Durere prea grea pentru sufletul unui copil. „Mama și-a adus în casă alt bărbat, în timp ce tata era la pat. Toți 3 dormeau în aceeași cameră”

Alexandra a crescut într-un sat din raionul Criuleni, într-o familie în care alcoolul și violența erau parte din rutina zilnică. Tatăl o bătea frecvent pe mama, iar ea era martoră la scene greu de imaginat pentru un copil. De multe ori era alungată din casă și dormea pe unde apuca, inclusiv în grajd.

După ce tatăl a paralizat, mama a adus un alt bărbat în casă, iar situația s-a degradat și mai mult. În cele din urmă, Alexandra a fost luată de o mătușă și a reușit să își continue studiile, alegând psihologia pentru a înțelege și vindeca traumele trecutului.

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

„Tatăl meu o bătea foarte des pe mama”

„Tatăl meu o bătea foarte des pe mama, cu picioarele și cu pumnii, iar eu vedeam totul de mică, fără să pot face nimic. Au fost momente în care o lovea atât de tare, încât eu credeam că nu mai scapă cu viață. Pentru un copil era îngrozitor să își vadă mama căzută la pământ, plină de sânge, și să nu poată să o ajute.”

„Au fost cazuri în care tatăl meu a bătut-o pe mama într-o așa stare, încât ea n-a mai văzut deloc două luni. Avea ochii vineți și umflați, iar eu o priveam și nu înțelegeam cum poate un om să facă atâta rău. Țin minte și acum teama aceea cumplită care mă cuprindea de fiecare dată când începeau scandalurile.”

„Dormeam unde nimeream, chiar și în ieslea calului”

„De multe ori, după ce tata o bătea pe mama, ajungeam să fim dați afară din casă și dormeam unde nimeream. Uneori ajungeam pe la vecini, alteori pe afară, iar alteori chiar în ieslea calului, numai să avem unde să ne adăpostim. Pentru mine, copil fiind, asta era o suferință greu de descris, pentru că nu știam niciodată unde mă prinde dimineața.”

„Îmi aduc aminte că luam hainele pe noi și ne culcam cum puteam, fără liniște și fără siguranță. Iarna era și mai greu, pentru că frigul se adăuga peste frică și umilință. Dimineața ne întorceam înapoi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar în sufletul meu rămânea aceeași spaimă.”

„Mama mă lăsa singură acasă”

„Mama mă lăsa singură acasă și pleca, iar eu rămâneam ore întregi fără să știu când se întoarce. Uneori îmi lăsa puțină mâncare, alteori nici atât, iar eu stăteam și plângeam de frică și de singurătate. Pentru un copil e foarte greu să simtă că nu are pe nimeni lângă el, mai ales seara.”

„Au fost multe seri în care strigam foarte tare după mama și speram să mă audă cineva. Uneori vecinii veneau și mă luau la ei, pentru că vedeau că sunt singură și speriată. Singurătatea asta m-a marcat foarte mult și cred că de acolo au rămas multe din rănile mele.”

„L-am prins pe soţ în pat cu alta, la noi în casă". Veronica, mamă a trei fetițe a aflat că soțul duce o viață paralelă, de mai bine de 2 ani

„Mă trimiteau după alcool și colegii râdeau de mine”

„Părinții mă trimiteau după alcool și eu mergeam, deși îmi era rușine și frică. Colegii mă vedeau cu sticla în mână și râdeau de mine, iar apoi la școală mă arătau cu degetul și mă umileau. Pentru mine era una dintre cele mai mari dureri, pentru că simțeam că port pe umeri rușinea unei vieți pe care nu eu am ales-o.”

„Eram pusă în ultima bancă, eram izolată și foarte des lăsată pe dinafară. Copiii nu înțelegeau prin ce trec, ci doar vedeau un motiv de batjocură. Mă durea enorm faptul că eram judecată pentru lucruri de care nu eram vinovată.”

„Mama a adus alt bărbat în casă”

„Când tata a căzut la pat, mama a adus alt bărbat în casă, iar pentru mine a fost un șoc foarte mare. Eu aveam grijă de tatăl meu, îl spălam, îi făceam mâncare și încercam să îl ajut cum puteam, iar în același timp vedeam cum mama își trăia viața lângă altcineva. Situația aceea era foarte grea pentru mine și îmi lăsa impresia că nimic nu mai are logică.”

„Bărbatul acela a început și el să vorbească urât cu mine și să mă trateze de sus. Mă simțeam străină chiar în propria casă și nu înțelegeam cum s-a ajuns aici. Pentru un copil care deja văzuse prea multă violență, asta a fost încă o rană adăugată peste toate celelalte.”

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

„Voiam și să mă sinucid”

„Au fost momente în care simțeam că nu mai pot duce tot ce trăiam și voiam să mă sinucid. Eram prea mică pentru atâta durere, pentru atâtea certuri, pentru atâtea bătăi și pentru toată umilința pe care o trăiam zi de zi. Când nu vezi nicio ieșire și simți că nimeni nu te poate salva, ajungi să ai gânduri foarte negre.”

„Și după ce am plecat la colegiu, traumele nu au dispărut imediat. Mă urmăreau, mă apăsau și mă făceau să mă simt pierdută, mai ales când eram presată și de problemele de acasă. A fost nevoie de mult timp ca să înțeleg că trebuie să cer ajutor și că viața mea poate avea și alt drum.”

„Nu vreau să fiu ca părinții mei”

„Nu vreau să fiu ca părinții mei și asta mi-am spus de foarte multe ori încă din copilărie. Nu vreau să repet violența, alcoolul, lipsa de siguranță și tot ce m-a făcut să sufăr atât de mult. Îmi doresc să construiesc o viață în care copiii mei să simtă iubire, liniște și protecție.”

„Vreau să le ofer copiilor mei ceea ce mie mi-a lipsit cel mai tare: dragoste, atenție și un mediu sigur. Tocmai de aceea am ales să merg pe drumul psihologiei, ca să mă înțeleg mai bine pe mine și să îi pot ajuta și pe alții. Tot ce am trăit vreau să transform într-o putere, nu într-o condamnare.”

Povestea Alexandrei este un exemplu dureros, dar inspirațional, despre cum un copil crescut în condiții extreme poate găsi puterea de a merge mai departe. Deși traumele nu dispar complet, ele pot fi transformate în lecții și motivație pentru un viitor mai bun. Curajul de a vorbi și dorința de schimbare sunt primii pași spre vindecare, iar Alexandra dovedește că trecutul nu trebuie să definească întreaga viață.