I-am găsit un job fiului meu de 18 ani și asta i-a calmat stările de anxietate și emoțiile tranziției la viața de adult

Fiului meu i-a fost mai greu să plece de acasă decât fiicei mele

Când fiica mea a împlinit 18 ani, a început un stagiu de cinci ani la o companie aeriană. Când a venit pandemia, ea a decis să se licențieze ca estetician. În cariera ei prosperă, câștigă 200.000 de dolari pe an, iar lecțiile pe care am sperat să i le insuflu au dat roade.

Anul trecut, fiul meu a împlinit 18 ani. Am observat că încă refuza să fie independent și continua să spună că s-ar putea să nu plece niciodată de acasă. Eram în bucătărie, iar el tot spunea: „Nu vreau să fiu adult, nu vreau să mă maturizez”. Am încercat să o iau ca pe o glumă, dar în sufletul meu știam că există un sâmbure de adevăr în ceea ce spunea.

Câteva săptămâni mai târziu, prietena fiului meu mi-a trimis un mesaj despre atacurile de panică ale acestuia. El absolvise liceul și se temea că nu va fi capabil să se descurce singur și să își întrețină o familie.

În iulie, mi-am înființat o agenție de marketing. În timp ce lansam această companie, m-am gândit la fiul meu - întotdeauna i-a plăcut marketingul. M-am gândit că poate s-ar simți mai bine dacă l-aș lua să lucreze cu mine. Așa că, în octombrie, l-am angajat la firma mea ca ca stagiar în social-media și l-am plătit. El primește o pregătire în viața reală și discutăm despre strategie și despre obiectivele noastre pentru viitor. Îi place marketingul sportiv, așa că între timp a găsit un antrenor universitar care l-a lăsat să se ocupe de contul său de Instagram. Iar o prietenă de familie l-a lăsat să se ocupe de contul ei de Instagram. Pentru toate aceste joburi este plătit.

După câteva luni, l-am întrebat cum se simte ca adult - mi-a spus că se simte mai încrezător. Faptul că lucra și era plătit de clienți l-a ajutat pe fiul meu să se simtă mai bine în ceea ce privește viața de adult.

Copiii mei văd importanța faptului că învață să fie independenți

Locuiam într-un orășel din Texas. Fiica mea mi-a spus că a observat că unii dintre copiii cu care a crescut nu au părăsit niciodată orașul și încă mai locuiau cu părinții lor. Mi-a mulțumit că am împins-o și am îndrumat-o spre independență.

Fiul meu este student la facultate și lucrează. În semestrul anterior, a venit acasă în fiecare weekend. În acest semestru, însă, nu s-a mai întâmplat asta. I-am spus că mami are nevoie de spațiu. Dar fiul meu a evoluat extraordinar. Faptul că are un loc de muncă l-a ajutat să vadă că poate fi autosuficient, deoarece noi, ca părinți și bunici ai lui, nu vom fi aici pentru totdeauna. Am învățat că este important să stabilesc limite cu copiii mei pe măsură ce devin adulți. Le spun că vreau să aud despre viața lor, dar că unele lucruri trebuie să le țină pentru ei. Am învățat că nu pot lăsa frica copiilor mei să-i paralizeze - trebuie să-i ajut să treacă peste ea.