„Până la 20 de ore am stat cu copilul mort în burtă. Medicii au refuzat să-mi facă cezariană... Copilul meu stătea așa murdar, nici nu l-au dus la morgă"

Ana povestește că sarcina a decurs normal, fără probleme majore și fără semnale de alarmă care să îi facă pe medici să creadă că viața copilului ar fi în pericol. Cu toate acestea, după ore întregi de travaliu și după mai multe controale medicale, femeia spune că medicii au ignorat semnele grave care ar fi putut salva copilul.

Mai mult decât atât, susține că a fost lăsată ore întregi cu copilul mort în pântece, fără sprijin psihologic, fără explicații și fără intervenția medicală pe care o implora. Astăzi, Ana încearcă să își găsească dreptatea și să vorbească public despre ceea ce s-a întâmplat, pentru ca alte femei să nu treacă prin aceeași experiență devastatoare.

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

„Copilul meu putea fi salvat dacă se intervenea la timp”

Ana spune că sarcina ei a fost urmărită constant și că toate analizele ieșiseră bine până în apropierea nașterii. Cu doar câteva zile înainte să nască, femeia a mers la Institutul Mamei și Copilului pentru a fi monitorizată, iar medicii i-ar fi spus că totul este în regulă și că poate naște natural.

„Toate analizele mele au fost bune și nu mi-a spus nimeni că ar exista vreo problemă. Când am ajuns la spital, medicul de gardă m-a verificat și mi-a spus că nu sunt încă în travaliu și că trebuie să plec acasă. Eu deja aveam 40 de săptămâni și o zi și simțeam că nașterea este aproape. Totuși, am avut încredere în ceea ce îmi spuneau medicii.”

„În ziua următoare, când am revenit la spital, mi s-a făcut o ultrasonografie și medicul a văzut că cordonul ombilical era în jurul gâtului copilului. El era foarte activ atunci, se mișca mult și eu simțeam că ceva nu este în regulă. Dar nimeni nu a atras atenția că placenta începea să se dezlipească. Copilul meu putea fi salvat atunci, dacă se făcea de urgență cezariană.”

„Eu simțeam că ceva nu este bine și am refuzat să plec acasă”

Tânăra mamă spune că instinctul îi spunea că trebuie să rămână în spital, chiar dacă medicii insistau să plece acasă. Contracțiile deveneau tot mai dese, iar ea avea senzația că ceva grav se întâmplă cu bebelușul ei.

„Le-am spus clar că nu mai plec nicăieri și că rămân în spital, chiar dacă trebuie să stau pe coridor. Simțeam că ceva nu este bine și îmi era frică să merg acasă. Ei îmi spuneau că totul este normal și că trebuie să mai aștept până începe travaliul adevărat.”

„În jurul orei nouă seara, copilul a început să se miște foarte tare și apoi, brusc, nu l-am mai simțit. Contracțiile deveniseră foarte dureroase și am chemat moașa să verifice bătăile inimii. Nu se mai auzea nimic. Au chemat mai mulți medici și imagistul, iar când au verificat, au spus că inima copilului nu mai bate. Nimeni nu a avut curaj să îmi spună direct că băiețelul meu murise.”

Drama Iuliei, o mamă din Republica Moldova care și-a pierdut fiul din neglijența autorităților. "Mamă, nu mă lăsa. Mi-au bătut fiul în spital până la moarte. L-au ținut 12 ore în morgă și au ascuns că este mort"

„M-au lăsat singură cu copilul mort în burtă”

Ana povestește că după ce medicii au confirmat decesul copilului, a urmat cea mai grea noapte din viața ei. Spune că a fost abandonată într-un salon, fără sprijin psihologic și fără să i se facă operația pe care o cerea disperată.

„Eu îi rugam să nu mă lase toată noaptea cu copilul mort în burtă. Le spuneam să îmi facă cezariană sau să îmi provoace nașterea. Ei îmi spuneau că trebuie să vină medicul șef dimineața și că până atunci nu au ce să facă. Mi-au dat doar niște pastile ca să dorm și au plecat.”

„Am rămas singură toată noaptea cu copilul mort în pântece. Nimeni nu intra să vadă ce stare am. La un moment dat am deschis geamul și m-am gândit să sar. A fost iadul pe pământ ce am trăit în noaptea aceea. Nu aveam pe nimeni lângă mine și simțeam că nu mai pot suporta durerea.”

