Într-un braț îmi țineam copilul cel mic pentru a-l alăpta, iar cu celălalt braț mâncam. Sau mă rog, încercam. La un moment dat am auzit notificările de pe telefonul meu; una după alta, una după alta... nu se mai opreau!
Primul meu gând a fost că este vorba de o urgență de familie, deoarece nu am primit niciodată atât de multe notificări deodată. Dar notificările erau de la Instagram. Se părea că un filmuleț pe care îl postasem cu câteva ore mai devreme devenise viral. Spre șocul meu, clipul de 10 secunde cu copilul meu cel mic avea mai mult de un milion de vizualizări, iar în decursul următoarelor câteva săptămâni avea să ajungă la 32 de milioane de vizualizări... provocând în același timp și o cantitate surprinzătoare de ură.
Mi-am deschis contul de Instagran după ce am devenit mamă în 2019. Îmi plăcea noul meu rol, cel de mămică, dar provocările de zi cu zi și încărcătura mentală și-au pus amprenta asupra mea și, la fel ca toate celelalte lucruri dificile din viața mea, am apelat la umor ca o sursă de terapie și pentru a mă conecta cu alte mame. Am început să realizez videoclipuri amuzante despre suișurile și coborâșurile mele zilnice, găsind alinare în camaraderia cu alte mame.
Videoclipul pe care l-am postat în acea zi nu a fost diferit. Tocmai băgasem la spălat un teanc de haine pentru copii și printre ele am aruncat și câteva lucruri de-ale mele. Într-o grabă matinală tipică pentru a-l duce pe cel mare la grădiniță, partenerul meu a luat câteva articole din rufele curate din coș. A luat un tricou, presupunând că este al fiului meu după mărime, l-a „aruncat” pe el și au ieșit pe ușă. Abia când l-am luat pe fiul meu la sfârșitul zilei mi-am dat seama că partenerul meu îl îmbrăcase din greșeală cu unul din tricourile mele, mai exact unul cu Guns N' Roses.
Mi s-a părut o greșeală amuzantă și am făcut un scurt videoclip, am adăugat melodia potrivită „Sweet Child of Mine” și l-am postat pe Instagram. Mi-am pus telefonul deoparte și mi-am continuat ziua. Știam că videoclipul era drăguț, dar tot nu credeam că va primi prea multă atenție, cu atât mai puțin milioane și milioane de vizualizări.
View this post on Instagram
Mi s-a părut destul de distractiv și emoționant ca un videoclip de-al meu să devină viral. Prieteni și rude m-au contactat pentru a-mi spune că l-au văzut sau că a fost distribuit pe o pagină pe care o urmăresc. Bineînțeles că am început să mă uit prin comentarii, bucurându-mă că a făcut atât de mulți oameni să râdă și să zâmbească. Dar aceasta nu a fost singura reacție pe care a stârnit-o.
Este incredibil cât de repede pot trece oamenii de pe rețelele de socializare de la „Aww, ce drăguț!” la „Ești o ușuratică și o mamă rea”
Nu a trecut mult timp până când mi-am dat seama că printre comentarii se aflau și reacții de ură și judecată. Și nu pentru că micuțul meu purta un tricou scurt (crop top), ci pentru că sunt o mamă care deține un tricou scurt. Am primit atât comentarii, cât și mesaje private de la persoane care spuneau că ar trebui să-mi fie rușine pentru că dețin un tricou cu vedere la buric ca mamă a doi copii. „Poate că este un semn că ar trebui să nu te mai îmbraci ca o femeie ușoară”, scria într-un comentariu care a fost șters între timp și au fost multe altele ca acesta. Unii au spus că dau un exemplu prost pentru copiii mei, alții mi-au spus să „îmi găsesc haine normale”.
La început, nu mi-a păsat foarte tare, dar cu cât veneau mai multe comentarii, cu atât mă simțeam mai supărată. În primul rând, eu dețin și port o mulțime de tricouri lungi. Dar ceea ce m-a afectat cu adevărat a fost ideea că rolul meu de mamă ar trebui să îmi dicteze alegerile mele în materie de modă. Întotdeauna am fost o fană a topurilor scurte. Sunt drăguțe și deseori sunt inscripționate cu numele trupelor mele preferate; mă ajută să nu mă supraîncălzesc, fiind o persoană care se luptă cu transpirația postnatală; și sunt foarte convenabile pentru alăptarea în public. De fapt, am reușit să particip cu succes la o clasă de exerciții fizice în public, în timp ce îmi țineam confortabil și îmi alăptam copilul într-un crop top. Cel mai important, însă, de la o recuperare postpartum copleșitoare, la linia nigra veșnică care nu pare să vrea să dispară prea curând, acest corp imperfect a crescut, a hrănit și a născut doi oameni și sunt mândră să îl arăt.
Mi-am purtat tricoul scurt la magazinul alimentar, la plimbare și, da, la grădiniță. Și nu, nu sunt nici pe departe jenată sau rușinată. Corpurile femeilor sunt uimitoare și dacă vrem să le celebrăm într-un mod în care ne simțim confortabil, atunci ar trebui să o facem, din toată inima. Cei care cred că mamele nu pot sau nu ar trebui să poarte tricouri scurte sugerează că mamele trebuie să-și ia adio de la sinele lor de dinainte de a fi mame și că, atunci când devii părinte, există lucruri care sunt brusc interzise. Nu sunt deloc de acord cu acest lucru și cred cu tărie că, în timp ce îmbrățișăm maternitatea, nu ar trebui să uităm de noi, cine am fost și cine suntem în afara faptului că suntem mame, și nici nu ar trebui să stabilim limite cu privire la ceea ce o mamă „ar trebui să fie”.
Maternitatea este grea, așa că haideți să ne sărbătorim una pe cealaltă și lucrurile de care suntem mândre. Eu? Sunt mândră de corpul meu pe care îl îmbrac în topuri scurte!
Citește și:
Surse foto: captură Instagram
Surse articol: todaysparent.com
Urmareste-ne pe Google News
