Unde mănâncă două guri, mănâncă și a treia....dar sunt copii în România care mor de foame!

"Unde mănâncă două guri, mănâncă și a treia și unde mănâncă a treia, mănâncă și a patra".

Oare așa să fie?

Oare toate știrile sociale pe care le vedem aproape zi de zi la TV și în online sunt doar niște excepții de la această regulă? De fapt, în societatea românească statisticile sunt extrem de îngrijorătoare.

Conform Salvați copiii, 3 din 10 copii români trăiesc în sărăcie și 14,2% dintre familiile din România nu își permit o masă cu carne de 3 ori pe săptămână.

Numărul copiilor abandonați este în creștere de la an la an, în anul 2023 existând peste 40.000 de copii instituționalizați. Numărul celor care abandonează școala urcă alarmant și ne determină să ne punem cu toții niște semne de întrebare. România ocupă locul 1 în Europa la abandonul școlar, rata fiind de 15,6% în 2022.

În timp ce multe cupluri se străduiesc ani de zile și apelează la diferite tratamente de fertilizare in vitro pentru a-și vedea visul împlinit de a deveni părinte, alții dau naștere pruncilor fără a ține cont de condițiile pe care le oferă, de statutul social, de situația economică a familiei. Oare toate acele persoane care cer ajutor pentru familia numeroasă pe care nu o pot întreține merită o asemenea mediatizare?

Merită ajutorul necondiționat al oamenilor care se sensibilizează la suferința copiilor veniți pe lume complet nevinovați?

Mediatizarea cazurilor sociale a familiilor cu mulți copii - de bun augur sau nu?

„O mamă cu cinci copii care trăiește în condiții mizerie vă cere ajutorul pentru a face rost de lemne pentru iarnă”. „O familie cu nouă copii trăiește în mașină după ce bancă le-a luat casa”. „Un tată își crește singur cei cinci copii abandonați de către mamă”. Iar lista acestor știri care vă pot fi confirmate cu o simplă căutare Google este extraordinar de lungă. 

Acestea sunt știrile care stârnesc în sufletele noastre un fior, un mare regret, iar chipurile și trupurile copiilor murdare, înlăcrimate și mult prea slabe pentru vârsta lor provoacă o empatie suficient de mare încât să donăm.

Ce vină poartă aici copilașii care au venit pe lume unul după altul, care s-au crescut de cele mai multe ori unul pe celălalt, au devenit dădace fără voie, prizonieri în propria colibă mizeră cu speranța că, dacă vor învăța, vor ajunge oameni mari? Vor scăpa de sărăcie… Vor gusta și altceva decât ciorba de cartofi, zeama lungă pe care mama lor încearcă să le-o asigure în fiecare zi și bucata de pâine care abia le ajunge atâtor guri.

Din păcate, copiii nu au șansa de a deveni oameni „mari”, cu un statut, oameni de vază cu un salariu bun, pentru că părinții nu au nici măcar posibilitatea de a-i duce la școală. Sau dacă îi dau la școală pentru o scurtă perioadă, astfel încât să le ia alocațiile, sunt forțați să îi retragă și să îi trimită la muncă atunci când cresc.

Vorbim de munci grele, de munci zilnice, de munci în curțile oamenilor, umilitoare. Da, știu! Nicio muncă nu este rușinoasă. Dar pentru un copil?

Rata abandonului școlar crește de la an la an iar fără școală, fără măcar 10 clase obligatorii, cine să te angajeze? Cum să-ți îndeplinești visul să ai măcar un loc de muncă sigur, fără a fi nevoit să lucrezi prin curțile oamenilor sau mai rău, să cerșești?

Nu aruncați cu pietre în mesager! Foarte mulți copii din aceste familii sunt trimiși la cerșit... Un lucru și mai umilitor, dar și foarte foarte periculos. În anul 2021 s-au înregistrat 1.349 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare a copiilor conform statisticilor Salvați Copiii, iar aici sunt incluse și activitățile de cerșetorie.

Când propriul părinte te condamnă la sărăcie...

