Momentul în care realizezi că nu mai ești centrul universului copilului tău, panică totală! Cum se schimbă relația părinte–copil odată cu adolescența

Momentul în care realizezi că nu mai ești centrul universului copilului tău, panică totală! Cum se schimbă relația părinte–copil odată cu adolescența
Mariana Voinea

În primii ani de viață ai copilului, părinții sunt persoanele în care el are cea mai mare încredere. Centrul universului unui copil este părintele său. Lui îi povestește ce i s-a întâmplat la școală, îi cere sfatul și abia așteaptă să petreacă timp împreună. În adolescență, însă, părintele „cade” de pe acel piedestal. Copilul are secrete, și nu îl mai vede ca pe un bun prieten. Nu te panica! Încearcă să îi fii aproape, chiar și când te respinge!

Una dintre cele mai grele perioade în relația dintre un părinte și copilul său este, fără îndoială, adolescența. Tinerii au propriile dorințe, își aleg prietenii și vor să ia singuri decizii. Adulții, în schimb, încearcă să înțeleagă de ce relația cu propriul copil nu mai este la fel.

De unde vine această nevoie de independență și cum putem rămâne apropiați de adolescenți fără să le încălcăm intimitatea?

De ce adolescenții nu mai vor să petreacă atât de mult timp cu părinții?

Deciziile sunt luate de părinți până când copiii cresc. Ei hotărăsc unde merge familia în vacanță, ce activități vor face în weekend și cum își petrece copilul timpul liber.

Odată cu adolescența, însă, lucrurile se schimbă. Prietenii devin cei mai importanți, apar preocupări noi și dorința de a petrece mai mult timp în afara familiei.

15 mame mărturisesc că, de fapt, creșterea unui adolescent nu e atât de grea

Adolescenții trec printr-un proces de separare și individualizare. Mai exact, încep să își construiască propria identitate și au nevoie de o oarecare distanță față de părinți pentru a descoperi ce le place, în ce cred și ce fel de persoane își doresc să devină.

Dar acest lucru nu înseamnă că nu își mai iubesc părinții. Dimpotrivă, multe dintre valorile familiei sunt foarte importante pentru ei. Numai că, pentru a decide singuri ce vor să păstreze din ceea ce au învățat, adolescenții au nevoie să experimenteze și să își formeze propriile opinii.

„Nu vreau să merg cu voi!” Când prietenii devin mai importanți decât familia

Dacă în copilărie abia aștepta să iasă cu părinții la picnic, într-i excursie de weekend sau în vacanță la mare, lucrurile nu mai sunt așa atractive pentru un adolescent. De la o vârstă, acesta preferă să plece în tabără cu colegii sau să petreacă o după-amiază  cu prietenii. Pentru familie, refuzurile repetate pot fi greu de înțeles.

Adolescenții își doresc să facă parte dintr-un grup și să aibă experiențe cu persoane de vârsta lor. Încep să vorbească despre lucruri pe care părinții nu le cunosc întotdeauna și să acorde mai multă importanță părerilor colegilor.

o femeie vorbește cu fiica ei adolescenta in parc in prezenta prietenelor ei

Uneori, ceea ce spune un prieten poate cântări mai mult decât un sfat primit acasă, chiar dacă părintele are mai multă experiență.

În ciuda refuzurilor, adulții trebuie să își rezerve timp pentru activități alese chiar de copiii lor. Fie că este vorba despre un film, o masă împreună sau o ieșire scurtă, important este ca adolescentul să simtă că părintele își dorește să petreacă timp cu el.

„Arta" de a discuta cu adolescenții: E important să nu vorbești doar tu și el să asculte. Copilul trebuie să vorbească, iar tu să asculți

Adolescentul nu îți mai spune totul. Cât de mult ar trebui să te îngrijoreze secretele lui?

Una dintre cele mai dificile schimbări pentru părinți este pierderea accesului la anumite informații din viața copilului. Dacă înainte spunea tot ce se întâmpla la școală, acum răspunde uneori cu un simplu „bine” atunci când este întrebat cum i-a fost ziua. În schimb, colegii lui știu detalii despre prietenii, primele îndrăgostiri sau dezamăgiri despre care familia nu știe nimic.

Nevoia de intimitate este firească în adolescență. Copiii fac diferența între ceea ce vor să împărtășească părinților și ce preferă să discute numai cu prietenii. Unii caută răspunsuri pe internet sau folosesc instrumente precum ChatGPT, în special atunci când le este jenă să pună anumite întrebări unui adult.

Există însă o diferență între dorința de intimitate și comportamentele care pot semnala o problemă. Nu orice secret reprezintă un motiv de îngrijorare, dar părinții trebuie să rămână permanent implicați în siguranța copilului.

Am o fată de 14 ani și încă nu m-am obișnuit cu gândul că nu mai sunt cea mai importantă persoană din universul ei

Sunt mama unei fete de 14 ani și recunosc că adolescența m-a luat și pe mine prin surprindere. Nu-mi mai aduceam aminte cum am fost eu la acea vârstă, așa că totul a venit ca o noutate pentru mine.

Până mai ieri, eu eram persoana căreia îi cerea sfatul pentru orice. Acum, uneori preferă să își întrebe prietenele sau chiar ChatGPT. Și nu neapărat pentru că eu nu aș ști să îi răspund, ci pentru că, la vârsta ei, anumite discuții cu mama par stânjenitoare.

Și da, uneori intru în panică. Recunosc! Și nu sunt genul de mamă care vrea să îi controleze fiecare mișcare, dar îmi dau seama că nu mai pot să o ajut în toate situațiile, așa cum o făceam când era mică.

Sfaturi pentru părinți: Cum facem față unui adolescent rebel?

Sunt lucruri pe care le află întâi prietenele, dezamăgiri despre care eu nu știu nimic și întrebări pe care nu mi le mai adresează. Simt că uneori ideile mele i se par depășite, iar ceea ce eu consider o alegere bună nu este neapărat și ceea ce își dorește ea. 

Am încercat și cu reguli mai stricte, și cu mai multă libertate. Rezultatul a fost cam același. Prietenii sunt tot mai interesanți, o tabără pare mult mai atractivă decât o vacanță cu părinții, iar o ieșire în oraș cu colegii câștigă aproape întotdeauna în fața unui picnic în familie.

Am discutat și cu prietenele mele care au fete și băieți la vârsta adolescenței și multe trec prin experiențe asemănătoare. Cred că asta nu înseamnă că am greșit noi ceva sau că adolescenții nu ne mai iubesc.

Dar trebuie să recunosc că este greu să te obișnuiești cu noua relație. Nu am găsit până acum o formulă care să funcționeze de fiecare dată.

Am răbdare, îi respect intimitatea și încerc să nu confund nevoia ei de independență cu faptul că mă simt respinsă. Și sper ca, atunci când va avea cu adevărat nevoie de mine, să știe că poate veni să îmi spună orice, fără teamă că o voi judeca.

Surse foto: AI

Surse articol: imom.com, tribecatherapy.com, psychologytoday.com

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Vă rugăm să completați câmpurile necesare.

    © 2026 Qbebe