De la ce vârstă poate merge un copil singur prin oraș? Semnele care arată că este pregătit pentru mai multă independență
De multe ori te întrebi dacă a venit acel moment în care îi poți da drumul la mână puiului tău și să îl lași „pe afară cu prietenii” sau să îl trimiți la cumpărături. Generația „cu cheia de gât” a avut parte de multă libertate în copilărie. Motivele erau evidente. Acum, însă, cu atâtea pericole și tentații, vârsta la care un copil poate merge singur prin oraș, la școală sau în parc cu prietenii a crescut puțin. Copilul tău este pregătit? Află care sunt semnele după care te poți ghida!
Oare este suficient să împlinească 12 sau 13 ani ori trebuie să ținem cont și de alte aspecte? Înainte să lăsăm copilul să iasă singur, este important să știm cât de responsabil este, dacă se poate orienta într-un oraș și, mai ales, cum ar reacționa într-o situație neprevăzută.
De la ce vârstă poate ieși un copil singur din casă?
În general, între 8 și 12 ani, copiii încep să fie pregătiți pentru deplasări scurte prin oraș fără supravegherea adulților. Dar asta nu înseamnă însă că un copil de opt ani ar trebui lăsat să traverseze singur o intersecție într-un oraș aglomerat.
De la ce vârstă îți poți lăsa copilul singur în casă
Mulți copii nu au încă suficientă experiență pentru a aprecia pericolele din trafic, astfel că vârsta trebuie corelată cu traseul și cu gradul de maturitate.
De exemplu, un copil de 11 ani poate fi pregătit să meargă până la magazinul din apropierea locuinței, dar nu neapărat să meargă cu mijloace de transport în comun. La 13 sau 14 ani, un adolescent poate avea mai multă independență, dacă știe să respecte regulile și să ia decizii responsabile.
În mod ideal, libertatea să fie oferită treptat. Copilul poate merge întâi pe drumuri cunoscute, parcurse anterior împreună cu părinții, apoi pot poate să meargă însoțit de un prieten. Contează cât de circulată este zona, dacă există treceri de pietoni și dacă micuțul sau adolescentul are unde să ceară ajutor.
Cum știi că este pregătit copilul să meargă singur prin oraș
Unul dintre cele mai importante indicii pentru părinte este comportamentul copilului atunci când merge împreună cu părinții. Respectă semafoarele? Traversează numai prin locurile permise? Este atent la mașini și la persoanele din jur sau merge cu ochii în telefon?
Un copil pregătit pentru mai multă libertate trebuie să cunoască drumul până acasă, să știe să folosească telefonul pentru a-și suna părinții și să poată cere ajutor dacă se rătăcește. De asemenea, trebuie să înțeleagă că nu poate pleca în locuri străine fără să își anunțe părinții. În plus, nu trebuie să accepte invitații sau transport din partea unor persoane necunoscute.
La fel de important este să respecte înțelegerile stabilite acasă. Copilul trebuie să poată spune unde merge, cu cine se întâlnește și la ce oră se întoarce, astfel înc7t părinții pot începe să îi ofere mai multă libertate.
Cum stabilim regulile pentru primele ieșiri fără părinți?
Înainte de prima ieșire a copilului singur, este bine să stabilim împreună cu copilul traseul, ora întoarcerii și persoanele care îl însoțesc. Pentru început, este ideal să iasă în locurile publice, cunoscute, unde există magazine sau adulți cărora le poate solicita ajutorul. Copilul trebuie să știe că, într-o situație periculoasă, poate suna la 112.
Părinții și copiii pot conveni să comunice atunci când adolescentul ajunge la destinație sau pleacă spre casă. Dacă folosesc o aplicație de localizare, copilul trebuie să știe acest lucru și să înțeleagă de ce a fost stabilită această măsură.
De asemenea, trebuie discutat ce face dacă rămâne fără baterie, dacă pierde mijlocul de transport sau dacă un necunoscut îl deranjează. Ar fi bine ca primele ieșiri să fie mai scurte, urmând ca timpul petrecut în oraș să crească pe măsură ce copilul demonstrează că se descurcă.
Cum să-ți obișnuiești copilul să mănânce singur
Am o fiică de 14 ani și abia acum câteva luni am început să o las singură în oraș
Și eu am o fetiță de 14 ani și recunosc că nu m-am grăbit să îi ofer libertatea de a ieși fără mine. Până pe la 11–12 ani, mergea cu prietenii în parcul din spatele blocului, dar eu eram în apropiere și o supravegheam. Prima ieșire fără mine a fost abia acum câteva luni.
Am decis să o las să se întâlnească cu prietenii în parcurile din apropiere sau în zone publice din centrul orașului. De obicei, iese cu două prietene sau cu un grup mai mare de fete și băieți, pentru că mă simt mai liniștită știind că nu este singură.
Au existat însă câteva lucruri care m-au convins că este pregătită. Am fost foarte atentă la ea când mergeam împreună prin oraș. M-am ghidat după cât de atentă era la semafoare, la regulile de circulație și la oamenii din jur.
Știe să își folosească cheia și să nu permită accesul persoanelor necunoscute în locuință după ce intră în casă și eu sunt afară cu fratele ei mai mic. Singură, fără prieteni, merge de regulă doar până la magazinul de lângă bloc. Pentru mine, aceste comportamente au contat mai mult decât faptul că a împlinit o anumită vârstă.
Avem și câteva reguli de la care nu facem abatere niciodată. Îmi trimite mesaje la aproximativ 20–30 de minute și mă anunță de fiecare dată când pleacă dintr-un loc în altul. Desigur că folosim amândouă și o aplicație prin care îi pot vedea locația, dar țin foarte mult să comunice ea cu mine, nu să mă bazez exclusiv pe telefon.
Și da, și acum îmi fac mii de griji atunci când este plecată, însă înțeleg că are nevoie să învețe să se descurce și fără mine. Încerc să îi ofer libertate treptat, fără să renunț la regulile care mă ajută să știu că este în siguranță.
Surse foto: AI, magnific.com, magnific.com
Surse articol: raisingchildren.net.au, care.com, mommypoppins.com
Urmareste-ne pe Google News
