Toxocaroza la copii

Informații despre toxocaroză - mod de transmitere

Când paraziții care se află în general în corpul câinilor și pisicilor ajung să infecteze oamenii este vorba despre afecțiunea desemnată toxocaroză. Aceasta se manifestă în general la copiii cu vârsta mai mică de 10 ani, fiind expuși riscului cei care introduc diverse obiecte în gură sau cei care au în casă câini sau pisici și nu se spală pe mâini. Mai rar infestarea are loc prin consumul de carne insuficient preparată termic (sau melci cruzi și carne crudă de miel) care conține larve de Toxocara.

Infecția este cauzată în mod concret de larvele viermilor parazitari, Toxocara canis și Toxocara cati, care trăiesc de obicei în intestinele câinilor și ale pisicilor (prin urmare, este considerată aberantă la oameni deoarece sunt gazde incidentale - paraziții nu pot ajunge cu succes la maturitate în corpul uman, ci sunt respinși de reacția inflamatorie a organismului și mor). Cea mai des întâlnită formă de parazit este Toxocara canis pe care o contactează puii de câine de la mamă înainte de naștere sau din laptele său. Larvele se proliferează rapid în intestinele puilor; când ajung la vârsta de 3-4 săptămâni, încep să producă un număr mare de ouă care contaminează mediul prin fecale. Pe o perioadă de 2-4 săptămâni, larvele infestante se dezvoltă în ouă.

Ouăle viermilor ajung în materiile fecale ale animalelor și pot infesta zonele din jurul casei unde se joacă copiii și are loc contaminarea. După ce pătrund în organism (zoonoză), ouăle eclozează în larve care penetrează pereții tractului digestiv și pot migra în ficatul, plămânii, ochii și alte zone ale corpului unui copil. Larvele pot supraviețui în țesuturi pentru cel puțin 9 ani și chiar întreaga viață a gazdei. Toxocaroza apare de obicei la copiii cu vârsta cuprinsă între 2-7 ani, dar nu este o regulă (poate apărea la orice vârstă) și se răspândește de la o persoană la alta, însă nu prin contact direct precum o răceală sau gripă. În Statele Unite ale Americii un procent de aproximativ 13,9% din populație prezintă anticorpi la Toxocara, prin urmare au fost expuși la infecție.

Simptome pentru toxocaroză

Mulți copii nu vor avea niciun fel de simptom, însă atunci când acestea apar, ele pot include febră (38 de grade Celsius sau mai mult), tuse sau wheezing, durere abdominală sau de cap, splină sau ficat mărit, apetit scăzut, oboseală, o iritație care seamănă uneori cu urticaria și ganglioni limfatici măriți.

Toxocaroza poate afecta și ochii (toxocaroză oculară - larvele migrează până la ochi), determinând scăderea acuității vizuale, inflamație în jurul ochilor/înroșirea ochiului sau un aspect de privire încrucișată; de obicei este afectat un singur ochi. Dacă rămâne netratată o perioadă lungă de timp poate cauza leziuni la nivelul retinei (partea din spatele ochiului care este sensibilă la lumină). Când larvele parazitului migrează la diverse organe din corp este vorba despre toxocaroză viscerală afectând organele iterne sau chiar sistemul nervos central.

Majoritatea cazurilor de toxocaroză rămân nediagnosticate și nu determină probleme (în special în cazul adulților când vine vorba despre o infecție cu un număr mic de larve); unele sunt identificate în urma unui control oftalmologic de rutină sau al unei radiografii.

Mod de diagnostic

Medicul poate diagnostica un caz de toxocaroză prin intermediul unei examinări fizice și a testelor de sânge. În plus față de testul enzyme-linked immunosorbent assay (ELISA), se apelează și la reacția de polimerizare în lanț ca metodă posibilă de diagnostic. Examenul coproparazitologic nu reprezintă un test util în identificarea afecțiunii.

Tratament pentru toxocaroză

Dacă simptomele sunt ușoare, este posibil ca medicul să nu prescrie niciun tratament. Pentru cazurile grave care afectează plămânii, ochii sau alte organe (toxocaroză viscerală) pot fi recomandate medicamente antiparazitare (antihelmintice - mebendazol, tiabendazol, albendazol si dietilcarbamazina) pentru a distruge larvele; uneori apar reacții adverse precum dureri de cap sau de stomac. În cazurile extreme, medicul recomandă uneori steroizi (pentru reducerea inflamației) sau consultul unui medic specialist (de exemplu, dacă sunt afectați ochii). Tratamentul toxocarozei oculare este destul de dificil și presupune măsuri pentru a preveni degradarea progresivă a sănătății oculare. Reține că tratamentul trebuie urmat întocmai cum a fost prescris de medic.

Este important să previi reinfectarea prin deparazitarea animalelor de casă și menținerea distanței de zonele unde acestea elimină materiile fecale. Nu uita să le reamintești copiilor să se spele pe mâini, mai ales după ce se joacă cu animale.

Trebuie să apelezi de urgență la medic în situația în care copilul se confruntă cu: febră, iritație a pielii, tuse sau wheezing, durere abdominală, apetit redus, probleme de vedere.

Prevenție

Pentru a preveni expunerea copiilor la toxocaroză este important să ții cont de următoarele sfaturi: păstrează distanța de regiunile unde se joacă câinii și pisicile, învață-i pe cei mici să se spele des pe mâini cu săpun și apă, în special după ce se joacă cu un animal domestic (eventual spală-i chiar tu pe mâini), descurajează copilul să introducă mâinile murdare în gură, ține animalele domestice departe de groapa cu nisip (conform estimărilor, 20-30% din nisipul din parcuri și gropi de nisip este contaminat cu toxocaroză) și acoper-o când nu este folosită (dacă locuiești la casă cu curte), curăță cel puțin o dată pe săptămână zona unde stau animalele tale domestice, mergi frecvent cu animalele de casă la veterinar pentru deparazitare (în special pentru puii de câine mai mici de 6 luni), asigură-te că ai tăi copii nu înghit accidental noroi sau pământ (în special bebeluși - este vorba despre o afecțiune ce poartă denumirea de pica).

Surse:
www.cdc.gov; http://kidshealth.org; http://emedicine.medscape.com; www.nhs.uk