Daca inainte de copil, nu era nevoie sa imi gasesc si verbalizez scuzele pentru intarzieri, pentru ca intarziam extrem de rar, acum, dupa ce in viata mea a intrat cel mai pretios suflet, si intarzierile devin ceva normal, scuzele pentru intarzieri sunt si ele ceva normal, insa, motivele intarzierilor, sunt, de cele mai multe ori, iesite din comun. Si, in acest caz, sunt sigura ca majoritatea mamelor ma vor sustine. Pentru ca numai noi stim cat dureaza, cand ai copil, sa iesi din acasa, indiferent ca iesi cu copilul, sau iesi fara el. Asa ca am zis sa schimbam putin tonul si sa facem haz de necaz, cu o lista amuzanta, dar atat de adevarata, cu motivele din cauza carora mamele intarzie de obicei:
Imi pare rau ca am intarziat ...
• Nu mi-am gasit cheile de la masina. Fiica mea a vrut sa vada daca ingheata si le-a pus in congelator.
• Nu am gasit nicio pereche de sosete la fel. Toate erau desperecheate. Asa ca a fost nevoie sa o schimb si sa ii dau ciorapi.
• Cand ieseam pe usa ne-am intors ca sa stea pe olita, 20 de minute ...
• S-a luat la tranta cu catelul, care i-a lins rochita si i-a murdarit-o, asa ca a fost nevoie sa i-o schimb.
•
I s-a facut foame subit, si sete, si somn ...
• A inceput serialul ei de desene animate favorit si in jurul ei a aparut o bula care o protejeaza de orice rugaminti ale mamei.
• Nu mi-am gasit telefonul. Il aveam, de fapt, in mana, si vorbeam la el.
• S-a gandit ca rochia mea cea noua este prea alba si ca are nevoie de putina acuarela rosie.
• Am cautat o bubita invizibila, am bandajat-o bine, dupa o sesiune de smiorcaiala de 15 minute.
• A vrut sa deseneze ceva pentru mine, pentru bunicul, pentru bunica, pentru tati, pentru vecina.
• A vrut sa ia dupa ea un animal de plus cu care nu s-a mai jucat de saptamani. L-am chemat pe Sherlock Holmes sa il gaseasca.
• Avea unghiile prea mari ca sa iasa din casa. A fost nevoie sa le taiem.
• Nu avea bentita cu fundita rosie, ci cu fundita galbena, care nu este nici pe departe la fel de "flumoasa"
• Pantofii roz o "dor" si ii sunt "inamici", asa ca a vrut tenisii cu sclipici, aruncati in baie, plini de noroi, care asteptau sa fie spalati candva.
• Afara e noapte, si e periculos sa iesim fara tati.
• Am imbracat copilul, m-am dus sa ma imbrac si eu si copilul a disparut. Dupa lungi cautari, am gasit-o in sifonier, sub lenjeria de pat.
• A vrut neaparat o rochie ca a Elsei din Regatul de Gheata. A durat ceva pana am gasit o esarfa albastra.
• Am iesit pe usa, insa cand m-am urcat in masina mi-am dat seama ca sunt incaltata in papucii de casa.
Si lista ar putea continua, si va continua, pentru ca scuzele vor deveni din ce in ce mai interesante pe masura ce copilul creste. Insa, nu o spun cu suparare sau regret, o spun cu entuziasm, pentru ca viata mea este mult mai colorata, mai interesanta, mai fermecatoare cu aceste momente unice care imi marcheaza zilele. Nu le-as schimba, nici macar nu le-as vinde, de mi s-ar oferi toti banii din lume. Le iubesc, desi in acele momente sunt nervoasa, transpirata, epuizata ... Insa dupa ce trec, privesc in urma, si le apreciez, pentru ca imi mai demonstreaza o alta bucurie a meseriei de parinte: nicio zi nu este si nu va fi ca cealalta. Asa ca, daca vreti sa faceti un copil, si sunteti speriati ca veti intra intr-o rutina plictisitoare, sunteti cat se poate de departe de adevar. Nu-i asa, dragi parinti, ca si voi aveti scuze intemeiate cand intarziati?
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Sef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
