Ziua Constantin Brâncuși: 9 detalii neștiute despre viața și opera lui

A fost bullied de frații săi

Constantin Brâncuși s-a născut în Hobița, lângă Târgu Jiu, județul Gorj, într-o familie simplă și respectată de țărani (Nicolae și Maria), pe 19 februarie 1876. A crescut înconjurat de arta tradițională românească a sculpturii în lemn, motivele ei geometrice regăsindu-se de multe ori în opera sa. Constantin era cel mai mic dintre cei 6 frați, și cel care se ocupa cu păstoritul oilor familiei, muncind  din greu pentru a ajuta familia. Dar când a început să arate talent în sculptura lemnului, sculptând neîntrerupt când păzea oile, atât tatăl său cât și frații îl admonestau și îl tachinau, încât acesta ajungea să fugă de acasă. Așa că la numai 9 ani, a părăsit satul natal, angajându-se într-o spălătorie, apoi la o băcănie și o cârciumă prin diverse localități din Oltenia.

A învățat singur să scrie și să citească

În 1894 micul Brâncuși ajunge la Școala de Arte și Meserii din Craiova, după ce talentul său în arta cioplirii lemnului este descoperit de un industriaș. Însă, binefăcătorul lui habar nu avea că micul artist nu știa să scrie și să citească. Însă asta nu l-a oprit, Brâncuși a învățat singur să fie literat, dornic sa continue să se perfecționeze în artă urmând cursurile Școlii de Belle Arte din București. Ajunge să facă și asta, absolvind o școală de cinci ani în patru, spunând că „munca istovitoare, asiduă și tenace, îndemânarea și pasiunea, de aici, din școală le-am deprins“. Din această perioadă datează lucrarea „Ecorșeu“, ce se găsește în prezent la Muzeul de Artă din Craiova.

A mers pe jos până în Paris

În 1903, tânărul de 27 de ani, Brâncuși, ia decizia de a pleca la Paris, acolo unde se concentra toată arta omenirii în acei ani. Călătoria a făcut-o pe jos, a durat 18 luni, din București trecând prin Ungaria, Austria, Germania și Elveția. Această călătorie a fost determinată de o comandă care nu s-a terminat cu bine: bustul generalului Carol Davila. Produsul final nu a mulțumit, așa că Brâncuși nu și-a primit banii cu care și-ar fi dorit să plece spre Paris.

Mai târziu, Brâncuși chiar a comentat momentul respectiv: „Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva ani în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, de față... și dus am fost, pomenind de mama lor“.

Drept urmare se îmbarcă spre o călătorie pe jos, care îl trece prin numeroase aventuri și întâmplări ce i-au inspirat opera. Inspirat a fost și regizorul britanic Peter Greenaway, care a scos în 2020 filmul „Walking To Paris”, ce expune povestea acestul drum, de la București la Paris, locul unde sculptorul român va schimba pentru totdeauna arta lumii.

A avut ca prieteni cei mai faimoși artiști ai lumii

O dată ajuns în Paris, nu a durat mult până ce lumea artistică i-a recunoscut talentul și l-a primit în brațele sale. Brâncuși a devenit repede prieten cu spuma societății artistice a acelor vremuri, ținând legătura cu artiști români care trăiau în Paris, precum George Enescu, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Panait Istrati, Traian Vuia, Eugène Ionesco, Emil Cioran și Paul Celan. Însă, cercurile sale de prieteni erau completate și de nume precum Amedeo Modigliani, Ezra Pound, Henri Pierre Roché, Guillaume Apollinaire, Louise Bourgeois, Pablo Picasso, Man Ray, Marcel Duchamp, Henri Rousseau, și Fernand Léger. A lucrat 2 luni și sub oblăduirea lui Auguste Rodin, însă a părăsit repede atelierul acestuia, spunând că "Nimic nu poate crește sub copaci mari." Una dintre operele lui a fost inspirată de Rodin, Sărutul, de aici întrezărindu-se modul ieșit din comun și revoluționar prin care Brâncuși interpreta natura prin sculptura lui.