– Dar de ce munceşti atât timp la femeia asta?
– Păi nu vezi cât e de complicat?! Are peste 200 de piese: o poală suficient de mare cât să-i stea trei copii în braţe de-odată şi care dispare de îndată ce se ridică în picioare; are un sărut care vindecă orice boală, de la o zgârietură la o inimă frântă; e maleabilă, dar nu e elastic şi are şase perechi de mâini.
– Şase perechi de mâini! Imposibil!, răspunse îngerul uimit.
– Eh, şi asta nu e nimic pe lângă cele trei perechi de ochi!, spuse Dumnezeu.
– Trei perechi de ochi? Pentru toate mamele?, întrebă îngerul înmărmurit.
– O, daa. O pereche care vede şi printr-o uşă închisă. Când îşi întreabă copilul ce face acolo, ea va şti deja răspunsul. O pereche de ochi la ceafă pentru a vedea ce trebuie să ştie, deşi nimeni nu o va crede în stare de aşa ceva. Şi o pereche în frunte, cu care să-şi vadă copilul, mai ales când acesta este obraznic, şi să-i spună că-l înţelege şi că-l iubeşte fără ca măcar să scoată un singur cuvânt.
– Dar, Doamne, nu e cam mult de muncă într-o singură zi?! Poţi termina şi mâine!
– Oh, dar NU pot! Sunt aproape de final şi mi-e aşa de dragă. Se poate vindeca singură când este bolnavă şi poate face mâncare pentru 6 persoane din jumătate de kilogram de carne.
– Dar e aşa de moale…, spuse îngerul care s-a apropiat şi a pipăit Mama.
– Da, e moale, dar e puternică. N-ai idee câte poate îndura şi realiza.
– Şi va putea să şi gândească?, a întrebat îngerul.
– Nu numai că va putea gândi, dar va fi capabilă să argumenteze şi să negocieze.
– O, Doamne, dar Ţi-a scăpat puţin material aici, în colţul ochiului. Ţi-am spus eu că lucrezi prea mult la acest model!
– Dar nu e material, e o lacrimă!
– O lacrimă?! La ce-i foloseşte?
– Îi va folosi la bucurie, la tristeţe, la dezamăgire, la durere, la singurătate, la supărare, la mândrie.
– Dumnezeule, eşti genial. Te-ai gândit chiar şi la asta. Ai creat şi lacrima!
– Nu, aici greşeşti, i-a răspuns Dumnezeu zâmbind. Eu am creat doar femeia, ea a creat lacrima!”
Dacă nici măcar Dumnezeu nu a creat lacrimi în ochii mamei, atunci noi de ce avem dreptul să o facem?
Citește și:
- Am adoptat un copil. Dumnezeu m-a lăsat să îi cunosc mama, încă dinainte ca ea să se nască
- Ne-am pierdut trei copii într-un accident aviatic. Însă Dumnezeu nu ne-a părăsit și ne-a oferit vindecarea
- Un pastor și soția lui nu au acceptat avortul și au adus pe lume gemene siameze. "Am crezut în puterea lui Dumnezeu"
Surse articol: revistasufletului.net
