Plante ocrotite de lege în România: cele mai frumoase 18 flori rare

De ce sunt anumite plante ocrotite de lege în România

Cândva, plantele ocrotite acum prin lege se găseau din belșug pe câmpiile, dealurile și munții din țara noastră. Odată cu apariția schimbărilor climatice, dar și din cauza ignoranței oamenilor, care le culegeau abuziv, o parte din plante au început să înflorească în zone din ce în ce mai limitate. Motivul pentru care există o listă de plante ocrotite de lege, este tocmai pentru a permite perpetuarea lor în flora României pe perioade de zeci de ani de acum încolo. În prezent, la noi în țară sunt peste 200 de specii de flori rare care au fost declarate monumente ale naturii, ceea ce înseamnă că sunt ocrotite prin lege. Cele mai multe dintre aceste flori protejat cresc în zonele de munte și în Delta Dunării.

Este recomandat să știi care sunt toate aceste plante protejate prin lege, pentru a evita anumite sancțiuni sau chiar pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 1 an. Florile și animalele rare din țara noastră sunt protejate în baza a 2 ordonanțe de urgență, anume OUG nr. 195/2005 și OUG nr. 57/2007. În OUG nr. 195/2005, amenzile pentru persoanele fizice care exercită acțiuni ce pot duce la distrugerea habitatului sunt cuprinse între 5.000 – 10.000 de lei, iar pentru persoanele juridice se încadrează între 30.000 – 60.000 de lei. În schimb, în OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, se stabilește că persoanele ce rup plante pe cale de dispariție, perturbă sau vânează animale protejate riscă, pe lângă amendă, și pedepse cu închisoarea.

Lista plantelor ocrotite prin lege

1. Floarea de Colț (Leontopodium alpinum): poate te întrebi de ce este ocrotită floarea de colț, dar ea este conservată în mai multe rezervații naturale din România, datorită frumuseții ei. Floarea de colț crește de-a lungul Munților Carpați pe versanți abrupți și pe stânci. Floarea de colț sau floarea reginei așa cum mai este numită se află pe lista cu plante ocrotite de lege, fiind considerată monument al naturii încă din 1933. Planta este formată dintr-o tulpină dreaptă, fără ramificații, ce poate ajunge până la 20 – 30 cm înălțime. Florile sunt mici, cu petale albe care adunate la un loc au formă de steluță.

2. Bujorul românesc (Paeonia Peregrina var. Romanica): este una dintre cele mai cunoscute flori ocrotite de lege, încă dinaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Bujorul românesc este diferit față de cel de grădină, având o floare roșie cu mai puține petale. Bujorul românesc se găsește în numai câteva rezervații din țară aflate în Oltenia, Mureș, Giurgiu și Dobrogea. Acesta înflorește numai 10 zile pe an, la mijlocul lunii mai.

3. Nufărul termal (Nymphaea lotus var. thermalis): a fost descoperit în anul 1789 și a fost declarat monument al naturii în 1931. Nufărul termal înflorește doar în apele călduțe ale pârâului Petea, din zona Băilor Felix. Florile de nufăr termal se deschid seara și se închid dimineața după răsăritul soarelui.

4. Garofița (Dianthus callizonus): se întâlnește doar în Parcul Național Piatra Craiului, fiind o floare pe cale de dispariție. Ea înflorește cu precădere în zonele cu iarbă dintre stâncile din zona alpină inferioară. Garofița nu are mai mult de 3 – 4 cm, dar petalele de un roz aprins o fac să fie ușor observată. Perioada de înflorire a garofiței este între iulie și finalul lunii august.

5. Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus): se află pe primul loc pe lista plantelor ocrotite prin lege, fiind vorba despre o specie de orhidee. Papucul Doamnei este o ocrotită prin lege încă din anul 1938, printr-un Decret Regal. Papucul Doamnei se găsește mai mult în păduri, prin zone umbroase și în unele cazuri, pe terenuri calcaroase. Față de garofiță care abia se zărește, Papucul Doamnei este o plantă ce poate ajunge până la 2 metri înălțime. Numele îi vine de la floarea de un galben cu rubiniu, asemănătoare la prima vedere cu un papuc regal.