Părinții care fac copii pe bandă rulantă sau iresponsabil (ca să ne adresăm corect) se văd adesea în imposibilitatea de a le suplini chiar și cele acele nevoi de bază. Nu au bani de hrană, nu au bani să-și consolideze adăpostul, trăiesc în cămăruțe improvizate, lipite cu pământ, acoperite cu nailoane, cartoane, la marginea orașelor.

Copiii fac baie rar, mănâncă ce apucă, sunt seri în care adorm cu burticile goale...

Adesea, acești copii ajung pe drumuri, fie sunt luați de autorități, fie își fac veacul pe unde apucă și sunt corupți să apeleze la cerșetorie, furt și prostituție.

Da, doamnelor și domnilor, aceasta este realitatea zilelor noastre.

Nu este o formă de judecată față de cei care fac copii mulți. Ci doar un semnal de alarmă! Cu atât de multe metode contraceptive la dispoziție, încă sunt oameni care fac copii, deși știu că nu le pot oferi un trai decent. 

Sunt cazuri în care, după mai multe nașteri, mamele sunt întrebate dacă vor să le fie introdus un sterilet, le sunt recomandate pastile anticoncepționale de către medic sau alte metode contraceptive, dar refuză cu desăvârșire. Sunt cazuri adevărate în care mamele, din neștiință consideră că aceste metode contraceptive nu le aduc beneficii, ci le fac doar rău. Și după câteva luni rămân din nou însărcinate.

Și ghiciți cine are de suferit în toată situația aceasta? Copiii care trăiesc de pe o zi pe alta și care adorm visând să mănânce o portocală, o ciocolată, să aibă o mașinuță sau o păpușă cu care să se joace.

Cerșetoria online pe grupuri de socializare

Părinții adesea trăiesc din ajutoare sociale și alocațiile copiilor. Până la vârsta de doi ani, alocația copilului este de 718 lei. După ce copilul împlinește vârsta de doi ani, alocația scade la 297 lei. Copiii cresc și apar noi bebeluși veniți pe lume să aducă un venit în plus familiei. Și atunci apar și cererile mamelor care nu mai pot face față greutăților de zi cu zi, pe grupurile de socializare, apelând la empatia oamenilor pentru a primi lapte praf, scutece, haine, orice, doar pentru a supraviețui.

Cerșetoria online a devenit o practică în rândul mamelor cu mulți copii și aceasta este o realitate pe care zilnic o văd pe grupurile de socializare. Postând în mod anonim sau sub forma unui cont fals, mamele primesc adesea critici de genul „de ce ai făcut atât de mulți copii dacă nu poți să îi crești?”, „cine te-a pus să faci copii pe bandă rulantă, nu te gândești la viitorul lor?”. Dar primesc și ceea ce cer.

Sunt suficient de mulți oameni care donează mămicilor în nevoie hăinuțe, scutece, alimente, lapte praf, sperând că așa ajută. Și într-adevăr, ajutorul pe care îl dau și strădaniile pe care le fac, efortul financiar al donatorilor este răsplătit prin mulțumirea de sine și zâmbetele copiilor care, de cele mai multe ori le sunt trimise în fotografii sau videoclipuri în privat, după ce coletele sau banii ajung.

Nu mai sunt bani pentru cuplurile infertile...

Cu toate acestea, în anul 2024 Ministerul Finanțelor nu a mai alocat bani pentru programul de fertilizare in vitro, care ajută cuplurile infertile să concepă. Nu mai sunt bani pentru aceste cupluri, fiind finanțate doar procedurile în curs pentru cele 10.000 de dosare prevăzute pentru anul 2023. Dar valoarea ajutorului social a crescut, numărul de cereri este din ce în ce mai mare și mă întreb, unde este dreptatea?

Natalitatea în România este în scădere în rândul cuplurilor care ar putea susține financiar o familie cu unul, doi sau trei copii. Și cu toate acestea, de teamă că nu pot face față prețurilor din ce în ce mai mari, cerințelor tot mai ridicate la școală dar și din cauza infertilității cu care se luptă multe cupluri, își pun pe pauza aceste planuri. Dar nu și cei care au deja copii și care continuă să aducă pe lume mai multe suflete nepăsându-le dacă au ce să le pună pe masă, dacă mama mai are lapte la sân sau dacă trebuie să cumpere lapte praf care este foarte costisitor.

Ați auzit de spălarea și uscarea scutecelor de unică folosință?

