10 probleme la care sa te astepti cand copilul tau devine adolescent

1. Cand copilul tau devine adolescent: stari emotionale fluctuante

Adolescenta este insotita mereu de stari emotionale fluctuante. Va trece de la plictiseala la pierderea stimei de sine, la rusine, proasta dispozitie, inchidere in sine, apatie, pierderea stimei de sine, iritabilitate, furie... Toate astea concentrate intr-o perioada scurta de timp. Si adeseori sunt imprevizibile. Un loc principal in topul ingrijorarilor parintilor il ocupa deprimarea copilului. Toti adolescentii au momente de deprimare, asta pentru ca depresia si perioada pubertatii au multe in comun. Numai unii vor experimenta o depresie propriu-zisa.

Ai nevoie sa stii intelegi ca un adolescent se aseamana mult unui copil mic. El trece prin schimbari rapide, multe si trebuie sa se adapteze la realitati de care se loveste pentru prima data. Atat in mediul exterior, cat, mai ales, la nivelul propriului corp, al afectivitatii si al relatiilor sociale. Copilul tau devine un montagne-rousse emotional, pentru ca acesta este ritmul pe care i-l impune puseul de crestere. Trece cu rapiditate de la o stare emotionala la alta, deoarece si schimbarile din viata lui se succed cu rapiditate.

Accepta-le deci, fiind constienta ca ele sunt parte din procesul natural de adaptare la mediu. Nu incerca sa le controlezi, nu iti face ganduri ca ai o mama rea si nu iti imagina ca ai un copil tulburat. Ai doar un copil care traverseaza o perioada tulbure.

2. Cand copilul tau devine adolescent: propriul corp, o dilema

Si lucrurile nu se opresc aici. Puseul de crestere din perioada pubertatii antreneaza schimbari mari in corp: secretia brutala de hormoni si transformarea sociala. Intr-un interval de 2-3 ani, corpul castiga centimetri, kilograme si pilozitate in plus. Schimbarile in organism nu au mai fost asa rapide decat in primii doi ani de viata. Dintr-o data, reprezentarea externa a corpului si imaginea psihica a acestuia nu se mai suprapun. Primul ciclu menstrual si primele ejaculari sunt percepute de adolescent ca reactii straine, care nu ii apartin si pe care nu le poate controla.

Toate acestea au ecou in plan psihologic. Adolescentul trebuie sa invete sa isi accepte un corp nou, alaturi de un alt fel de a gandi, sentimente si dorinte bulversante si competente sexuale inedite. El se vede nevoit sa tolereze si psihologic un trup care nu ii mai este familiar. De aici pana la tensiunile interne (conflictele psihologice) si externe (cu parintii, de exemplu) nu mai este decat un pas.

Modul in care adolescentul percepe, dret urmare, modificarile din corp, sunt foarte subiective. Le insotesc emotii de perplexitate, neliniste, rusine sau chiar dezgust. Hainele ample sau lungi vor oferi adapostul necesar in aceasta perioada de tranzitie. Lungile momente de autoinspectie vizuala, mai ales in fata oglinzii, reflecta aceeasi nevoie a adolescentului de a imblanzi corpul cel nou si incontrolabil.

3. Cand copilul tau devine adolescent: este foarte egocentric

In aceasta perioasa, copilul tau pune bazele unui sentiment solid de identitate. Stradania de a dezvolta o intelegere a "cine sunt eu" si "cine vreau sa devin".

Dar acest proces este ingreunat de un altul, tot specific varstei. Adolescenetul crede sincer ca este primul si singurul care intelege noile emotii prin care trece. Trairile sunt inedite, puternice, greu de controlat. Indragostirile, dezamagirile, izolarea, neplacerea fata de sine, sperantele... toate iau la adolescenta o amploare mai mare ca pana acum. Sunt traite mai intens.

