I-am spus soțului meu, la nuntă, că dacă el va muri, voi muri și eu odată cu el. Acum am aflat că are cancer...
Când m-am căsătorit cu soțul meu, am făcut un legământ pe viață. I-am jurat că voi fi alături de el la bine și la rău, până când moartea ne va despărți... și dincolo de ea.
I-am spus soțului meu, în jurămintele de nuntă, că inima mea îi aparține și că va fi cu el oriunde va merge. Nu au fost doar niște simple cuvinte care să dea bine pentru invitații la nuntă. Întotdeauna mi-am luat jurămintele în serios!
Familia mea m-a respins cu mult timp în urmă. Nu avem copii. El este singura familie pe care o am. Și mă uit cum cancerul îl mănâncă de viu. Dar el nu știe că sunt mai multe vieți în joc. Aș avea grijă de el pentru totdeauna, așa cum am jurat să fac.

Dar, uneori, dragostea nu este suficientă pentru a salva o viață!
Niciodată nu voi pune asupra lui stresul de a-i spune acum, dar păstrez un flacon de pastile pe lângă mine, pentru orice eventualitate.
Dacă îl va lua cancerul de lângă mine, voi lăsa totul în ordine. Voi face aranjamentele astfel încât să mă asigur că pleacă în termenii lui. Voi merge la înmormântare și îmi voi lua rămas bun din toată inima. Dar nimeni nu va ști că va fi doar un adio temporar. Pentru că, după ce se va termina totul, mă voi duce acasă, voi lipi un bilet pe ușă pentru soacra mea, spunându-i să nu intre și să cheme doar serviciile de urgență. Și apoi mă voi întinde în patul nostru și voi da pe gât flaconul de pastile.
Nu-l voi lăsa să plece singur...
Citește și:
- Am cancer, dar ceva nu îmi dă voie și timp să mă gândesc la moarte: copiii mei
- „Nu ai făcut nimic, nu meriți nimic”. Povestea despre divorț a unei mame care și-a crescut copiii în timp ce se lupta cu cancerul
- Diagnosticata cu cancer la san la numai 8 ani!
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: Articol tradus și adaptat după o postare publicată pe Reddit