Azi este Sfânta Teodora: ce rugăciune să spui să îți meargă bine

Sfânta Teodora s-a născut în secolul al XVII-lea, în Moldova

Sfânta Teodora a venit pe lume la jumătatea secolului al XVII-lea în satul Vânători (județul Neamț), pe când Moldova era condusă de domnitorul Vasile Lupu, iar în fruntea Bisericii de acolo se afla Mitropolitul Varlaam. Tatăl Teodorei se numea Ștefan Joldea (era fratele voievodului Ioan Joldea), având rang de comis și fiind armaș al Cetății Neamțului.

Teodora mai avea o soră, Maghita (Maghiolița), ce a decedat la o vârstă fragedă.

Când a ajuns la vârsta căsătoriei, Teodora a fost căsătorită fără să-și dorească. Soțul ei era un creștin din localitatea Ismail. Cuplul nu a putut avea copii.

După căsătorie, Teodora și soțul ei au ales viața monahală

Sfânta Teodora își dorea încă din copilărie să-și închine viața lui Dumnezeu, să aibă un trai în rugăciune. Soțul ei era și el foarte credincios și, întrucât nu au reușit să aibă copii, fiecare a decis să se retragă la câte o mănăstire.

Sfânta Teodora s-a retras la Schitul Vărzărești (Vrancea), după doi ani soțul ei călugărindu-se la Schitul Poiana Mărului. La Schitul Vărzărești, Teodora a ajuns în grija stareței Paisia.

Sfânta Teodora s-a retras în munți pentru rugăciune

Odată cu năvălirea tătară și otomană în Moldova, schitul în care se afla Sfânta Teodora a fost ars. Ea a fost nevoită să fugă de acolo cu maica stareță și cu celelalte maici și să se adăpostească în munții Buzăului pentru a scăpa din calea dușmanilor.

După ce maica Paisia a decedat, Sfânta Teodora s-a întors în locurile natale pentru a se retrage în pădurile din zona schiturilor Sihla și Sihăstria. S-a putut închina acolo la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, fiind ulterior trimisă la duhovnicul Pavel. Acesta a hotărât că Teodora trebuia să meargă în apropierea Schitului Sihla, pentru a duce până la sfârșitul vieții o viață de pustnică.

Sfânta Teodora a ajuns în Munții Sihlei

Ascultând sfatul duhovnicului ei, Sfânta Teodora a ajuns în munții din zona Sihla, iar acolo a fost lăsată de un sihastru să rămână în chilia lui. Aici a petrecut mai mulți ani în post și rugăciune.

După moartea duhovnicului Pavel, sfânta a continuat să ducă aceeași viață ascetică, spunând zi și noapte rugăciuni pentru a fi protejată și de năvălitorii ce pătrunseseră în Moldova.

Unul dintre locurile în care Sfânta Teodora se ruga adesea era o peșteră, în care aceasta s-a ascuns când turcii au ajuns în zonă. A fost găsită de aceștia, dar nu a încetat să se roage și a fost salvată, având loc o minune: s-a crăpat fundul peșterii, așa cum se poate vedea și în prezent în peștera ce a primit numele sfintei: Peștera Sfintei Teodora de la Sihla.

Scăpând de turci, Sfânta Teodora a rămas să trăiască în peșteră, primind pâine de la păsări și având apă datorită unei stânci din apropiere. Ea s-a rugat acolo până la sfârșitul vieții, reușind să se spovedească, să spună Crezul și să fie împărtășită înainte să moară datorită a doi frați ce au fost trimiși acolo de doi ieromonahi. Trupul ei a fost îngropat în peșteră.