Multi adolescenti nici nu au dezvoltat capacitatea de a-si exprima aceste experiente launtrice. Nu gasesc cuvintele potrivite. De aceea, raman cu impresia ca numai lor li se intampla lucruri atat de coplesitoare. Ca nimeni nu ii intelege cu adevarat...

"Durerea vietii cotidiene este destul de mare pentru adolescenti...", spunea un autor contemporan. Incearca sa il intelegi, nu te pripi sa ii spui ca exagereaza.

4. Cand copilul tau devine adolescent: face din tantar, armasar

Cosul asta este oribil, toata lumea din autobuz a fost astazi oripilata, toti calatorii se dadeau mai incolo! Sau: Vocea mea de magar, toti colegii se amuza pe seama ei, nici un alt baiat nu suna asa cand deschide gura! Cand il auzi asa, sa nu crezi ca este teribilist.

Adolescentul devine excesiv de atent la propriul corp. In special, se poate concentra pe una sau alta din partile corpului, care vor deveni deosebit de evidente si inestetice, in proprii sai ochi. In plus, la adolescenta exista tendinta de a "performa" pentru o audienta imaginara. Copiii sunt foarte constienti de felul cum arata in fata celorlalti si de felul cum ar putea fi perceputi.

Toata lumea se uita la mine! Perceptia lui este deformata si traieste sentimentul ca se afla in centrul atentiei celorlalti. Pe o scena, in fata spectatorilor. Explozia hormonala si transformarile cognitive pe care le traieste acum il fac sa creada, momentan, ca se afla in mijlocul lupilor. Senzatia asta cronica este o povara si pentru el.

Este important sa nu ii contrazici si sa nu ii ridiculizezi. Intra "in papucii" copilului, chiar daca tu esti trecuta prin viata si stii ca exista probleme mai mari decat cosurile. Asculta-l, atunci cand el iti ofera oportunitatea. Sa stii ca deschiderea si dezvaluirile unui adolescent sunt un lux... trateaza-le ca atare.

5. Cand copilul tau devine adolescent: violenta

Parintii nu sunt constienti ca adolescenta este prin definitie o perioada tumultoasa, marcata de stres si de conflict.

Va amintiti ce povesteam la inceputul articolului despre componenta depresiva, care dintotdeauna a caracterizat felul de a fi al adolescentilor? Printre simptomele tipice ale pubertatii se afla si violenta. Manifestarile agresive, tendinta de a se infuria si de a ridica vocea apar la multi adolescenti. Iar formele extreme, impulsive de conflict (violenta manifesta) nu sunt tipice, dar nici inevitabile pentru adolescenþi.

Ca parinte, aminteste-ti ca adolescentul se lupta cu sine si cu ceilalti sa isi mentina si exprime autonomia, sa devina "el insusi". Adesea, aceste lupte se manifesta ca atare: baietii vor intra in batai la scoala, vor sparge geamuri, vor da cu piciorul in usa. Fetele pot avea episoade de isterie si pot deveni autoritare cu fratii mai mici.

Si unii si altii vor sfida autoritatea, vor rupe prietenii si vor ridica tonul. Violenta risca sa devina o problema abia atunci cand adolescentul are si alti factori de risc: famile dezorganizata, conflicte intre parinti, conditii de trai foarte proaste, un anturaj de slaba calitate, probleme emotionale cronice...

6. Cand copilul tau devine adolescent: nici nu stii la ce sa te astepti

Violenta se manifesta cu atat mai mult daca adolescentul se simte nesigur in relatiile apropiate: fata de tine, fata de iubit sau fata de prieteni. De aceea sunt despartirile adolescentilor dramatice.

Ambivalent, imprevizibil, copilul poate reactiona simultan cu furie si cu dorinta de razbunare fata de evenimentul traumatizant sau fata de persoana care considera el ca il tradeaza. Va tipa, va plange, va lovi intr-un perete, va lovi pe cineva mai neajutorat, va fugi de acasa, va va provoca pe voi, parintii... De aceea si multi parinti se simt vinovati atunci cand copilul face un gest iesit din comun (fuge de acasa ori are probleme la scoala, de exemplu).

