Familia, într-o accepțiune extinsă, este compusă din copil, partener sau soț, dar și părinții/după caz socrii, frați/surori, eventual și cumnați. Uneori familia ajunge să includă persoane care nu împart cu tine niciun fel de grad de rudenie, pentru simplul motiv că ți-au fost alături, te-au ajutat în clipe grele și ți-au intrat, în mod inevitabil, în suflet. Pentru mine, personal, persoana cea mai importantă din viață, a cărei părere și sentimente primează, este copilul meu. Restul ajung pe locurile doi sau trei. Sunt însă lucruri pe care mi le-aș dori să le aud mai des, atât în calitate de mamă, cât și de ființă umană. Pentru că o vorbă bună îți schimbă nu doar starea de spirit, ci te ajută să mergi mai departe. Cred că pe multe dintre acestea vi le-ați dori și voi. Voi începe cu cele pe care mi-aș dori să le aud zilnic de la copilul meu:
- Că mă iubește și că știe cât de mult îl iubesc. Îmi spune acest lucru și eu îi spun la rândul meu. În fiecare zi dată pe acest Pământ. Nu excesiv, dar o dată-de două ori, în momente cheie pentru relația noastră. Cred că dacă ar veni o zi în care nu ne-am mărturisi profunda iubire, ni s-ar părea amândurora ciudat. Deși nu-mi lipsesc, am inclus totuși în listă aceste vorbe pentru că îmi doresc să le aud întotdeauna
- Că știe cât de mult muncesc pentru el, că mă apreciază pentru tot ceea ce fac. Se întâmplă să îmi spună aceste lucruri pentru că este un copil extrem de sensibil și de inteligent. Și observă totul din jurul său, chiar dacă nu se exprimă întotdeauna concret. Am zile când muncesc enorm de mult și simt că tot ceea ce îi ofer și încerc să îi ofer este luat de-a gata. Nu realizează efortul, care mi-a fost necesar, munca (de multe ori enormă) pe care am depus-o pentru a obține acele lucruri. Cu care nu de puține ori se joacă de câteva ori și apoi le abandonează.
- Că mă iartă când sunt prea ocupată sau prea obosită ca să mai pot purta o discuție cu el sau să îi răspund la avalanșa de întrebări care nu-i dau pace. Aceste momente survin de cele mai multe ori exact când urmează culcarea, când abia aștept să pun capul pe pernă și să pășesc în lumea viselor. Poate pentru că acest clipe sunt extrem de relaxante și liniștitoare, simte nevoia să își verbalizeze cele mai ascunse gânduri și să mă întrebe despre toate lucrurile care nu-i dau pace. Mi-aș dori să știu că mă iartă că nu mă simt de multe ori în stare să mai port o discuție, așa cum și-ar dori.
- Că nu este supărat pe mine când greșesc. Sunt conștientă că sunt om și că nu sunt perfectă, dar nu cred că un copil poate accepta întotdeauna. Sunt mama, iar mama trebuie să fie exemplu, model, să nu greșească. Da, mai am și eu lipsuri și comit erori; uneori recunosc și îmi cer scuze, iar alteori mai uit. Pentru acele momente în special mi-aș dori să nu fie supărat.
- Că și-a făcut temele sau, și mai bine, că și-a terminat temele și a lucrat și suplimentar (deja seamănă a utopie). Am lăsat la urmă acest aspect deoarece pare lipsit de importanță. În esență chiar este. Dar atunci când repeți zilinc, de foarte multe ori același lucru, și anume să se apuce de teme, să își continue temele sau să își termine temele, orice frază care conține cuvântul teme îți provoacă o reacție de suprasaturație. Nu m-aș supăra dacă, din când în când, nu aș fi nevoită să joc rolul de pisăloagă...
Iată și lucrurile pe care mi-aș dori să le aud cât mai des de la restul familiei:
- Că sunt o mamă bună. Nu am niciun dubiu cu privire la competanța mea de părinte. Știu că fac întotdeauna tot posibilul ca să-i fie bine băiețelului meu. Dar nu strică din când în când să îți reamintească cineva aceste lucruri. Este un fel de ușurare că cineva îți acceptă și îți înțelege zbuciumul zilnic.
- Că sunt mândri de mine. Nu consider că am deficiențe nici în ceea ce privește încrederea în propria-mi persoană. Știu că sunt capabilă de orice, atâta timp cât îmi pun ceva în minte. Am principii morale solide, prin urmare sunt întotdeauna capabilă să mă privesc în oglindă. Recunoașterea unor calități face întotdeauna mai bine la suflet și cu siguranță este mai bine primită decât criticile. Sunt mult prea rare, din punctul meu de vedere, acele momente în care oamenii dragi și apropiați (și nu numai) îți adresează gânduri frumoase, te bucură cu impresii frumoase, comparativ cu cele în care ți se atrage atenția asupra unor deficiențe, greșeli și așa mai departe.
- Că sunt frumoasă chiar și atunci când sunt ciufulită (extrem de des, de fapt, dacă mă gândesc mai bine, este starea mea originară) sau când mă îmbrac cu primele haine care îmi cad în mână (tot o stare de fapt). Mi-ar plăcea să știu că nu arăt atât de jalnic precum par a fi (de cele mai multe ori se poate crede că mă străduiesc să fiu astfel)
- Că își doresc să mă ajute. M-am obișnuit să mă descurc singură. Pentru că sunt perfect conștientă că singura persoană de încredere și de bază, în orice moment și circumstanță ești chiar tu. Viața mi-a și dovedit-o de altfel, nu de puține ori, că persoanele la care te aștepți mai puțin și exact când ai mai multă nevoie de ele au tendința să plece, tiptil, de lângă tine. Din acest motiv mi-aș dori să observ mai des o mână întinsă de ajutor, chiar dacă nu o solicit (nu prea obișnuiesc). De multe ori și o vorbă bună contează enorm, deși nu este neapărat însoțită de un ajutor concret. Intenția contează...
- Că mă iubesc. Aceste vorbe le-am lăsat la final. Ca în multe alte familii din generația mea, mărturisirea sentimentelor nu a fost inclusă. Eu, la rândul meu, în calitate de mamă, mi-am dorit să fiu altfel. După cum am spus și mai sus, nu există zi în care băiețelul meu să nu afle cât de mult îl iubesc. Nu mă gândesc decât la faptul că nu știi niciodată ce-ți rezervă viitorul, așa că lucrurile acestea trebuie rostite. Ca să nu-ți pară rău.
Familia și prietenii reprezintă un sistem de sprijin. Ei îți spun de multe ori lucrurile pe care nu dorești să le auzi. Dar sunt multe lucruri pe care ți-ar plăcea să le auzi. Toate acestea nu sunt ieșite din comun, le consider lucruri naturale. Cred că în orice familie ar trebui să fie auzite. Dragostea, admirația, respectul se demonstrează mai ales prin fapte, dar și vorbele joacă un rol important. Iar exprimarea lor te ajută să te menții pe linia de plutire.
Tu ce ți-ai dori să auzi în fiecare zi de la familia ta?