Soțul meu spune că rolul de părinte este dureros, plictisitor și lipsit de bucurie

Adoră să fie mamă

Mama a două fetițe (cu vârsta de 5 ani și de 2 luni) a explicat, pe o rețea de socializare, cât de mult îi place să fie părinte și să petreacă timpul cu copiii ei. Pentru „Reddit”, a venit cu următoarele mențiuni:

„Am 37 de ani, soțul meu are 39, suntem împreună de 14 ani și ne-am căsătorit acum 10 ani. Suntem părinții a două fetițe, una de 5 ani și alta de 2 luni. Eu stau acasă cu copiii, iar soțul meu lucrează.

Îmi ador copiii și ador să le fiu mamă. Le ocup timpul cu cărți, cu jocuri de masă, cu jocuri de rol, cu mers la locuri de joacă, cu vizite la muzee, drumeții etc. Să fiu mamă este cel mai bun lucru din viața mea. Fiica noastră de 5 ani este atât de dulce, de veselă și te poți înțelege ușor cu ea, iar cea mică, deși este încă un bebeluș, este și ea adorabilă și veselă!”

Soțului ei nu îi place rolul de părinte

În confesiunea pentru sursa citată, mama este îngrijorată pentru că soțul ei nu se simte deloc confortabil în rolul de părinte și de aceea face tot ce poate pentru a nu fi nevoit să stea prea mult în preajma fiicelor lui. Spre exemplu, se implică în diverse activități casnice sau lucrează. Întrebat fiind de ce evită să stea cu copiii, bărbatul și-a spus punctul de vedere despre rolul de părinte:

„Soțului meu nu îi place să fie tată și nici nu îi face plăcere să petreacă timp cu fiicele noastre. Le iubește mult și vrea să le fie bine, se bucură când petrec puțin timp împreună, dar consideră că este „dureros” (exact acestea sunt cuvintele lui) să stea mult cu ele. Are grijă să nu le transmită aceste sentimente, este blând cu ele în puținul timp petrecut împreună, fiica noastră de 5 ani îl adoră, prin urmare nu cred că și-a dat seama ce simte tatăl ei.

Eu sunt cea care se ocupă cel mai mult de copii, iar soțul meu face de toate, cu excepția faptului că nu petrece timp cu ei, pot spune că de altfel vrea să evite să facă asta. Este încântat când trebuie să se ocupe de cină, să spele vasele, să dea cu aspiratorul, să aibă grijă de mașina noastră, de grădină etc.

Uneori am impresia că își face de lucru în weekend-uri numai ca să stea cât mai departe de mine și de copii. Mă ajută cu copiii dacă îl solicit (spre exemplu, să le facă baie). Însă nu îi place deloc să petreacă timpul cu ei de bună-voie, ceea ce pentru mine este foarte trist. Aș fi fericită să preiau eu anumite sarcini gospodărești astfel încât să stea și el cu copiii și de aceea îi fac diverse propuneri (de pildă, îl întreb „Ce ar fi dacă ai juca tu Monopoly cu fiica noastră, iar eu m-aș ocupa de vase sau aș tunde gazonul?”. Însă el mă refuză).

Am discutat pe această temă, iar el mi-a spus că timpul petrecut cu ele îl plictișește și nu îi aduce bucurie. Când are oportunitatea de a sta cu fetițele, face tot ce poate pentru a interacționa cât mai puțin cu ele. În cazul în care o hrănesc pe fata cea mică, iar cea mare vine pe lângă el, o trimite în camera ei sau îi dă o jucărie, îi spune că este ocupat și, de altfel, chiar așa și este- se apucă să dea cu aspiratorul sau să lucreze pe laptopt sau face orice altceva. Dacă trebuie să o duc undeva pe fiica noastră de 5 ani (de pildă, la o aniversare), el o lasă pe fetița cea mică în pătuț și se străduiește să o facă să doarmă tot intervalul în care trebuie să stea cu ea. Pur și simplu nu își dorește să interacționeze cu fetele noastre.

I-am arătat cum să le citească, dar și cum să se joace cu ele, să le antreneze în jocuri de rol, l-am îndemnat să le ducă la plimbare și să le explice lucruri legate de ceea ce văd, însă el nu vrea să facă nimic din toate acestea. L-am încurajat să găsească modalități de a petrece timpul cu ele într-un mod agreabil. A venit cu câteva idei legate de fiica noastră de 5 ani, cum ar fi să meargă împreună cu bicicleta sau să se ducă la un loc de joacă și chiar au făcut toate acestea împreună. Cred că îi plac astfel de activități întrucât nu trebuie să interacționeze verbal cu fiica noastră (spre exemplu, el poate sta pe o bancă la un loc de joacă, în timp ce o privește pe fiica noastră cum aleargă). 

Oare aș putea să fac ceva pentru a-l determina să-i fie drag să stea cu copiii lui? De fapt, pot spune că mai degrabă spală vasele sau se ocupă de grădină decât să le citească o carte.”

Soțul meu nu-și ia liber să aibă grijă de copii atunci când eu sunt bolnavă

Atât mama, cât și tatăl, au parte de sfaturi venite din mediul online

După ce a povestit că soțul ei consideră rolul de părinte dureros, plictisitor și lipsit de bucurie, mama a primit diverse sfaturi în mediul online. Cei mai mulți utilizatori de „Reddit” îi susțin pe amândoi, însă nu lipsesc nici anumite critici. Iată câteva exemple de comentarii primite de cei doi părinți:

• „Sincer, cred că soțul tău este egoist. O bună parte din viața de părinte nu te face să te entuziasmezi sau să te distrezi. Copiii sunt și ai lui și, dacă nu se va implica în viața lor, aceștia vor începe să observe asta...cât de curând. Fiica ta cea mare are deja 5 ani. Dacă tu ai impresia că ea nu observă faptul că tatăl ei o trimite tot timpul undeva ca să nu-l deranjeze, te înșeli”;
• „Dumnezeule, și el este părinte! Trebuie să se împace și cu această idee !- Ar putea să se informeze, să facă terapie, astfel încât să poată să înțeleagă de unde provine o astfel de atitudine etc. Și în final trebuie să realizeze că și el este responsabil pentru copiii săi! Nu este treaba ta să vii cu idei și să-l convingi să petreacă timp cu ei”;
• „Nu este de condamnat faptul că se plictisește (oare chiar este mai interesant să se ocupe de gazon?), dar nu înseamnă că nu este părinte și că nu trebuie să-și asume acest rol! Nu este în regulă să te lase doar pe tine să te ocupi de copii”;
• „De ce a acceptat să devină tată pentru a doua oară? Nu a simțit aceste lucruri și după nașterea primului copil? Oricum, tot ceea ce se întâmplă este foarte trist, atât pentru voi doi, cât și pentru copii. Poate că partenerul tău a fost ignorat în copilărie. Merită să recurgă la consiliere, dacă își dorește, desigur”;
• „Poate că totul are legătură cu copilăria lui, poate că nu a avut parte de suficientă atenție și de aceea nu știe, la rândul său, să o dăruiască, nu este ceva „natural” pentru el și de aceea se simte stresat. Este doar o presupunere a mea, nu trebuie neapărat ca lucrurile să stea astfel!” ;
• „Spune-i că o să-și amintească toate acestea când va fi bătrân și singur și când copiii vor avea resentimente față de el dându-și seama cum este de fapt...Trebuie să stea de vorbă cu un specialist și să învețe câteva strategii menite să-l ajute să nu frângă inima fiicelor voastre și să nu te facă nici pe tine să suferi”.