6. Crinul de pădure (Lilium martagon): deoarece este o specie mezofilă, crinul de pădure crește doar în zona pădurilor de stejar și fag. La origini, crinul de pădure este o plantă sălbatică specifică vestului Europei, dar odată ajunsă în România a fost trecut pe lista cu plante protejate de lege. Crinul de pădure înflorește între lunile mai – iunie, iar dintr-un singur fir apar, de obicei, între 20 – 50 de flori roșii, roz sau violet.

7. Laleaua pestriță (Fritillaria meleagris): este pe lista cu plante ocrotite de lege încă din anii `80, ea înflorind doar 7 zile pe an, la mijlocul lunii mai. Laleaua pestriță se găsește în toate țările europene mai fiind cunoscută și sub numele de floare de șah, bibilică, clopotar sau căldărușă. Laleaua pestriță a primit toate aceste apelative datorită florii sale de un mov închis, care se îmbină cu multe pete albe. Laleaua pestriță poate fi admirată în mai multe rezervații din Olt, Banat sau Mureș.

8. Ghioceii de Postăvar/Iedera albă/Floarea de Sfânta Ana (Daphne blagayana): aici vorbim despre un arbust pitic, care nu depășește 15 – 25 de cm și care are frunze doar în vârf. Ghioceii de Postăvar sunt adunați în mijlocul frunzelor și au o culoare de galben pal. Perioada se înflorire a acestor ghiocei rari este între lunile aprilie – mai. Ghioceii de Postăvar răsar pe stâncile din Munții Bucegi, Ciucaș, Mehedinți și Cozia.

Foto: Wikimedia Commons

9. Sângele Voinicului (Nigritella rubra și Nigritella nigra): face parte din familia orhideelor, fiind întâlnită pe pajiștile alpine și subalpine din Europa. Pe de altă parte, Sângele Voinicului este în categoria de plante pe cale de dispariție din România, din cauza culesului abuziv. Tulpina florii are între 8 – 20 de cm, iar floarea din vârf este mică având culori de roz, roșu sau purpuriu. Sângele Voinicului se poate admira între lunile iunie – august în Parcul Natural Bucegi sau Parcul Național Munții Rodnei.

10. Piticul alpin/Degetăruțul (Soldanella montana): este o plantă erbacee, cu o înălțime între 30 – 60 de mm, care răsare în Carpații Orientali, în luminișuri sau la marginea pădurilor. La vârful tulpinei este o floare mică aplecată sub forma unui clopot, ce are o culoare de liliachiu deschis. Piticul alpin înflorește între lunile mai – iunie.

11. Ghințura galbenă (Gentiana Lutea): este o plantă erbacee de un galben aprins care se găsește pe pajiștile alpine din Munții Ciucaș, Retezat, Făgăraș sau Bucegi. Frunzele plantei sunt lungi, cu nervuri puternice, iar floarea are câte 5 – 7 petale. Ghințura galbenă se află pe lista cu plante ocrotite de lege și este înflorită în lunile, iunie, iulie și august.

12. Smârdarul (Rhododendron kotschyi): deși este o plantă căreia i se mai spune bujor de munte, dar ea nu are nici o legătură cu bujorul deja cunoscut de noi. Smârdarul înflorește la finalul lunii iunie, iar mirosul florilor sale purpurii este asemănător cu al vișinelor. Smârdarul poate fi admirat în perimetrul Pracului Național Bucegi.

13. Bulbucii de munte (Trollius europaeus): sau așa cum mai sunt cunoscuți sub numele de trandafirul Rodnei sau bujorul galben. La fel ca Smârdarul, nici Bulbucii de munte nu au vreo legătură cu bujorul propriu-zis. Bulbucii de munte sunt în capul listei cu plante ocrotite de lege, fiind declarați florile anului 1995. Bulbucii de munte au o tulpină de 10 – 60 de cm, iar în capătul ei se află o singură floare galbenă, formată din 10 sepale. Bulbucii de munte pot fi văzuți înfloriți în lunile iunie – iulie.

