Regine care și-au pierdut copiii la vârste fragede. Niciuna nu a reușit să treacă peste durere

Anna a Marii Britanii

S-a născut în secolul al XVII-lea în Palatul St. James (Marea Britanie), fiind cea de-a două fiică a Ducelui de York, Iacob și a soției acestuia, Lady Anne Hyde. Aceasta a decedat, Ducele s-a recăsătorit, iar între timp Anna a ajuns să locuiască pentru o perioadă în Franța, la bunica paternă, urmând un tratament pentru o afecțiune oculară. A revenit ulterior în Anglia, iar tatăl său și cea de-a doua soție a sa s-au mutat în Scoția.

În 1683, s-a căsătorit cu un prinț protestant, George al Danemarcei. În 1683, prințesa a trecut prin prima experiență a pierderii unui copil: bebelușul s-a născut mort. A devenit apoi mama a două fiice, Anna Sophia și Mary.

În 1687 a trecut printr-un avort spontan, iar în același an și-a pierdut cele două fete din cauza variolei. Tot atunci a trecut iar prin experiența de a aduce pe lume un copil mort. Doi ani mai târziu a născut un fiu, care a supraviețuit.

În primăvara anului 1692, Anna a născut un copil ce a trăit numai câteva minute, dar în 1700 a născut din nou un fiu mort. I-au supraviețuit 5 copii, dar patru dintre ei au decedat până să ajungă la vârsta de 2 ani. S-a explicat faptul că regina ar fi suferit de diabet și de gută, iar din acest motiv nu a născut copii sănătoși.

Sursă poză: Charles Revas, „Regina Anna după Kneller”, 1736, Colecția Regală, Wikimedia Commons

Donna Maria a-II-a a Portugaliei

Maria Da Gloria s-a născut în Brazilia, fiind fiica Prințului Pedro de Alcantara (viitor rege al Portugaliei) și a primei sale soții, Maria Leopoldina. Fata a ajuns pe tronul Portugaliei după abdicarea fratelui ei, Pedro al II-lea, având însă titlul de prințesă imperială a Braziliei. S-a căsătorit prima dată la vârsta de 15 ani cu Auguste (Duce de Leuchtenberg). După moartea acestuia, a devenit soția prințului Ferdinand de Saxa- Coburg și Gotha, pe când avea vârsta de 16 ani.

Maria a avut primul copil la vârsta de 18 ani (Pedro), iar în 1840 și-a adus pe lume cel de-al treilea copil, o fetiță, care a murit curând după naștere. Fiind obeză și având probleme cardiace, trecea mereu prin nașteri dificile, iar în 1847 a născut cel de-al optulea copil (infantul Augusto). Medicii au avertizat-o asupra pericolului de a mai naște, dar Maria a II-a nu le-a ascultat sfatul, considerând că era de datoria ei să aibă copii.

Și-a pierdut viața la 34 de ani, după travaliul de la cea de-a douăsprezecea naștere a sa. Copilul a decedat și el.

Sursă poză: Maria a II-a, Da Gloria, Regina Portugaliei, Thomas Lawrence, 1829, Colecția Regală, Wikimedia Commons

Ecaterina I a Rusiei

Înainte să fie regină și să treacă prin experiența de a-și pierde copiii, Ecaterina a fost o fată simplă. Numele ei era Marta și lucra ca servitoare. A ajuns să îl cunoască pe cel care îi va fi soț, Petru I, în contextul războiului ruso-suedez. Astfel, a locuit o perioadă în casa mareșalului Seremetiev la Sankt Petersburg, ajungând după aceea în casa generalului Menșikov. Acolo a venit într-o zi în vizită Petru I, pe care a avut ocazia să-l servească la masă.

S-a căsătorit cu Petru I, ce era deja cunoscut sub numele de Petru cel Mare. I-a dăruit acestuia mai mulți copii, dar trei dintre ei au murit în primii ani de viață. Printre cei ce au supraviețuit s-au aflat două fiice, Anna și Elisaveta.

Când a simțit că nu mai avea mult de trăit, Petru I a insistat ca soția să fie încoronată împărăteasă, ceea ce s-a și întâmplat, în mai 1724, la catedrala din Kremlin. Împăratul a murit în 1725, iar Ecaterina a rămas pe tron aproximativ 16 luni. A decedat la vârsta de 42 de ani, fiind bolnavă de hidropizie.

Sursă poză: Jean Marc-Nattier, Portretul Ecaterinei I a Rusiei, 1717, colecția Muzeului Hermitage, Wikimedia Commons

Elisabeta a României

Numele ei complet a fost Principesa Elisabeth Pauline Ottilie Luise de Wied, fiind fiica Principelui german Wilhelm Hermann Carol de Wied  şi a Principesei Maria Wilhelmina Frederica Elisabeta de Nassau. 

A ajuns în România prin căsătoria cu Carol I (în anul 1869). Au devenit părinții unei fetițe, Maria, în anul 1870, care a fost botezată ortodox la Mănăstirea Cotroceni. Fetița era îndrăgită de toți cei din jur, având ca nume de alint „Itty” sau „Mariechen”, fiind considerată un copil precoce, deosebit de inteligent.

În anul 1873, Maria a călătorit alături de părinții ei prin Germania, pentru a le fi prezentată familiilor princiare. Revenind în țară, fetița s-a îmbolnăvit în primăvara anului 1874 de scarlatină. Starea ei s-a agravat, așa că a fost dusă la Castelul Peleș pentru a fi tratată. A decedat însă la data de 9 aprilie 1874.

Slujba de înmormântare a avut loc la Palatul Regal, Maria fiind înmormântată la Mănăstirea Cotroceni. Regina Elisabeta și soțul ei au trecut cu mare dificultate peste dispariția unicei lor fiice la o vârstă fragedă (3 ani) și nu au mai avut copii.

După moartea copilului ei, Regina Elisabeta și-a dedicat timpul activităților culturale, îndeletnicindu-se, de exemplu, cu realizarea de traduceri din versuri populare, ale poeziilor lui Mihai Eminescu și ale lui Vasile Alecsandri, fiind autoare a peste 50 de volume proprii. Ea a rămas cunoscută sub pseudonimul pe care și l-a luat, Carmen Sylva.

Sursă poză: captură youtube.com