Care sunt taxele de școlarizare la care să te aștepți la început de an școlar

Ce prevede legislația cu privire la taxele de școlarizare

Însuși actul legislativ fundamental al țării noastre, Constituția, prevede în cadrul art. 32 alin. 4 gratuitatea dreptului la învățătură, și anume: "(4) Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor și tinerilor proveniți din familii defavorizate și celor instituționalizați, în condițiile legii."

Apoi, Legea educației naționale, nr.1/2011, prevede în art. 9 alin. 3 faptul că "Învățământul de stat este gratuit. Pentru unele activități, niveluri, cicluri și programe de studii se pot percepe taxe, în condițiile stabilite de prezenta lege." În ceea ce privește costul materialelor necesare studiului, art. 69 al aceleiași legi prevede că sunt gratuite, atât pentru învățământul cu predare în limba română, cât și pentru cel în limbile minorităților naționale.

De asemenea, tot cu privire la costurile pe care le presupune sistemul de învățământ, art. 82 specifică posibilitatea acordării unor burse de performanță, de merit, de studiu și de ajutor social elevilor de la cursurile cu frecvență din învățământul preuniversitar de stat (al căror cuantum este stabilit de către organele administrației publice locale). În cazul în care situația impune, antepreșcolarii, preșcolarii și elevii atât din unități școlare de stat, cât și din cele private (atâta timp cât sunt autorizate/acreditate) beneficiază conform art. 83 de asistență medicală, psihologică și logopedică gratuită. Cheltuielile de transport către unitatea de învățământ (pe durata anilor de învățământ obligatoriu) sunt parțial decontate din bugetul de stat, respectiv cu un procent de 50% (este vorba despre transportul local în comun, de suprafață, naval și subteran, transportul intern auto, feroviar și naval). O excepție în acest sens este reprezentată de categoria elevilor orfani, cei cu cerințe educaționale speciale sau cei instituționalizați care beneficiază de gratuitate în ceea ce privește categoriile de transport menționate anterior. În cazul elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu, le sunt decontate parțial cheltuielile generate de deplasare (în limita a 50 km); statul se obligă să le asigure acestora, conform art. 85, atât servicii de transport, cât și de masă și de internat (cu sprijinul operatorilor economici, al colectivităților locale, al societăților de binefacere sau al altor persoane juridice/fizice).

Nu în ultimul rând, cu privire la cadrul legislativ în materia taxelor de școlarizare, legea educației prevede în art. 108 faptul că unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități specifice prin donații, sponsorizări sau alte surse legale, urmând a fi utilizate conform consiliului de administrație, sumele neutilizate fiind reportate pentru anul următor. În legătură cu bugetul unității școlare, se specifică faptul că acesta este gestionat de către directorul său împreună cu consiliul de administrație.

Ce valoare au taxele de școlarizare în prezent

Astfel, deși actele normative nu impun nicio obligație financiară părinților/întreținătorilor legali ai copiilor, realitatea contrazice acest lucru în mod constant. La începutul fiecărui an școlar sunt solicitate părinților sume de bani fie de către cadrele didactice (educatori, învățători, profesori etc.) - deși acest lucru este interzis, fie de către comitetul/asociația de părinți.

În mod concret, valoarea taxelor de școlarizare ce trebuie plătite pentru un copil, atât în ciclul preșcolar, cât și în ciclul școlar din sistemul de învățământ de stat (în cazul celui privat cheltuielile de acest gen sunt mult mai mari, variind de altfel de la un caz la altul - se stabilesc de fiecare unitate de învățământ în parte), se încadrează de obicei în intervalul 100-200 lei și includ:

- costul rechizitelor necesare la începutul anului școlar (caiete, manuale, rechizite de tip creion, stilou, gumă de șters, materiale auxiliare cum ar fi hârtie creponată, lipici, foarfecă etc.),

- taxa pentru pază (dacă este asigurată de către o firmă autorizată),

- fondul școlii/al clasei (pentru diverse lucrări de amenajare, respectiv materiale didactice sau consumabile - precum apă, servețele umede/uscate, săpun, hârtie igienică, hârtie și cartușe pentru imprimantă etc.).

În ceea ce privește costul caietelor auxiliare, pentru ciclul de învățământ primar, acesta poate fi evitat în cazul în care comitetul de părinți consimte asupra uitizării fișelor de activități - se folosesc coli de hârtie printate la imprimantă (zilnic sau săptămânal) în locul caietelor. La această sumă se poate adăuga costul uniformei dacă este impusă în unitatea de învățământ respectivă, care poate fi compusă din 2-3 piese (bluză sau cămașă, pantaloni/fustă, vestă) care variază de la 30 lei o bluză cu emblema școlii/a grădiniței până la 100-150 de lei un compleu. Există nu puține situații în care la începutul anului școlar se dorește modificarea obiectelor de mobilier din dotarea respectivei săli de clasă (un nou covor, un nou dulap pentru rechizite, o nouă tablă), completarea cu unele noi (achiziționarea unui proiector, a unei perdele/jaluzele etc.) sau diverse acțiuni de renovare (zugrăvire, tapetare etc.), iar taxa de școlarizare poate crește cu încă 50-100 lei. Menționăm faptul că aceste costuri pot diferi de la o unitate de învățământ la alta, precum și de la o clasă la alta, în funcție de specific și de necesități/dorințele cadrelor didactice și ale părinților.