14. Macul galben (Papaver alpinuml ssp. Corona-sancti-stefani): crește prin pietrișuri calcaroase, fiind prezent în Munții Rodnei, Bucegi, Piatra Craiului și Godeanu. Tulpinile macului galben au între 6 – 15 cm, cu peri mici, iar în vârf se află floarea care are 4 petale late, de un galben puternic. Macul galben înflorește în lunile iulie și august.

15. Gladiola sălbatică (Gladiolus imbricatus): este o plantă perenă fiind cunoscută și sub numele de săbiuță, datorită tulpinii sale lungi. În partea superioară a tulpinei sunt dispuse câte 6 – 7 flori mici violacee. Gladiolele sălbatice preferă solurile umede, fertile și zonele umbrite. Gladiola sălbatică poate fi admirată în mai multe zone din Maramureș, cum ar fi Vârful Fetei sau Culmea Pietrei, între lunile iunie – august.

16. Irisul de baltă (Iris pseudacorus): aflat pe lista cu plante ocrotite de lege și așa cum îi spune numele preferă solurile umede, bine drenate. Tulpina irisului de baltă poate avea între 40 – 70 cm, iar frunzele sunt lungi, ascuțite și drepte. În capătul tulpinii se află floarea mov care are 3 petale îndoite în jos și alte 3 petale care stau în sus.

17. Roua cerului (Drosera rotundifolia): se află ascunsă în Rezervația Mohalșul Mare de la Izbuc, din extremitatea vestică a județului Cluj. Roua cerului este una dintre puținele specii de plante carnivore din România. Ea și-a căpătat numele de la secreția lipicioasă pe care o are, asemănătoare cu roua. De asemenea, Roua Cerului mai are mici perișori, cu aspect de tentacule. Deși pare inofensivă la prima vedere, Roua Cerului are un mecanism bine pus la punct prin care atrage insectele. Acestea ajung în seva lipicioasă, tentaculele se închid, iar insecta este dizolvată în câteva minute.

18. Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica): este o plată căreia îi priește la altitudinile înalte din Munții Carpați. Pentru a rezista frigului și vântului de acolo, Crucea voinicului are niște rădăcini bine fixate în sol. Crucea voinicului este o plantă pitică, având între 4 – 6 cm. De asemenea, stă înflorită din luna februarie, până în luna mai.

Conifere ocrotite de lege în România

Pe lângă toate coniferele care sunt la noi în țară în mod natural, există și altele aduse de către om, prin diferite mijloace. Din cauza defrișărilor excesive, multe conifere au ajuns să fie protejate prin lege, tocmai pentru a se asigura perpetuarea lor. Iată mai jos o listă cu unele dintre cele mai interesante conifere ocrotite de lege în România.

1. Zâmbrul (Pinus cembra): este un conifer ocrotit de lege în România, care se găsește în Munții Rodnei, Căliman, Bucegi, Făgăraș sau Retezat. De multe ori, zâmbrul se găsește în fostele circuri glaciare. Zâmbrul poate ajunge până la 26 de metri înălțime și 2 metri în diametru. Crengile au vârful orientat spre partea superioară, iar conurile au o mărime de 5 cm. În interiorul conurilor sunt multe semințe care ajută la răspândirea acestui conifer. Perioada de creștere a zâmbrului este foarte înceată, el trăind peste 1.000 de ani.

2. Tisa (Taxus baccata): este un conifer mai aparte, deoarece el nu crește mai mare de 3 – 4 metri, iar „conurile” sale sunt reprezentate de fructe mici roșiatice. În ciuda faptul că frunzele acestui conifer sunt otrăvitoare pentru om, fructele sale pot fi consumate. Tisa este inclus în categoria de conifere datorită frunzelor sale ascuțite și lucioase, care rămân verzi tot timpul anului. Un exemplar vechi de tisă, cu vârsta de peste 500 de ani, se găsește în Parcul Central din stațiunea Băile Herculane. Tisa mai poate crește pe relieful accidentat din Munții Carpați. Specia este conservată în Rezervațiile Naturale de la Tudora-Botoșani și Cenaru-Vrancea. Tisa are o durată de viață de peste 1.200 de ani.