Părinților cu mulți copii nu le pasă dacă au suficienți bani pentru a le asigura măcar două scutece pe zi. În primele luni de viață, copilul schimbă peste 10 scutece pe zi, dar nu și în familiile cu mulți copii. Acolo, dacă au noroc și primesc vreo donație sau au suficienți bani să se ducă la magazinul din apropiere să cumpere scutece la bucată, părinții își schimbă copiii o dată pe zi, atunci când este cu adevărat necesar.

Nu știu dacă ați auzit de practica spălării scutecelor, stoarcerii și uscării acestora pentru a fi refolosite, deși scrie clar pe ei că sunt de unică folosință, dar vă asigur că există. Adesea, aceste familii sunt susținute de preotul din sat sau din localitate, de diferite parohii, organizații nonguvernamentale, de oameni de bine, dar această susținere este ca o sabie cu două tăișuri. Cu cât este ajutat mai mult, cu atât cuplul înțelege că este bine să facă mai mulți copii pentru a primi un ajutor și mai substanțial.

Părinții trăiesc din alocații și ajutoare, satisfăcându-și în primul rând viciile

Și ne întoarcem la tema stringentă a societății românești actuale. Unde mănâncă două guri mănâncă și a treia? Dar unde mănâncă a cincea mai mănâncă și a șasea? Ce mănâncă? Firimituri? În condițiile în care valoarea coșului de cumpărături săptămânal a ajuns la 500 de lei? Cum ar putea să susțină părinții din familiile nevoiașe aceste necesități dacă nu au un loc de muncă?

Pentru că ați ghicit bine, majoritatea părinților care fac copii pe bandă rulantă, nu au loc de muncă. Mama se justifică prin faptul că trebuie să aibă grijă de copii și nu are cu cine să îi lase, iar tata de regulă este un pic bolnav, merge cu ziua prin sat, motive există să nu muncești… Dar nu există motiv suficient de puternic pentru a renunța la vicii…

Chiar și în lumea animalelor, a primatelor, asigurarea hranei și adăpostului pentru pui primează. În cazul familiilor cu mulți copii, ajutorul divin și cel venit de la oameni în urma apelului disperat pe care îl fac prin toate formele posibile (pe social media, prin intermediul canalului de știri) este suficient.

Din experiența mea...

Vă vorbește o persoană care a ajutat adesea familiile nevoiașe. Ba chiar mi-am făcut un scop în sine din acest lucru la un moment dat. Am ales o familie pe care o ajutam săptămânal cu hăinuțe, alimente, scutece.

O familie cu cinci copii dintre care cea mai mică fetiță suferea de nanism, iar următoarea era cu un an mai mică decât propria mea fiică.

Așadar, toate lucrurile care rămâneau mici fiicei mele le primea ea, toate jucăriile care nu-i mai plăceau ajungeau în această familie. Când luam un pachet de scutece, îi păstram și ei măcar 10 bucăți.

Până într-o zi. Când am realizat că mămica arunca hainele după ce se murdăreau sau se rupeau. Nu le spăla! Un maldăr mare de hăinuțe ale fiicei mele aruncate la tomberonul chiar de lângă casa pe care o vizitam adesea pentru a aduce cele necesare.

Am renunțat să mai ajut. În plus, am surprins o pe mama trimițându-și băiatul de cinci ani la cerșit în centrul orașului.

Ce am primit în schimbul ajutorului oferit? Multe înjurături atunci când nu am mai ajutat, apeluri telefonice în miez de noapte...

Din experiența mea din colaborarea cu o asociație nonguvernamentală care ajută familie în impas din localitate vă spun că se fac multiple cercetări la adresa acestor familii înainte de a le fi oferit ajutorul. Mamelor le sunt oferite pastile contraceptive, fetele mai mari din familii primesc absorbante, etc.

Ce putem face să nu mai vedem la TV copii în picioarele goale în plină iarnă? Copii murdari, înfometați, care se bucură la o pungă de portocale? Copiii sunt un dar de la Dumnezeu, dar oare Divinitatea ce primește în schimb, dacă părinții îi lasă murdari, înfometați și cu un viitor învăluit în incertitudine?

Unde mănâncă două guri…ce mai mănâncă și a treia?