I-am dat soacrei mele sedative, pentru că era prea agitată

Nu se simțea confortabil întrucât soacra ei o critica în mod constant

Mama a trei copii s-a confesat „Kidspot” pentru a povesti prin ce a trecut în vacanța petrecută în compania socrilor săi. Astfel, a mărturisit că nu i-a fost deloc la îndemână să suporte criticile permanente venite din partea soacrei sale. Fie că a fost vorba despre modul în care își crește copiii, fie că a fost vorba despre alegeri vestimentare, a avut parte de critici o zi întreagă:

„Niciodată nu am avut o relație prea apropiată cu soacra mea, Jane. Ea este o persoană anxioasă care se agită mereu- întotdeauna oferă sfaturi legate de cum aș putea să fac lucrurile mai bine- și îmi spune mereu că greșesc. Practic, această femeie mă scoate din sărite, dar mă străduiesc să strâng din dinți și să mă abțin de dragul familiei mele.

Timpul petrecut în familie este foarte important pentru mine, așa că, în momentul în care tatăl soțului meu, Joseph, ne-a invitat alături de copii într-o vacanță la plajă, pe care o plăteau ei, am acceptat cu bucurie. Am ajuns să stăm cu toții într-un apartament aproape de plajă: soacra mea și socrul meu, Brian, eu și soțul meu și copiii noștri, Walter (8 ani), Timothy (6 ani) și mezina familiei, bebelușul Mabel.

În primele zile de vacanță totul a fost în regulă. Eram ocupați toată ziua și ne întâlneam cu socrii mei doar după-amiaza sau seara ca să mâncăm împreună și să mai povestim ce făcusem în ziua respectivă. La un moment dat, socrul meu a propus ca toți băieții să meargă împreună la pescuit. Mă așteptam ca soțul meu să accepte propunerea și știam că băieții mei erau încântați. De altfel, copiii exersaseră încă de acum câteva săptămâni cum să manipuleze o undiță, însă nu au avut unde să pescuiască.

Au plecat a doua zi în zori, lăsându-ne pe mine, pe Jane și pe fiica mea, Mabel, cu treburile noastre. Jane mi-a spus că nu se simțea foarte bine- tușise toată noaptea. Cu toate acestea, a insistat să mergem la o cafenea și apoi la cumpărături. Nu aveam niciun motiv să o refuz, prin urmare i-am acceptat propunerea.

Mai întâi ne-am oprit să bem o cafea la micul dejun, iar Jane mi-a spus că ar fi trebuit să cer lapte cu conținut redus de grăsime pentru cafeaua mea și m-a întrebat dacă era neapărat necesar să pun unt pe pâine. Mabel avea 9 luni, prin urmare m-a întrebat când aveam de gând să-mi recapăt silueta.

După aceea Jane a început să-mi critice stilul de parenting. A considerat că era momentul potrivit să-mi spună că îmi răsfățam prea mult băieții și că, dacă voiam să se transforme în bărbați „adevărați”, era cazul să-i las să stea mai mult afară, nu în casă, alături de mine. Ulterior, când i-am dat lui Mabel puțină pâine prăjită cu unt de arahide, s-a apucat să mă atenționeze că sunt pe cale să deschid calea spre o alergie la nuci, alergie care o va afecta pe fetița mea toată viața. 

Apoi ne-am urcat în mașină ca să mergem la o sesiune de cumpărături (Jane mă asigurase că ne vom distra „ca fetele”). Nici nu ajunsesem bine la prima intersecție, că Jane a schimbat postul de radio ca să poată ea să vorbească și mi-a reproșat că semnalizasem prea târziu.

Când făceam cumpărături, Jane m-a atenționat că hamul în care o țineam pe Mabel este dăunător pentru spatele ei. „Când era Paul mic, se foloseau cărucioarele, iar acestea erau bune. Nu înțeleg de ce, în zilele noastre, toate vreți să vă „purtați” bebelușii, de parcă ar fi vorba despre accesorii în trend”. 

Am făcut greșeala de a proba o rochie care mi s-a părut drăguță, dar mi s-a spus că arătam precum „un cârnat umplut”. Am simțit nevoia să o cumpăr numai ca să-i fac în ciudă, dar pot spune, cu toată sinceritatea, că m-am simțit îngrozitor”.  

Nu a mai suportat ideea de a mai petrece timp în compania soacrei sale și i-a dat acesteia pastile care să-i provoace somnolență

După ce soțul ei a anunțat-o că mai stătea la pescuit, mama a ajuns la concluzia că nu mai suporta să fie pentru alte câteva ore în compania soacrei sale. Din acest motiv, s-a hotărât să-i dea acesteia medicamente antihistaminice pentru a-i provoca somnolență. Ca să o convingă pe Jane să accepte să le ia, i-a spus că pastilele îi vor calma tusea. Pentru sursa citată, mama a venit și cu următoarele detalii:

„În intervalul în care am fost plecate împreună, Jane a tușit tot timpul și a mărturisit că se simțea groaznic. I-am zis că venise timpul să o culc pe Mabel și, de îndată ce ne-am întors la apartamentul în care stăteam, am primit un mesaj de la soțul meu: „Draga mea, peștii au început să muște, iar băieții adoră să pescuiască. Vom mai rămâne câteva ore”. 

Nu am mai suportat ideea de a mai sta cu Jane pentru alte câteva ore, așa că am găsit rapid o soluție. „Jane!”, i-am zis eu, „Uite, am câteva pastile care sunt bune pentru tusea ta”. Din fericire, Jane a acceptat pe dată să le ia, așa că i-am dat o doză triplă din antihistaminicele pe care Timothy le lua pentru alergiile lui. Știam că acestea îi provoacă somnolență fiului meu, așa că am zis că era cazul să-mi încerc norocul.

Cam după 10 minute, Jane m-a anunțat că se simțea obosită și că voia să se odihnească alături de Mabel”. 

Cum a scăpat o noră de soacra băgăcioasă. Metoda ei nu dă greș!

A explicat de ce a recurs la un asemenea gest

În ultima parte a confesiunii sale, mama care a recunoscut că și-a sedat soacra cu ajutorul medicamentelor antihistaminice nu s-a ferit să spună că nu este „mândră” de ceea ce a făcut. În plus, a precizat că zilele petrecute alături de socrii ei au învățat-o mai bine ce înseamnă să stabilești limitele și că intenționează ca în următoarea vacanță să fie numai alături de soț și de copii:

„Pentru că Jane și Mabel dormeau, mi-am petrecut restul după-amiezii într-o minunată liniște. Am răsfoit câteva reviste, mi-am făcut unghiile și mi-am pus o mască facială până când s-au întors băieții. Jane a apărut abia când pregăteam cina și mi-a spus că nu își dădea seama ce i se întâmplase.

Nu sunt mândră de ceea ce am făcut, însă această femeie pur și simplu m-a scos din sărite. Ceea ce am învățat din această experiență este că, deși familia este foarte importantă, trebuie să existe întotdeauna limite. În perioada următoare voi pleca în vacanță doar împreună cu soțul meu și cu copiii noștri și voi limita vizitele la socrii mei la numai câteva ore. Procedând așa, nu voi mai ajunge să am răbufniri care să mă determine să ajung să le dau sedative”.