Lectii de viata de la copii: Uita-te la tine si spune ceva frumos!
Un lucru bun, oricat de mic ar fi, devine un lucru mare. Acest principiu il inteleg copiii mai bine, poate, decat adultii. Intr-o zi, i-am intrebat ce fapte bune, oricat de mici, au facut ei in acea dimineata. Si un baietel mi-a raspuns printr-o alta intrebare:
- Fapte bune pe care le-am facut? Sau si fapte pe care vreau sa le fac?
Iar daca nu era destul, a mai urmat o intrebare:
- Fapte bune, adica doar ce am facut? Sau si daca am gandit ceva bun?
Intr-adevar, un simplu gand frumos poate insemna o fapta buna. Un lucru bun, oricat de mic, devine un lucru mare.
- Eu am ajutat-o pe mama sa gateasca. Si o sa o mai ajut! (7 ani)
- Eu am pupat-o si i-am spus "buna dimineata"! (6 ani)
- Eu l-am ajutat pe fratele meu sa se imbrace. (9 ani)
 |
- Eu n-am facut nici o fapta buna... dar am facut un desen despre fapte bune, ca nu imi place sa scriu, si apoi m-am infuriat ca n-a iesit frumos si am vrut sa il arunc. Dar m-am razgandit si l-am lipit la loc. Si cred ca asta este un lucru bun. (8 ani)
- Eu am o fapta buna pe care vreau sa fac... Eu am sa incerc sa nu mai dau moneda inapoi, atunci cand cineva imi face un lucru rau. (6 ani)
- Eu am un gand bun, o idee. Am scris-o pe biletel. Inainte sa te schimbi dimineata, uita-te la tine in oglinda si spune ceva frumos. (6 ani)
Lectii de viata de la copii: Fii prietenul meu!
- Vreau sa am prieteni, o aud pe Anita, 8 ani.
- Cum poti sa faci asta, sa ai prieteni?
- Trebuie sa ma imprietenesc cu niste copii.
- Cum te imprietenesti tu?
- Pai, daca ma imprietenesc cu cineva, ii arat ca vreau sa fiu prietenul lui.
- Aha. Si cum ii arati ca esti prietenul lui?
 |
- Stiu eu! Il imbratisam! (Alina, 7 ani)
- Invitandu-l in jocul nostru. (Mihnea, 7 ani)
- Daca ar avea nevoie de ajutor, eu l-as ajuta cu mare placere! (Alin, 9 ani)
- Si eu l-as ajuta (Marius, 6 ani)
- Eu ii fac o jucarie cadou sau ma port foarte frumos (Danut, 8 ani)
- O imbratisare! (Sara, 6 ani)
- Sa il intrebi bland daca vrea sa iti fie prietenul tau... (Iulia, 7 ani)
Lectii de viata de la copii: Fii curajos!
Au fost odata ca niciodata doua fete pe care le cheama Sara si Alina. Iar ele se jucau zi cu zi (Eva, pot sa scriu "zi cu zi"? Ca nu-mi place "zi de zi"!), dar cea mai mare problema a lor era un monstru din Malona Loo (Sara, dar ce este Malona Loo? Este un lac inventat de mine!). Si monstrul era mega super mega mare. Si se speriau foarte tare dar un print le salva mereu dar odata printul era in pericol. Iar fetele erau speriate dar tot l-au ajutat si au trait pana la adanci batraneti.
 |
Fetele erau speriate, dar tot l-au ajutat: mie, asta mi-a sarit in ochi. Povestea este despre doua prietene care, dintr-o data ca niciodata, n-au mai avut nevoie sa fie salvate de altcineva din problema lor mega super mega mare. Deodata - cand nu au mai avut de ales - au reusit sa se apere. Si nu oricum. Nu au cazut in extrema "invingatorului": "acum sunt mare si tare si nu mai am nevoie de nimeni". Ci l-au ajutat chiar ele pe cel care le ajuta de obicei. Au devenit, din victime, salvatoare - si ale lor, si ale altuia. Dar nu se pune deloc accent pe asta, ci pe prietenie, armonizare. Tot l-au ajutat si au trait pana la adanci batraneti. Fetele si-au rezolvat problema (in ciuda fricii) si au ajutat si pe altul, cat mai firesc. Iata cat echilibru!
Sara a scris povestea, pe caietul de scoala. Are 6 ani. Cand a terminat, si-a dorit mult sa facem o copie a povestii, sa i-o daruiasca Alinei...
Lectii de viata de la copii: Nu exista zi fara greseala!
Doi adulti si mai multi copii joaca un joc. Adunati in cerc, facem un exercitiu de sinceritate, cu noi insine si cu ceilalti. Si fiecare spune - scurt si simplu - care este cel mai mare defect al lui. Al vostru care este?
- Incep eu. Cel mai mare defect al meu este ca... Uneori am prea mare incredere in oameni. Eva, care este defectul tau?
- Eu? Nu prea am suficienta rabdare.
- Aha... cine continua?
- Eu! Sa ma gandesc... stiu. Defectul meu este ca sunt prea sensibil. (Mihaita, 7 ani)
- Eu ma enervez foarte tare pe fratele meu. (Adi, 9 ani)
- Eu ma plictisesc usor! (Marius, 6 ani)
- Eu nu ma pot hotari... Mai ales cand sunt obosit. (Silviu, 6 ani)
- Eu sunt sensibil la cuvinte. (Ionut, 7 ani)
- Eu nu pot sa zbor! (Mircea, 7 ani)
- Eu... am mereu ganduri rele. Si mi se intampla lucruri rele in fiecare zi. Si nu pot sa scap de ele! (Diana, 6 ani)
- La mine, NU exista zi fara greseala! (Irina, 6 ani)
- Eu... ma supar cam repede. (Lore, 7 ani)
- Eu sunt nerabdator. (Mihnea, 6 ani)
- Eu nu pot sa ma fac masina! (Robert, 6 ani)
- Eu am un tic si dau din cap. (Alin, 9 ani)
- Mm... matematica! (Ileana, 9 ani)
Lectii de viata de la copii: Crezi in mine, cred in mine!
- Ia Petru, cum iese bratara?
Petru se misca lent. Pistruii lui iar nu mai zambesc. Este demotivat. Petru are 7 ani.
 |
- Uite, am facut pana aici, singur...
- Vad. Dar?...
- Dar Mihai nu crede ca pot sa impletesc.
- Aha. Mihai nu crede ca poti.
- Nu. Nu crede. Zice ca n-o sa reusesc.
- Mmm... auzi Petru, dac-ai avea de ales, ce-ai alege? Sa crezi tu in tine sau sa creada Mihai in tine?
- Mmm... pe amandoua.
- Pe amandoua?
- Da, pentru ca Mihai e prietenul meu! Si prietenii trebuie sa creada in tine!
Voi, dragi mamici? Voi ce lectii de viata ati primit de la copiii vostri?
Urmareste-ne pe Google News
