Mi s-a spus că nu îmi voi putea alăpta copilul cu sindromul Down. Instictul meu de mamă nu a ascultat gurile rele

Alăptarea este o metodă de hrănire a bebelușului cât se poate de normală și naturală. Dar nu toate mamele au privilegiul de a-și hrăni bebelușul la sân. O tânără mămică a unui micuț cu Sindromul Down ne dovedește contrariul.

Cu multe efort, dorința de a lupta și de a depăși așteptările negative și complet nerealiste ale asistentelor și personalului din spital de la terapie intensivă femeia a reușit să își hrănească copilul timp de zece luni.

Fiul ei a fost transferat la terapie intensivă imediat după naștere, iar mama, la cinci zile postpartum și un diagnostic greu, acela al sindromului Down, încercând să-l alăpteze, a fost descurajată din prima de medicul neonatolog care i-a spus doar atât „nu te aștepta la minuni”.

Bebelusul cu Sindromul Down pe care l-a născut era cel de-al doilea copil pe care l-am adus pe lume, iar mama era pur și simplu convinsă că de data aceasta va avea un rezultat mult mai bun în ceea ce privește alăptarea decât prima dată.

Primul ei copilaș, care are acum șapte ani, s-a născut la 29 de săptămâni, iar alăptarea a fost un proces sinuos, început abia la o lună după naștere, după care mama a putut să îi ofere sân doar de două ori pe zi. În restul timpului, încerca doar să mai strângă ceva lapte pompând, pentru a-l oferi bebelușului.

Pentru că a doua oară a născut la 37 de săptămâni, iar fiul ei diagnosticat cu Sindromul Down, a avut o atașare corectă încă de prima dată la sân, mama a decis să nu lase niciun comentariu negativ al cadrelor medicale să oprească din încercarea ei de a alăpta. Conform statisticilor, 30% din mamele care au copii cu Sindromul Down sunt sfătuite de medici să nu își alăpteze pruncii.

Sindromul Down - ce este si cum se manifesta

„Am avut acces la numeroase resurse care susțin alăptarea și am apelat la un consultant în lactație”

„Am accesat toate resursele posibile privind alăptarea, atât acasă, cât și în spital astfel încât după un timp de cercetare independent și cu ajutorul unui consultant de lactație, în perioada în care am stat în spital am reușit să-mi alăptez copilul.

Echipa de asistente m-a sprijinit în decizia pe care o luasem și m-au ajutat facilitându-mi procesul de alăptare pe cât de mult posibil. După câteva săptămâni, timp în care eram încă îngrijorată asupra cantității de lapte pe care o puteam produce zilnic, am chemat un consultant în alăptare acasă, lucru care a făcut o diferență enormă în modul de hrănire al copilului meu.

Comparativ cu consultantul de alăptare care a venit la spital, în mediul nostru natural, acasă, experta m-a ajutat să găsesc cea mai bună poziționare la sân și să coordonez reflexele de supt, înghițire și respirație în timpul pauzelor de alăptare”, mărturisește mama.

Am știu că voi avea o fetiță cu Sindromul Down, dar am ales să nu fac avort

„Mi-am ascultat intuiția și am devenit o mamă mai puternică”

După ce medicul neonatolog i-a spus să nu se aștepte la prea mult, băiatul ei a continuat să fie hrănit la sân timp de 10 luni. Privind înapoi, mama consideră că dacă ar fi luat acele cuvinte drept piatră de temelie în relația cu fiul ei, nu ar fi reușit nici măcar jumătate din această perioadă să îl alăpteze.

Dat fiind faptul că în perioada postpartum există un carusel de emoții pentru mamă, pericolul de aluneca pe pantă alunecoasă a depresiei, aceasta ar fi putut foarte ușor să renunțe, dar nu a făcut-o și se consideră o femeie puternică, mama unui copil cu Sindromul Down care și-a ascultat intuiția și a învățat să nu pună preț pe așteptările nimănui în privința capacității fiului ei.

O poveste cu adevărat impresionantă care demonstrează oricui o află, că și copiii cu Sindromul Down pot avea activități normale și mamele acestor copii pot fi mame eroine care, ascultându-și intuiția și având încredere în pruncii lor, reușesc mult mai mult decât s-ar aștepta societatea.