Arta de a trăi, singura lecție pe care vreau să o învețe copiii mei

Copiii mei vor privi cum crește aluatul ca prin magie - își vor antrena curiozitatea încă de la început. Când cerul va fi senin și plin de stele, vom mânca în curtea din spate, chiar dacă va fi frig. Ne vom înfășura în pături și eșarfe, iar copiii mei se vor plânge de cât de frig este și de faptul că mâncarea are prea mult usturoi, iar când vor lua cina la casa socrilor lor, în castroane din lut, mă vor suna și îmi vor spune: „Mamă, am înțeles”.

Eu și copiii mei vom înota în mare la răsăritul soarelui, cu fix o zi înainte de începerea școlii!

Ne vom trezi în zorii zilei cu răsărituri colorate și cu păsări care ciripesc, și ne vom scufunda în apele lăptoase, lăsându-le să ne spele orice griji pe care le avem pentru ziua care urmează. Vom întârzia, pentru că ne vom opri să luăm covrigi pentru ei și cafea pentru mine, iar când vor sta în bănci învățând despre fracții, vor simți mirosul de sare pe păr, vor zâmbi și iși vor spune: „Mamă, am înțeles”.

Citește și: 100 de lecții prin care vei crește un copil extraordinar

Inimile copiilor mei vor fi frânte în toiul iernii, iar eu îi voi urca în mașină și îi voi duce la munte, unde pământul este acoperit de zăpadă și copacii nu au frunze, iar lumea este atât de tăcută încât pare că cineva a înghețat timpul. Le voi spune să se uite în jurul lor și să observe ceea ce văd, dar se vor plânge mai ales că sunt în zăpadă și că au degetele de la picioare ude pentru că nu și-au pus cizmele impermeabile, iar apoi vom opri să luăm o ciocolată caldă în drum spre casă. Două luni mai târziu, la începutul primăverii, îi voi urca din nou în mașină și îi voi duce din nou în același loc și îi voi întreba ce au văzut. Zăpadă topită. Iarba care se înverzește. Muguri pregătindu-se să înflorească. Se vor uita la mine încă ușor supărați și vor spune: „Mamă, am înțeles”.

Desenele copiilor mei vor fi atârnate pe toți pereții casei noastre - în rame, cu bandă adezivă, cu tot ce ne cade în mână pe moment!

Tablouri, poezii, cântece scrise de ei, colaje, tot ce vă puteți imagina. Se vor întreba de ce nu am agățat un tablou cu oceanul sau cu munții care nu au avut nicio semnificație personală pentru mine, ca în majoritatea caselor de familie pe care le vizitează, dar când vor avea 30 de ani și vor avea curajul să își prezinte tablourile la o galerie de artă sau să își prezinte schițele la locul de muncă, se vor gândi: „Mamă, am înțeles”.

Citește și: 5 lecții care pot salva viața copilului tău

Copiii mei îmi vor ține mâinile zbârcite în timp ce îmi voi da ultima suflare, iar eu le voi spune să nu uite să ia această viață dulce în mâinile lor, așa cum o fac ei cu a mea în acel moment, și să danseze cu ea. Să o observe. Să se minuneze de ea. Să o guste din plin. Să o picteze în culori vii și să folosească durerea pentru a-i propulsa înainte. Să facă tot și orice pot pentru a o înțelege. Își vor aminti de drumurile pustii de munte în timpul iernii și de prima lor inimă frântă, de apa sărată din păr, de pâine gătită pe vatră și de desenele atârnate pe pereți cu pioneze. Vor da din cap cu dragostea strălucind în ochi și vor spune: „Da, mamă, am înțeles. Întotdeauna am înțeles”.

Citește și: 5 lectii de viata de la copii