„În loc de scuze, medicii au dat vina pe mine”

Femeia spune că în dimineața următoare, atunci când a venit medicul șef, în loc să primească explicații și compasiune, a fost acuzată că ea ar fi responsabilă pentru tragedie din cauza kilogramelor acumulate în sarcină.

„Primul lucru pe care l-a spus medicul șef a fost: «Cu ce ați hrănit-o de a luat atâtea kilograme?». Eu adăugasem 36 de kilograme în sarcină și el spunea că asta ar fi problema. Mi-a spus că din cauza greutății mele nici medicamentele nu funcționau cum trebuie și că eu sunt de vină pentru tot ce s-a întâmplat.”

„Leucocitele erau crescute și mi-au spus că nu îmi pot face cezariană pentru că există risc mare de hemoragie. Mi-au spus că trebuie să nasc natural copilul mort. Eu plângeam și îi rugam să mă ajute, iar ei continuau să spună că trebuie să suport și că asta este singura soluție.”

Aleona, mamă a patru copii din Moldova a văzut moartea cu ochii în căsnicia cu soțul abuziv. “În a 6-a lună, soțul mi-a impus să întrerup sarcina. M-a bătut cu masa în cap până am văzut moartea”

„Mi-au rupt apele și mă umileau în timp ce sufeream”

Ana susține că întreaga experiență din timpul nașterii a fost traumatizantă și umilitoare. Spune că mai mulți medici intrau și ieșeau din salon, făceau comentarii nepotrivite și vorbeau despre cazul ei fără urmă de empatie.

„Când mi-au rupt apele, un medic care nici măcar nu avea legătură cu cazul meu a intrat cu o cafea în mână și întreba de ce plânge doamna. Eu eram acolo distrusă, iar ei vorbeau ca și cum nimic grav nu s-ar fi întâmplat. A fost șocant să văd cât de puțină omenie exista în momentele acelea.”

„M-au chinuit aproape o oră să îmi pună epidurala și nimeni nu ținea cont de contracțiile mele. Medicul șef continua să spună că din cauza kilogramelor nu pornește nașterea și că eu sunt problema. În jurul meu, alte femei nășteau, iar eu trebuia să îmi aduc pe lume copilul mort.”

„Copilul meu era lăsat murdar, ca un obiect fără valoare”

Momentul în care și-a văzut băiețelul după naștere a rămas una dintre cele mai dureroase amintiri pentru Ana. Femeia spune că micuțul nu fusese dus nici măcar la morgă și că l-a găsit abandonat într-un colț.

„După ce am născut, am rugat să îmi arate copilul. Nu m-au lăsat să îl țin în brațe și nici măcar să îl ating. L-au arătat de la distanță și apoi l-au dus într-un colț. Eu voiam doar să îl văd și să îmi iau rămas-bun de la el.”

„Mai târziu am aflat că nici nu fusese dus la morgă. L-am găsit singură, murdar, nespălat și neîngrijit, pus pe o masă ca un obiect fără valoare. M-a durut enorm să văd copilul meu în starea aceea. Nici măcar după moarte nu a fost tratat cu demnitate.”

„Nu vreau răzbunare, vreau doar dreptate pentru copilul meu”

După tragedie, Ana spune că a început o luptă lungă cu instituțiile statului. A depus plângeri, și-a angajat avocat și a decis să vorbească public despre ceea ce s-a întâmplat pentru ca alte mame să nu treacă prin aceeași experiență.

„Am spus de atunci că nu voi ierta și că voi merge până la capăt. Vreau să se vorbească despre malpraxis și despre modul în care sunt tratate femeile în unele spitale. Nu vreau ca alte mame să treacă prin ceea ce am trecut eu.”

„După ce am făcut plângeri și am început să vorbesc public, am observat că unele documente medicale aveau modificări. Noi aveam poze făcute înainte și după. Am înțeles atunci că lupta pentru adevăr va fi foarte grea. Dar eu nu mă opresc. O fac pentru copilul meu și pentru toate femeile care au fost reduse la tăcere.”

Astăzi, Ana încearcă să își reconstruiască viața după trauma care i-a schimbat existența pentru totdeauna. Deși durerea pierderii băiețelului ei nu va dispărea niciodată, femeia spune că a găsit puterea de a merge mai departe și de a lupta pentru dreptate.

Povestea ei a emoționat mii de oameni și a readus în discuție problemele grave din sistemul medical, dar și nevoia de empatie și sprijin pentru femeile care trec prin tragedii asemănătoare. Pentru Ana, fiecare apariție publică și fiecare interviu înseamnă încă o șansă ca vocea ei să fie auzită și ca moartea copilului ei să nu fie uitată.