Cum a fost o fetiță de doar doi ani diagnosticată cu alopecie

„Când am descoperit ce se întâmplă, m-am speriat și în același timp, mă simțeam confuză. Mă gândeam că poate își smulge părul pe fond emoțional. Sau era stresată și îi cădea părul din cauza stresului? Sau poate avea o boală?

M-am hotărât să merg la medicul pediatru și apoi la dermatolog și ambii au concluzionat că Elle are alopecie areata, un subtip de alopecie cu caracter autoimun. Asta înseamnă că distemul ei imunitar atacă foliculii de păr. 

Am aflat că fiica mea nu e în pericol, pentru că boala nu are alte efecte, însă va rămâne fără păr. 

Țin minte că atunci când am aflat despre diagnostic am fost mirată, deoarece nu știam că și copiii pot avea alopecie. Medicul mi-a spus că într-adevăr, alopecia la copiii sub 5 ani este rară și totodată, progresează foarte rapid, cu cât copilul este mai mic. 

După aflarea diagnosticului, am aflat că cele trei cazuri majore are alopeciei sunt ereditatea, alergiile și stresul. Țin minte că am sunat-o pe mama și am întrebat-o dacă cineva din familia noastră a suferit de această afecțiune, dar mi-a spus că nu.

Acum, că mă uit în spate, îmi dau seama că în perioada în care Elle a început să-și piardă părul, a fost una în care a fost supusă la mult stres. Era pandemie și stăteam destul de mult în casă și o anunțasem că urma să mai avem un copil, deci întreaga dinamică a familiei urma să se schimbe. Deci, probabil că a fost stresată.

Din păcate, nu există un tratament pentru alopecie, însă în unele cazuri, părul crește la loc până la 50%. 

De asemenea, există și diferite tratamente - creme, pastile, picături…însă pentru copii, tratamentele sunt limitate. Iar pentru tratamentele pe care Elle are voie să le ea, există efecte adverse, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale.

Sigur că eu sper ca părul lui Elle să crească la loc, însă dacă nu se va întâmpla, nu e un capăt de țară. Noi suntem lângă ea”.