7. Cand copilul tau devine adolescent: te sfideaza

Pe tine si cam orice autoritate. Va trebuie sa inveti sa fii calma, stoica, perseverenta si la fel de transanta. Asemeni copilului mic, adolescentul tau testeaza limitele. Limitele lui, insa asta le implica si pe ale tale. In acelasi timp, nesupunerea si sfidarea parintilor marcheaza o etapa necesara in dezvoltarea lui.

Devotamentul si admiratia copilului fata de parintii lui sunt inlocuite, acum, de o mare deziluzie. Nu din cauza voastra, ci pentru ca el acum devine capabil sa constate limitele firesti, umane, ale parintilor sai. Voi nu mai reprezentati imaginea perfectiunii, isi da seama ca nu sunteti omnipotenti si ca nici nu il puteti controla complet. Asa incepe separarea lui treptata de parinti, in plan fizic, emotional si intelectual. Asa devine el autonom. Nesupunandu-se. Si, uneori, sfidandu-te. Ce sa faci tu?

In primul rand, ia pulsul celorlalti parinti de adolescenti si consulta-te cu unii pe care ii admiri. Ajusteaza-ti pretentiile pe care le ai de la copilul tau, ca sa fie in medie cu ceilalti parinti. Dupa ce te-ai asigura ca nu esti tu absurda, poarta o discutie cu adolescentul.

Daca nu comunica, adu-i tu la cunostinta care sunt indicatiile privind libertatile si drepturile lui, din punctul tau de vedere. Cel mai probabil va intra in joc, pentru a negocia. Negociati. Chiar daca nu picati de acord, conteaza pentru el sa i se ceara parerea cand vine vorba de viata lui. Scrieti-le pe o hartie, ca sa ramana vizibile.

Dar chiar daca te sfideaza, ramai pe pozitie, fara sa ameninti si fara sa te tulburi. Nu reactiona emotional: nu victimiza, nu acuza, nu santaja. El isi vede, incapatanat, de treaba lui (negociaza si sfideaza); tu iti vezi, netulburata, de a ta (il asculti cu atentie, cu respect si ii comunici cum raman lucrurile, fie ca ii convine, fie ca nu).

Unde te sfideaza si incalca regulile, aplica de fiecare data o sanctiune rezonabila. Acestea sunt cele doua cuvinte cheie. O data: rezonabila (daca a intarziat 3 ceasuri, nu mai iese din casa o seara. Sa nu mai iasa toata saptamana si sa ii cresti numarul de pregatiri la matemaica, este ptrea mult). Apoi, aplica sanctiunile de fiecare data. O respectare haotica a lor nu va face decat sa incurajeze dezordinea si rebeliunea copilului.

8. Cand copilul tau devine adolescent: fuge de acasa

Adolescentii fac lucruri radicale. Fuga de acasa este unul dintre ele. Unii pleaca in Vama Veche, altii fug cu iubitul si altii se refugiaza la un prieten. Uneori, pur si simplu vor sa faca ceva ce nu le permiteti si se vad nevoiti sa plece de acasa. Relatia cu parintii trebuie sa incurajeze individuarea. Adeseori, insa, fuga lor inseamna numai o evadare din mediul familial. O scuturare de problemele si de propria identitate, pe care o au in sanul familiei. Un fel de asediu al autonomiei dupa care tanjesc. Cei mai multi se intorc, fie de buna-voie, fie asteptand sa initiati voi regasirea.

Este destul de greu sa controlezi sau sa previi fuga de acasa a unui adolescent. Uneori nici nu este un lucru rau: mai bine faci daca o gestionezi cu calm. Multi parinti fac din asta o drama, pentru ca o percep ca pe un esec personal. Cu ce am gresit? Decat sa contorizezi greselile, mai degraba cultiva o relatie sanatoasa cu adolescentul. Foarte important este pentru adolescent sa experimente conectarea: sa simta ca este in legatura emoþionala cu ceilalti membri ai familiei.  Impartasirea emotiilor fata de mama si activitatile recreationale cu tatal sunt doua aspecte care trebuie incurajate.

