Ce reprezintă agilitatea emoțională
Acest concept a fost lansat de către medicul psiholog Susan David, de la „Harvard Medical School" (SUA), care a devenit cunoscută grație cărții sale, intitulată „Emotional Agility" („Agilitatea Emoțională", apărută în anul 2016). În viziunea sa, agilitatea emoțională se referă la capacitatea unei persoane de a experimenta emoții și gânduri într-un mod care să nu o afecteze negativ, ci, dimpotrivă, să evidențieze ce este mai bun la ea.
Cine posedă agilitate emoțională, precizează psihologii, nu-și va ignora emoțiile, sentimentele, gândurile, ci se va detașa într-un fel de ele și va reuși să-și păstreze mintea deschisă, flexibilitatea în ceea ce privește acceptarea diferitelor emoții. Practic, abilitatea de a fi agil emoțional presupune să nu se ajungă la blocaje, la stagnarea în emoții/stări care ne-ar putea face rău.
În privința copiilor, psihologul Susan David insistă asupra dezvoltării agilității emoționale de la o vârstă fragedă, astfel încât aceștia să poată înfrunta mai ușor aspectele negative ale vieții de zi cu zi, menținându-și curajul și forța de a rămâne ei însăși. De asemenea, datorită agilității emoționale, copilul va înțelege mai bine faptul că lumea se schimbă, că emoțiile și sentimentele nu rămân mereu aceleași, că este necesar să-i acceptăm pe cei din jur.
Cum să-ți ajuți copilul să deprindă agilitatea emoțională
Arată-ți empatia
În special când este vorba despre emoțiile negative, psihologii atrag atenția asupra următorului aspect: un copil nu-și va putea dezvolta agilitatea emoțională dacă părintele va veni și va încerca să-i nege emoția respectivă. Mult mai util pentru copil va fi să-i arăți că îți dai seama că nu se simte bine într-un anumit moment, să-i accepți starea și să-i demonstrezi că-i ești alături. Spre exemplu, pentru o dezvoltare emoțională sănătoasă, ar trebui să i te adresezi copilului nu cu „Văd că ești trist, dar nu mai plânge!", ci mai degrabă îi vei spune: „Văd că ești trist, că vrei să plângi și de aceea nu vrei nici să-ți dai haina jos".
Procedând așa, copilul va ajunge să înțeleagă faptul că orice emoție, chiar și una foarte intensă, va trece și va deveni mai capabil să găsească și singur soluții menite să-i redea starea de bine.
Lasă-l să-și exprime emoția așa cum crede
Chiar dacă nu îți convine, de exemplu, ca micuțul tău să aibă o „criză emoțională" în public, nu te apuca să încerci diverse metode pentru a i-o reprima. Mai bine va fi să te calmezi, să-l duci într-un loc liniștit și, pe un ton calm, să-i spui că știi că este trist/furios etc. fără a-l pedepsi. Rezumă-te doar la a menționa, eventual, vreo posibilă consecință a comportamentului său (De pildă, îi poți spune: „Când țipi, nu te înțeleg bine când vorbești și nu o să auzim când ne sună tati"). Va fi suficient pentru ca acesta să te simtă aproape, să se simtă mai în siguranță și să înceapă să se liniștească.
Învață-l să identifice emoțiile resimțite
Pentru a-l sprijini pe copil să înțeleagă exact ce i se întâmplă, va fi util să-i vorbești despre cele mai importante emoții. Întregul demers va fi mai simplu de acceptat de cel mic dacă te vei folosi și de niște personaje. Poți alege chiar pernuțe care exprimă diverse emoții; le puteți da nume și folosi ca ajutoare de mare încredere în discuțiile și jocurile voastre.
După ce observi că micuțul a început să le cunoască mai bine, puteți chiar da naștere unui joc imaginar. În acest fel, nu numai că-l vei determina pe copil să știe mai multe detalii despre fiecare emoție, dar îi vei da și ocazia de a-și dezvolta imaginația și vocabularul.
Ulterior vei putea, când copilul va fi în situația de a resimți o anumită emoție negativă, să-i aduci aminte de personajele cu care v-ați jucat. Amintește-i ce ați spus și cum le-ați ajutat să iasă din stările neplăcute și să se simtă iar bine.
Priviți împreună cum emoția pleacă
Un copil va deveni agil emoțional dacă va învăța să înțeleagă caracterul temporar al emoțiilor. În plus, el trebuie să știe că orice emoție ne poate ajuta să învățăm câte ceva nou, fie despre noi înșine, fie despre cei din jur.
În același timp, este esențial să-i explici mereu copilului că aceeași emoție poate avea intensități diferite. Spre exemplu, anxietatea resimțită înaintea unui test nu este la fel precum aceea pe care o putem resimți când ajungem la o petrecere la care nu cunoaștem pe nimeni.
Nu în ultimul rând, străduiește-te ca la finalul fiecărei experiențe cu o anumită emoție să discuți cu el despre ce ar face în viitor, când s-ar întâlni din nou cu ea. În acest mod, îl vei încuraja să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor sale și să privească emoțiile cu mai mult curaj.
Recunoaște de față cu copilul când ești dominat și tu de o anumită emoție
Una dintre cele mai sigure modalități pentru a ne asigura că micuții noștri vor dobândi agilitate emoțională este, consideră psihologii, să le arătăm noi înșine că nu ne este teamă și rușine de ceea ce simțim.
De pildă, dacă într-o zi ești furioasă, nu ezita și spune-i copilului: „Sunt furioasă pentru că iar nu am avut timp să iau bilete la spectacol". După aceea străduiește-te să-i spui și soluțiile pe care le vei găsi pentru a trece de această stare, antrenează-te într-o activitate care să-ți distragă atenția și demonstrează-i că orice emoție negativă poate fi înlocuită de una pozitivă.
Cu siguranță un fel mai amuzant de a antrena agilitatea emoțională a celor mici este să o faci cu ajutorul personajelor care exprimă perfect stările și emoțiile. Aceștia sunt pernele Gașca de Haioși și îi găsești în stațiile Petrom." Faceți cunoștință cu aceștia și colecționați-vă preferații. Fie că este vorba despre Drăgăstosul, Somnorosul, Speriosul, Râzăciosul, Seriosul, Mofturosul sau despre Visăciosul, Sclipiciosul, Secretosul sau Răutăciosul, oricare vă vor fi utili pentru o identificare mai ușoară a tipurilor de emoții.
Surse:
www.hawthornefamilyplayschool.org, www.huffingtonpost.ca, www.susandavid.com