3. Molidul (Picea abines): este o specie foarte cunoscută din familia coniferelor care poate ajunge la înălțimi de 50 – 60 de metri și 1 – 2 metri în diametru. Fomra piramidală a molidului se datorează creșterii din ce în ce mai scurte a crengilor dinspre bază spre vârf. Frunzele molidului sunt foarte subțiri și ascuțite, fiind împărțite în general în 4 muchii. Florile molidului sunt unisexuat-monoice (diferențiate din punct de vedere sexual), astfel că cele masculine produc foarte mult polen primăvara, iar cele feminine se transformă în conuri, în solzii cărora se ascund semințele. Cei mai mulți molizi se întâlnesc în Carpații Orientali, la altitudini între 1.500 – 1.550 de metri.

4. Bradul alb (Abies alba): face parte dintr-o specie indigenă răspândită, în mare parte, în Europa Centrală și de Sud și poate atinge înălțimi între 25 – 50 de metri. În România, există puțini brazi albi care sunt răspândiți din zona de câmpie, până în cea montană. Bradul alb vegetează în soluri fertile și bine drenate. Bradul alb are o creștere lentă în primii 20 de ani. Numele său vine de la acele care au o culoare de verde închis pe o parte, iar pe cealaltă sunt alb sau argintii. Exemplarele de brad alb pot atinge vârste de 700 – 800 de ani.

5. Jneapănul (Pinus mugo): este o specie rară de pin, la care tulpina se dezvoltă pe orizontală. Scoarța jneapănului este rășinoasă și de culoare brună. Crengile sunt pline de ace asemănătoare pinului de pădure, iar în vârful lor se află mai mulți lăstari verticali. În Munții Bucegi, pe Culmea Doamnele-Strunga, există o pădure numai cu jnepeni. Arealul preferat al acestui tip de conifer sunt pădurile de molid sau platourile alpine adăpostite.

Plante ocrotite de lege în România: detalii pe care puțini le știu

Despre unele plante circulă legende, iar altele erau folosite în scop terapeutic. Pe lângă ceea ce deja ți-am prezentat mai sus despre unicele plante ocrotite de lege, am mai adunat câteva detalii pe care puțini oameni le știu. Iată mai jos toate detaliile neștiute despre florile rare.

1. Pe lângă versanții abrupți, floarea de colț mai apare sporadic și în Munții Apuseni, la cea mai mică altitudine din Europa, anume 600 de metri.
2. În tradiția românească, floarea de colț are o semnificație aparte, fiind considerată un simbol al dragostei, fericirii și purității.
3. Bujorul românesc este cea mai veche floare din țara noastră, fiind apărută chiar înaintea erei galciare.
4. În tradiția populară, se spune că aceia care rup bujori vor fi atacați de ciocănitori.
5. În stațiunea Băile 1 Mai de lângă Oradea se găsește Rezervația Naturală „Lacul cu nuferi – pârâul Pețea”, singurul loc unde turiștii pot admira frumusețea nufărului termal. Această floare a apărut acum câteva milioane de ani, fiind originar din zona Nilului. Se crede că semințele nufărului termal au fost aduse în țara noastră de păsări.
6. Unul dintre locurile cele mai accesibile unde poți vedea garofița este pe traseul ce pleacă de la Plaiul Foii și ajunge până la Marele Grohotiș.
7. Cu toate că este pe lista cu plante ocrotite de lege, tinctura din bulbi de crin de pădure este folosită de sute de ani pentru probleme ale organelor genitale feminine. Tinctura din bulbi de crin favorizează apariția ciclului menstrual și tratează anumite infecții vaginale. În industria cosmetică, extractul de crin de pădure este utilizat în cremele pentru tratarea ridurilor și a pielii uscate.
8. Legenda spune că laleaua pestriță a fost cea acea care a dat numele jocului de șah. Se pare că laleaua pestriță înflorise în curtea unui vistier de la curtea regelui Persiei. Vistierul se gândea mult cum să-și amuze stăpânul, iar odată ce zărise floarea îi venise ideea să deseneze o tablă de joc cu pătrățele albe și negre.
9. O altă legendă spune că Sângele Voinicului a căpătat aceste nuanțe purpurii și roșii datorită unui voinic care se lupta cu un balaur. Astfel, în timpul luptei o picătură din sângele voinicului a căzut peste o floare albă, iar aceasta a devenit purpurie.
10. Rădăcinile de la ghințura galbenă erau folosite în scop terapeutic, iar recoltarea lor se făcea în lunile august și septembrie. Tinctura din rădăcină de ghințură galbenă era recomandată persoanelor cu anemie, boli hepatice, gută, febră sau incontinență urinară.
11. Bulbucii de munte cresc la altitudini de 3.000 de metri și sunt otrăvitori.
12. De-a lungul timpul, gladiola sălbatică a fost considerată o formă de protecție împotriva morții.
13. În ciuda faptului că este o plantă carnivoră, seva de la Roua Cerului are proprietăți antispastice, antitusive și antibiotice. Extractul de Roua Cerului calmează mușchii, reduce glicemia, vindecă guturaiul sau combate tusea convulsivă.
14. Așa cum sugerează și numele speciei, Hepatica, toate plantele printre care se află și Crucea voinicului erau folosite în trecut în tratarea bolilor hepatice. În timpul războaielor, frunzele de Crucea voinicului erau folosite sub formă de cataplasmă pentru calmarea rănilor dureroase.
15. Bujorul este una dintre florile simbol ale Chinei, dar este și floarea oficială a statului Indiana.