Ce se întâmplă, de fapt

Părinţii acceptă resemnaţi că învăţământul de stat nu este gratuit, de fapt. Cu greu găseşti o unitate de învăţământ de stat care să nu solicite ajutor financiar părinţilor, deşi legea interzice cu desăvârşire astfel de demersuri şi chiar pedepseşte cu închisoarea. Însă, toată lumea închide ochii ... pentru că este ăn joc viitorul copiilor noştri.

"Facem orice pentru copiii noştri. Din acest motiv cred că se profită la maximum de slăbiciunea noastră, ca părinţi. La grădiniţă am dat la fiecare început de an câte 200 de lei să le cumpere materiale didactice copiilor. 200 de lei X 20 de copiii pe clasă, sunt aproape 1000 de euro. Din fericire, la noi, i-am vazut utilizaţi corect. Dar, sunt sigură, că există unităţi de învăţământ unde sumele acestea sunt folosite mai pe ocolite. Acum fiica mea intră la casa 0 şi deja ni s-a pus în vedere că vom avea costuri de câteva sute de lei noi. Înţeleg că fondurile unităţilor de învăţământ de stat sunt insuficiente şi, strâng din portofel, şi dau. Că doar totul este pentru copilul meu. Sper." - Andreea, 31 de ani 

"La grădiniţă, unde o avem pe Antonia, plătim mâncarea, aproximativ 17 lei pe zi şi opţionalele. Am făcut, desigur, un fond al clasei, unde fiecare părinte a dat cât a binevoit. Şi am primit apoi raportare, cu bonuri pentru toate cheltuielile. Sunt foarte mulţumit în acest sens. La şcoală, însă, unde avem băiatul, am avut un şoc în clasa 0 când învăţătoarea ne-a solicitat 200 de lei de copil pentru fondul clasei, pe care nu i-a justificat în niciun fel şi nici nu a admis ca vreunul dintre noi să dea mai puţin. Acum Andrei e în clasa a-3-a şi ne-am obişnuit. Te resemnezi, din păcate, pentru că ştii că ai copilul pe mâna lor şi nu vrei să îi creezi probleme copilului.", Radu, 38 de ani 

"Cred că peste tot este la fel. Trebuie să scoatem din buzunar nişte sume ca să putem să ajutăm instituţiile de învăţământ să supravieţuiască. Îi înţeleg. Am dat în fiecare an bani pentru fondul clasei. Câte 300 de lei la început de an. Şi s-a văzut pe ce sunt acei bani cheltuiţi. Strigător la cer devine când cadrele didactice ating un nivel de nesimţire incredibil şi cer sume fabuloase, sau se aşteaptă la tot felul de atenţii materiale la diferite ocazii. Cu toţii am vazut filmari pe ascuns, care au dezvăluit astfel de absurdităţi. Nu am nimic împotrivă cu aceste taxe neoficiale, atât timp cât avem transaprenţa cheltuielilor. Însă m-as revolta dacă mi s-ar reproşao lipsă de atenţie ...", Ioana, 35 de ani

"Eu sunt revoltată în acest moment. Fiul meu începe clasa 0. A fost nevoie să dau şpagă să îmi fac viză de flotant în cartierul în care stau cu chirie ca să dau copilul la şcoala de lângă noi, să dau şpagă să îl accepte la şcoala respectivă. Ieri, adică joi, înainte de începe anul şcolar m-am dus la şcoală să vorbesc şi cu învăţătoarea, şi mi-a spus cu seninătate că trebuie să plătim şi pentru fondul clasei 250 de lei. Am întrebat pe ce considerente şi mi-a spus că paznicul, că femeia de serviciu, că trebuie schimbate jaluzele la clasă, că bate soarele dimineaţa şi e supărător. Am rămas şocată. Nu m-a întrebat nimic de fiul meu, dar nimic. 

În final, trebuie subliniat faptul că fondul clasei nu generează niciun fel de obligație financiară pentru părinte, acesta neputând fi constrâns din punct de vedere legal să contribuie. Cine nu dorește să contribuie, nu poate fi forțat în vreun fel, iar sumele de bani realizate prin contribuțiile părinților trebuie să fie utilizate în mod transparent de către comitetul de părinți.

Citește și: Sondaj de opinie Qbebe: Gradinita de stat Vs. Gradinita particulara 

Surse:

www.unopa.ro; www.romanialibera.ro; www.dreptonline.ro