Am țipat la fiica mea de 5 ani înainte de culcare și acum mă simt extrem de vinovată

„Am țipat la fiica mea de 5 ani înainte de culcare și acum mă simt extrem de vinovată”

Aproape că nu există părinte care să nu își piardă calmul în fața copilului său, cel puțin o dată. Printre ei se numără și această mămică de peste Ocean, care povestește că a țipat la fiica ei două seri la rând.

„În seara asta m-am simțit frustrată și am țipat la fiica mea. Mă simt atât de vinovată acum, dar eram la capătul răbdării.

În fiecare seară, fiica noastră (care are 5 ani) ne testează limitele la ora de culcare. Întotdeauna avem aceeași rutină: gustări cu aproximativ o oră înainte de culcare, apoi încercăm să ne relaxăm, după care ne pieptănăm părul, ne spălăm pe dinți, mergem la toaletă, cântăm un cântec de nani și citim o poveste. Apoi încep pretențiile: alt cântec de leagăn, altă poveste, îi e sete (vrea apă, deși are deja un pahar plin lângă pat), întreabă ce cântec poate cânta, apoi întreabă din nou, vrea un sărut și o îmbrățișare, vrea să închidem ușa, să o băgăm în pat, vrea să îi scoatem pantalonii dacă îi este prea cald, vrea asta și aia... Nu mai pot!

Așa este de mai bine de un an, de când am început să fiu mai puțîn strictă cu ea. Înainte eram destul de vehementă, în sensul că după ce mă asigurăm că e pregătită pentru somn, îi spuneam „noapte bună” și stingeam lumina. Dacă îmi cerea ceva, adică un pahar cu apă, să îi închid ușa sau să o învelesc, îi spuneam că se poate descurcă și singură.

Dar soțul meu este moale și a cedat la cererile ei. A ajuns atât de rău acum încât ea cere o altă poveste și el a început să-i citească o altă poveste, apoi mi-a cerut două cântece de leagăn înainte de culcare și eu am cedat, și a devenit absolut ridicol și frustrant. În mod normal, ea este în pat până la ora 8, dar cu toate cerințele și rugămințile, ajunge să se culce abia după ora 9.

Aseară nu mă simțeam bine. Sunt însărcinată în 26 de săptămâni și am avut o sarcina destul de dificilă până acum. Seară trecută, după 30-40 de minunte în care a spus că vrea să bea ceva, (îi spun să ia o înghițitură din băutura ei de pe noptieră), a început să cânte alt cântec, să întrebe dacă e weekend, să se plângă că îi e prea cald, apoi că îi este frig, am țipat la ea. I-am spus că nu mă simt bine și că trebuie să treacă odată la culcare!

Mă simt groaznic când ajung în acest punct, dar sunt atât de sătulă, pentru că uneori simt că își bate joc de noi. Azi am avut o discuție cu ea și am rugat-o să nu mai ceară tot felul de lucruri în seară asta, după ce o bag în pat, și să le facă și singură. Poate să se ducă singură la baie, să își ia ceva de băut din bucătărie, să își închidă ușa la camera sau să se învelească.

În seară asta eram în baie la ora de culcare, așa că soțul meu a fost cel care a pus-o la culcare și s-a comportat cel mai rău de până acum. A început să plângă că nu își găsește păturică, deși soțul meu o învelise cu ea, apoi a început să plângă că nu vrea să îi închidem ușa la camera, a aruncat cu lucruri din pat și iar a început să plângă pentru că soțul meu nu s-a dus imediat la ea atunci când l-a strigat. Din nou mi-am pierdut mințile când a trecut de la plâns la râs din cauza a ceva și am strigat la ea din baie și i-am spus că nu este corectă și că poate merge mâine la școală pentru că nu vreau să fiu cu ea dacă este așa (am fost de acord că mâine să nu meargă la școală pentru că nu vrea să meargă în excursia școlară la un spectacol). Ea plângea, eu plângeam, dar apoi ea s-a oprit dintr-o dată și a început să se comporte că și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Moment în care au m-am supărat și m-am enervat și mai tare pentru că am impresia că se joacă cu noi.

Apoi, desigur, când doarme mă simt atât de îngrozitor că ultimul lucru pe care i l-am spus a fost ceva rău. Bineînțeles că nu sunt așa în fiecare seară, în mod normal închei ziua întotdeauna cu „te iubesc”, dar nu am făcut-o aseară și nici în seară asta, așa că mă simt groaznic.

Am nevoie de sfaturi de la voi, fiindcă nu reușesc să depășesc aceste momente. Mă simt prost când tip la fiica mea, dar nu mă pot abține. Nu vreau să mă gândesc cum va fi când va mai veni un copil în această casă”, a scris mămică pe forumul Mumsnet.

Iată ce au sfătuit-o internauții:

„Nu sunt expert în parenting, dar se pare că încercați să fiți raționali cu un copil de 5 ani. Ea nu va înțelege lucruri precum „corectitudine” sau faptul că ești obosită. Acestea sunt concepte mari pe care ea nu le poate pricepe momentan. Vorbești cu ea că și cum ar avea 15 ani și, de asemenea, crezi că încearcă în mod deliberat să te antagonizeze. Nu cred că se ajunge atât de departe când au 5 ani!”, a scris cineva.

„Tu și soțul tău trebuie să fiți pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește modul în care o educați. Trebuie să vă puneți de acord asupra modului în care vă veți ocupă de ora de culcare și să fiți amândoi de acord să vă uniți și să vă țineți de ea indiferent de situație. Ea se joacă cu ține pentru că tată cedează la orice și știe că va obține ceea ce vrea dacă va continuă. Nu este consecvent pentru ea. Ea va înțelege mesajul și va renunța dacă amândoi sunteți consecvenți și își va da seama că mama și tată nu cedează”, a mai scris o persoană.

Tu ce părere ai despre situația acestei mămici?