Plante pe cale de dispariție din România: cum trebuie să ne implicăm?

Aceste numeroase plante ocrotite de lege prezentate anterior nu trebuie conservate doar pentru frumusețea lor, ci și pentru rolurile pe care le îndeplinesc. Plantele asigură oxigenul de care avem nevoie, curăță aerul și ne reglează condițiile meteorologice. Fiecare dintre noi trebuie să conștientizeze faptul că implicarea este singura metodă de a stopa extincția unor plante foarte rare. Mai jos ai câteva sfaturi pe care trebuie să le iei în considerare.

1. NU rupe flori la întâmplare. Documentează-te înainte dacă nu cumva respectiva plantă este protejată prin lege.
2. NU arunca gunoaie în zonele unde se află astfel de flori rare. Poluarea este un factor principal care a dus la dispariția unor specii de plante.
3. NU rămâne indiferent. Dacă vezi persoane care rup plante pe cale de dispariție, adresează-te poliției. Astfel de plante rare sunt protejate prin 2 ordonanțe de urgență, în care se prevăd sancțiuni mari pentru aceia care distrug flora.
4. În pădure, mergi doar pe potecile însemnate. Dacă te abați de la drum, este posibil să calci unele plante, care oricum sunt foarte mici.
5. NU cumpăra flori rare pe care este posibil să le vezi expuse pe tejghele. Anunță organele competente dacă vezi flori rare în piețe.

Plantele sunt un ajutor real pentru oameni. Fie că ne referim la oxigenul pe care ele ni-l asigură sau faptul că pe timpuri erau folosite drept leac pentru diverse boli, plantele merită un loc de cinste. Din păcate, obiceiurile nocive pe care oamenii le-au deprins în ultimii ani, au dus la dispariția unor specii de plante, altele fiind în același pericol de extincție. Este esențial să cunoști care sunt toate aceste plante ocrotite de lege, tocmai pentru a-ți aduce propria contribuție la conservarea lor.

Surse: libertatea.ro, stiridinlume.ro, taifasuri.ro, avocatnet.ro, clickpentrufemei.ro, libertateapentrufemei.ro, adevarul.ro, romaniasalbatica.ro, lupamea.ro, romaniamama.ro, sfatulmedicului.ro, emaramures.ro, gardenexpert.ro, garden.com, gradina.acasa.ro, magnolia.ro, wikipedia.ro, csid.ro, carpati.org, royalplant.ro, naturalherbs.ro, legislatie.just.ro, horticultorul.ro