Mi-am pierdut sora când avea doar 23 de ani. Am păstrat fiecare scrisoare a ei, pentru ca ai mei copii să o cunoască

După trecerea în neființă a unei persoane dragi, tot ceea ce ne rămâne de la el sau de la ea sunt amintirile. Fie că este vorba despre o poză, o scrisoare, un obiect vestimentar, amintirile sunt de neprețuit.

Cunoaște cel mai bine acest lucru o femeie care și-a pierdut sora când avea doar 23 de ani și care a păstrat fiecare scrisoare a ei, pentru ca viitorii ei să o cunoască. Aceasta mărturisește că pe lângă scrisori a păstrat fotografii, un parfum și un halat.

„Părea imposibil ca sora mea frumoasă, amuzantă și plină de viață să fi dispărut pentru totdeauna”

„Când s-a născut copilul meu cel mare sora mea era decedată de câțiva ani. Un accident de mașină i-a curmat viața lui Maureen la 23 de ani. Eu și celelalte două surorile mele eram incredibil de apropiate, iar pierderea uneia din trioul nostru ne-a frânt inima atât mie, cât și lui Carolyn. Părea imposibil ca sora noastră frumoasă, amuzantă și plină de viață să fi dispărut pentru totdeauna.

Pe vremea aceea, nu prea făceam economii. Când a venit vorba de lucrurile surorii mele, tot ceea ce aveam de la ea era halatul ei de baie bleumarin, o sticlă de parfum, preferatul ei, și câteva scrisori. Am păstrat halatul ani de zile purtându-l prin apartament și mă dădeam cu parfumul ei, dar cu moderație, pentru a nu-i pierde mirosul. Noi două țineam legătura prin scrisori, așa că am păstrat toată corespondența de la sora mea, toate cărțile poștale din călătoriile ei, toate lucrurile pe care mi le trimitea”, mărturisește femeia.

Aceasta își amintește cum scrisoriile surorii ei erau uneori descrieri distractive ale vieții de ospătăriță, uneori povestea despre aventurile ei riscante, conducând desculță și fără prea multă benzină după miezul nopții, dar și despre dietele ei nebune pe care le inventa.

„Scrisul ei era mare, buclat, acoperind pagină după pagină. Chiar înainte de a deceda, Maureen a decis să se mute în nord pentru un nou început. Așa că, atunci când am călătorit pentru înmormântarea care a avut loc în Atlanta, a putut observa valizele deschise ale surorii mele, semn că se pregătea să îmi facă o vizită”, destăinuie femeia.

„Mi-am botezat fiica după sora mea care a murit" - Este recomandat să le dăm copiilor numele persoanelor decedate?

„Mi-am dorit ca micuții mei să-și cunoască mătușa”

Pe măsură ce cei 5 copii ai femeii creșteau, aceasta încerca să le-o descrie pe mătușa lor, însă cuvintele erau de prisos și departe de a-i surprinde personalitatea. De aceea, le citea scrisoriile în fiecare an la aniversarea morții ei și plângea. Anii au trecut și în cele din urmă, halatul lui Maureen a ajuns la donații, parfumul ei a râncezit, dar scrisorile au rămas într-o cutie foarte bine păstrate.

„În octombrie 2021 s-au împlinit 40 de ani de la moartea surorii mele. Mergând într-o zi la o prietenă,aceasta mi a sugerat să fac fotocopii scrisorilor și să le păstrez pentru copiii mei. Chiar ea m-a ajutat cu această sarcină și acum aveam un cadou prețios de oferit copiilor. Toate scrisorile surorii mele legate, în format de carte.

Copiii erau deja mari și locuiau în orașe diferite, dar sunt bucuroasă că am reușit să le ofer câteva instantanee din viața surorii mele pentru că ea strălucește prin fiecare propoziție, și trăiește mai departe nu numai pentru mine, ci și pentru nepoții ei pe care nu i-a întâlnit niciodată”, mărturisește ea.

Amintirile cu siguranță sunt tot ceea ce ne rămân după decesul persoanelor dragi și trebuie prețuite pe cât de mult posibil, astfel încât generațiile următoare să se bucure de ele.