In ciuda rezistentei copilului. Ele ofera un cadru pentru atasament si interdependenta, de care copilul are nevoie in aceasta perioada. Nu descurajati, chiar daca va respinge. Gasiti noi si noi alternative de a petrece timpul cu tatal: cu bicicleta, la pescuit, la iarba verde, jocul de carti, excursiile. Ceva-ceva o sa prinda la el.

9. Cand copilul tau devine adolescent: totul pentru prieteni

Adolescentul de indeparteaza de familie, dar in aceeasi masura se aliaza unui grup de tineri de varsta lui. Grupul de prieteni si prietene va lua locul coconului familial, pe care el il considera depasit. Suportul emotional si psihologic pe care i-l ofera grupul de prieteni este necesar in aceasta perioada de tranzitie.

Acum este varsta la care invata sa aiba altfel de relatii: mai intense, mai reale, cu mai multe conflicte, certuri, neintelegeri, dar si cu mai multa apropiere si dezvaluiri. Mai degraba isi va deschide sufletul unui prieten, decat parintilor. Adeseori, devotamentul este mai puternic fata de acestia, decat fata de propria familie. De aceea, pierderea unui prieten, mai ales de sex opus, poate fi uneori devastatoare. In perioada adolescentei, copilul se poate atasa de cineva de sex opus chiar pana la nivel simbiotic.

De aceea, familia trebuie sa ramana ca o plasa de siguranta. Nu ridicati pretentii, pentru ca "fiul risipitor" se va intoarce din odiseea lui, chiar imbogatit. Cu mai multe experiente. Acesta este drumul firesc. Familia ramana un punct de reper si in sanul ei, adolsecentul isi revine mai usor din dezamagirile resimtite in rest. Chiar daca, momentan, el isi investeste energia afectiva in celelalte relatii.

10. Cand copilul tau devine adolescent: presiunea anturajului

Adolescentul se simte foarte dependent de grupul de prieteni. Nu am gresi sa estimam ca in aceeasi masura in care copilul mic depinde de parinti. Reactiile grupului la alegerile pe care el le face si la felul in care arata sunt decisive pentru cum se va comporta in continuare. Presiunea anturajului incepe de cand micutii sunt la gradinita (prin obisnuitul "nu ma mai joc cu tine, daca nu facem cum vreau eu") si se intensifica in anii adolescentei. Daca, in copilarie, micutul se refugiaza in parinti, acum el isi cauta adapost tocmai la prieteni. Si pana cand indentitatea de sine se contureaza suficient, copilul va fi vulnerabil acestor solicitari.

Ce poti sa faci tu? Inca de micut, il poti invata sa faca fata presiunilor. De anturaj nu il vei putea desparti la adolescenta, insa atunci el va avea exercitiul de a spune NU. Permite-i asadar sa isi spuna punctul de vedere asupra fiecarei decizii care il priveste. Incurajeaza-l sa aleaga felul de mancare, culoarea pijamalei, desertul, locul de joaca, ora de culcare...

Negociati impreuna orele de intrat in casa si banii pentru cadoul colegei de banca. Deprinde-l sa gandeasca, sa argumenteze, sa cantareasca lucrurile. Si de fiecare cand spune Nu, asculta-l cu atentie, ca sa vada ca Nu-ul lui are impact. Ca ajunge undeva. Chiar daca tu alegi in cele din urma altceva (si ii explici de ce). Formeaza-i deprinderea de a fi autonom.

Cand copilul tau devine adolescent, au loc multe schimbari in viata voastra. Aici nu le-am povestit pe toate. Tu ce iti imaginezi ca se va intampla atunci?