Știți ce sunteți voi, dragi părinți? Cei care cresc nemurirea. Știți când devine mai ușor? Niciodată.

Aici vă puteți scrie gândurile, oboselile, frământările, dorințele și să ajungeți, astfel, cu ele, către toți ceilalți ca voi. Pentru că meseria de părinte devine mai ușoară numai atunci când poți spune ”- Hei, și eu am trecut prin asta!”. Nu numai că vei deveni autor publicat la Qbebe, dar vei avea și satisfacția grozavă de a atinge sufletele și mințile a milioane de părinți.

Trimite text

Nu am invitat toată clasa la petrecerea de ziua fiului meu și mamele celorlalți copii m-au făcut nesimțită

Gabriela Paladi - Contributor

Viața socială a mamelor printre alte mame este foarte dificilă. Uneori este o adevărată telenovelă, cu intrigi, scandaluri și depresii, cu certuri și răutăți și bârfe gratuite. Una dintre prietenele mele mi-a povestit cât de tare a suferit din cauză că a îndrăznit să nu cheme la ziua fiului ei întreaga clasă pregătitoare. Decizia ei a dus la un șir întreg de răutăți din partea celorlalte mame. Din păcate, astfel de situații sunt des întâlnite și povestea ei sunt convinsă că poate fi sau chiar este și povestea voastră. Rostul publicării ei? Să vedem dacă prietena mea chiar a greșit luând această decizie sau în situația dată a luat o decizie cât se poate de normală.

”Fiul meu este clasa pregătitoare. Este născut la început de octombrie și am decis să îi fac ziua acasă, ținând cont că nu puteam risca să i-o fac în aer liber. Așa că a fost nevoie să restrâng lista de invitați, nu numai din cauza vremii schimbătoare ci și din cauza bugetului. Nu ne permitem să plătim peste 500 de euro pentru o zi de naștere la un loc de joacă. 

Fiind clasa pregătitoare, are doar patru colegi cu care se cunoaște mai bine încă de la grădiniță. Așa că am ales să îi invităm numai pe aceștia și încă doi cu care a legat prietenii de când a început școala. Astfel, am restrâns lista de la petrecere la zece copii, șase colegi și patru4 prieteni de familie. M-am organizat astfel încât să fie totul cât mai amuzant și mai distractiv pentru ei. Am avut pinata, karaoke, mini-biliard, popice, disco-party, concursuri cu premii și toți copiii au avut ocazia sa se costumeze în ce au vrut ei. Casa mea a fost haos la final, dar copiii s-au distrat de minune și nu voiau să se mai termine petrecerea. Luni la școală colegii care au participat la petrecere au povestit cât de bine s-au distrat la petrecerea fiului meu toată ziua, iar ceilalți colegi (nu toți, câțiva dintre ei) s-ar fi supărat și s-ar fi dus la mamele lor acasă plângând că ei nu au fost invitați.

copiii cu tort la o petrecere aniversara

Eu am încercat când am făcut invitațiile să nu fac mare tam-tam din asta și le-am spus numai mămicilor copiilor invitați, explicând de ce am luat această decizie, astfel încât să nu se ducă vestea și să existe frustrări. După câteva zile de la petrecere una dintre mămicile copiilor invitați, care îmi este prietenă de la grădiniță, copiii noștri fiind colegi încă de la grupa mică, mi-a povestit că s-a făcut un grup de whatsapp de mame din clasă, unde eu nu sunt inclusă, unde celelalte mame mă bârfesc. Au invitat-o și pe ea, neștiind că îmi este prietenă. Încă din prima zi de școală am simțit un fel de răutate și invidie din partea unui grup de mame care păreau foarte apropiate și care stăteau în curtea școlii separate de restul de părinți și tot șușoteau într-una, analizând totul. Prietena mea mi-a spus că toate discută despre faptul că sunt nesimțită că nu am invitat toată clasa la ziua fiului meu, așa cum fac ele (să ne înțelegem, ziua fiului meu a fost prima zi de naștere de când a început anul școlar, deci de unde aș fi putut eu să știu că ele așa procedează?). 

Cert este că toată lumea mă urăște acum, sau cel puțin asta simt eu. La școală am înțeles de la băiețelul meu că s-a stins toată treaba, copiii au și uitat. Însă mamele nu uită. De fiecare dată când mă duc să îl iau de la școală grupul acela de mămici, care am înțeles că sunt toate casnice, cu soți plini de bani, se uită la mine de parcă sunt ultima scursură a societății. Dezgustul lor mă deprimă total și, deși încerc să le ignor și îmi spun că părerea lor este stric treaba lor și că nu trebuie să mă afecteze, tot le simt ca pe un ghimpe în coaste, care nu mă lasă să respir. 

Ieri am primit o invitatie la ziua de naștere a unuia dintre copiii lor. Invitația a survenit pe grupul de părinți ai clasei către toți părinții, cu textul: ”Toți copiii din clasă au dreptul să se bucure de ziua de naștere a colegului lor. Așa că vă așteptăm pe toți la ... bla, bla, bla”. Apoi mămica respectivă mi-a trimis și personal pe whatsapp din nou invitația și mi-a scris: ”Sper că băiețelul tău vine, da? Am pregătit multe surprize pentru ei și nu aș vrea ca și el să treacă prin ce a trecut al meu la ultima petrecere.” Am văzut roșu în fața ochilor și îmi venea să îi scriu direct o înjurătură. Încă nu i-am răspuns, pentru că sunt prea nervoasă. Soțul meu spune că să nu mă pun la mintea lor și să fiu super-draguță cu ele, chiar să fac pe naiva. Se plictisesc și atunci caută conflicte. Și să mă gândesc la fiul nostru. Că el se duce la petrecere, nu eu. Așa că probabil îi voi spune că fiul meu va fi prezent. Și voi încerca pe cât posibil să fiu eu persoana mai bună din ecuația asta. Cred că trebuie să conștientizez că ele nu merită atâta consum emoțional. Însă mi-aș dori ca mamele să fie mai înțelegătoare și să nu mai judece, dimpotrivă, să susțină celelalte mame, nu să le pună bețe în roate.”

Citește și:

 

 

Surse foto: istockphotos.com

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

4.6 (5)
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
© 2022 Qbebe