Ziua pe care nici eu, nici copilul nu o vom uita niciodată: când l-am pierdut în mulțime

„Am 4 copii și acum că stau să mă gândesc, mă mir că nu i-am pierdut mai des. Dar s-a întâmplat doar o dată, când fiica mea cea mică avea 3 ani. 

Întotdeauna am avut grijă să-mi îmbrac toți copiii în aceleași culori țipătoare atunci când mergeam undeva, mai ales când erau cu toții mici, tomai ca să nu-i pierd. Însă s-a întâmplat să o pierd pe fiica mea cea mică, care atunci avea 3 ani. Eu și copiii ne aflam la un festival de Crăciun, pe o stradă în apropiere de casa noastră. 

O țineam pe mezină de mână și cumva, dintr-o dată, am văzut că mâna mea era goală. M-am uitat în spate la soțul meu și am văzut că nu este cu el. Atunci unde era?

Am început să-i strig numele frenetic prin mulțime și între timp, prin minte îmi treceau o grămadă de scenarii. Mă gândeam că cineva a smucit-o și a plecat cu ea, dar în același timp știam că de cele mai multe ori, când lipsește un copil, este luat de către cineva cunoscut.

Am continuat să o strig și cunoscuții noștri la fel. Până la urmă, mi-am auzit numele și când m-am întors, am văzut că o găsise un vecin.  M-am liniștit și oricum toată scena a durat vreo 10 minute, dar eu am resimțit acele 10 minute ca fiind mai multe ore. 

Problema este că și ea s-a speriat foarte tare pentru că s-a pierdut de noi și deși a trecut un an de la incident, se teme de mulțimi și chiar mă întreabă „dacă mă vei pierde ca la festival?”. Desigur că mă simt vinovată pentru ce s-a întâmplat și am discutat cu ea. Sper că vom reuși să trecem împreună peste acest incident.

Până atunci, ca să o mai liniștesc, i-am luat o brățară cu GPS, care îmi permite să o localizez imediat cu locația de pe telefon. Încetul cu încetul o ajut să aibă încredere din nou să iasă cu noi în public, în mulțimile mari. Îi reamintesc constant că nu are de ce să îi fie teamă și că niciodată nu aș lăsa-o undeva intenționat sau aș uita de ea, mai ales după ce s-a întâmplat. 

Da, a fost un incident nefericit și nu pot să mă întorc în timp ca să-l schimb. Pot doar să fiu alături de fiica mea și să o asigur că o iubesc și că am grijă de ea”.

Tu te-ai pierdut vreodată de copilul tău?