieți nu pentru că a văzut că nici măcar tatăl ei nu a putut fi corect?

Îmi amintesc cum mi-a spus într-o seară: „Mami, tu ai fost mereu bună cu el și tot te-a trădat. Dacă tata face așa, cum să mai am încredere în vreun băiat?” 

Am simțit că mă prăbușesc. Pentru că nu am știut ce să-i răspund. Nu pot să-i promit că nu va avea parte de dezamăgiri în viață de la bărbați, sau de la femei. Dar mi-aș dori să afle că iubirea nu e mereu durere.

Scriu toate astea pentru că sigur și alte fiice cresc în case cu scandaluri, tăceri dureroase și trădări ascunse sub preșul unei normalități deghizate. Poate că fata mea va fi într-adevăr de o altă orientare sau poate că nu. Contează mai puțin. Ce mă doare e că deja a pornit în viață cu o poveste pe care nu și-a ales-o, dar care a marcat-o profund.

Îmi doresc din suflet ca într-o zi să mă poată ierta pentru tot ce n-am reușit să opresc la timp.