Ziua în care îți pierzi mama este ziua în care realizezi că ai pierdut jumătate din tine. Prețuiți-le cât le mai aveți!

Ziua în care îți pierzi mama este ziua în care realizezi că ai pierdut jumătate din tine. Prețuiți-le cât le mai aveți!

Irina Olteanu - Redactor Senior

Nu există o zi comparabilă cu cea în care îți pierzi mama. Nimeni nu te poate pregăti pentru asta. Însă înveți să trăiești fără o jumătate din tine, să te trezești zi de zi și să mergi înainte. Nimic nu este veșnic și cred, privind în jur, că cel care are o mamă în viață se poate considera cel mai bogat om din lume. În contextul evenimentelor de azi, mai mult ca oricând, vă implor să aveți grijă de mamele voastre, de părinții voștri și să nu îi lăsați să îți piardă viața singuri, pe un pat de spital. Stați acasă! Spuneți-le și lor să stea acasă și ajutați-i cu cumpărăturile de bază, ca să nu se expună acestui virus ucigaș.

Ziua în care mi-am pierdut mama

Mi-am pierdut mama la vârsta de 14 ani. Atunci, imediat nu am realizat cât de dureros este și cât de dureros va fi. Pentru că durerea și tristețea rămân și le simți zilnic, doar că nu la fel de intens. A fost răpită de o boală nemiloasă, în doar trei luni în care nu am înțeles ce se întâmplă. Mi se părea că trăiesc viața altcuiva, care se derulează cu o viteză mult prea mare pentru a-i putea face față. Nici când știam că este ultima zi în care o voi vedea nu am putut să cred. Mi se părea imposibil să rămân fără mamă.

În ziua în care mama mea a murit era acasă, în dormitor, cu tatăl meu. Iar eu stăteam în cameră alături de sora mea. Nu voi uita niciodată durerile pe care le-a simțit atunci, pe care nu le putea calma niciun medicament. Mi-au rămas întipărite în suflet plânsetele ei. Iar în clipa în care a murit am știut că o bucățică din lumea mea a luat sfârșit. Din acea clipă am devenit brusc un adult, o adolescentă care a simțit că trebuie să devină responsabilă și să aibă grijă de familia sa.

Nu am putut plânge un an. I-am simțit lipsa, evident, în fiecare zi. Încercam să îmi amintesc constant clipele petrecute cu ea pentru a nu-i uita chipul. Nu am vărsat însă nicio lacrimă la înmormântare și nici mult timp după. Cumva, o perioadă de multe luni, am simțit că inima mea a împietrit. Că nu mai poate simți. Atunci nu am înțeles ce mi s-a întâmplat. După, privind în urmă, am realizat că atunci trăisem cel mai mare șoc al vieții mele. Nu te poate pregăti nimeni pentru o viață în care nu mai ai cui să îi spui...mamă. Am avut colegi și prieteni care nici ei nu au știut cum să reacționeze. Atunci i-am condamnat că m-am trezit singură, într-o situație pe care nu o mai trăisem. Astăzi îi pot înțelege, nici eu nu aș fi știut ce să fac în locul lor.

Am fost mult timp supărată pe Dumnezeu pentru că a luat-o de lângă mine. Pentru că a lăsat-o pe Pământ atât de puțin timp. Am vrut să îl alung din inima mea. Dar am înțeles, în timp, că a avut nevoie de ea, acolo Sus, pentru lucruri mai importante. Am acceptat că are nevoie de oameni buni care să îi fie alături. Am știut că a avut nevoie de un înger. Când am înțeles și am acceptat, inima mea a putut din nou să bată și să simtă.

Mama era jumătate din mine

Eu eram jumătate din mama mea, iar ea era jumătate din mine. Nu am realizat cât de mult am iubit-o până după ce am pierdut-o. În general așa se întâmplă în viață, nu apreciezi ce ai decât după ce lucrul sau omul respectiv dispare din viața ta. Mama mea era atât de blândă, ca o adiere de vară și cu un suflet ca pâinea caldă. Nu ar fi putut face niciun rău nimănui. Deși nu am petrecut atât de mult timp cu ea cât mi-aș fi dorit, am simțit dintotdeauna din partea ei un sprijin necondiționat. Nu cred că m-a certat vreodată cu adevărat, mai degrabă mă dojenea pentru că nu eram destul de ordonată. Și cu toate acestea, deși repeta de zece ori să îmi fac curat în cameră și o ignoram, a unsprezecea oară tot ea ajungea să intervină.

Am avut noroc de o mamă bună, nu știu dacă toți au la fel. Și nu spun asta doar pentru că a fost a mea, ci pentru că prin toate gesturile, acțiunile și vorbele ei emana bunătate. Mama mea era o femeie frumoasă și cochetă, fără însă a fi cheltuitoare. Modestă și mereu curată și îngrijită, transmitea un aer de eleganță și feminitate. Folosea același parfum, cu mireasmă de magnolie și îi simt și acum în nări aroma delicată. Era născută într-o lună de primăvară și prin felul ei de-a fi simțeai asta.

Îi simt lipsa mai ales primăvara, de 1 martie sau de Ziua Mamei sau când sunt tristă și aș vrea să mă țină în brațe și să îmi spună o vorbă bună. Sau când este ziua mea de naștere și mi-aș dori să mă vadă cum suflu în lumânările de pe tort. Îi mai simt lipsa când îmi privesc copilul și mi-aș dori din suflet să îl poată ține de mână și să îl poată îmbrățișa. Privesc la bunicii din parc, care își plimbă nepoții, care îi răsfață cu dulciuri sau care petrec vacanțe delicioase cu ei și mi-aș fi dorit să o văd și pe la fel, să îi simt prezența constant.

ziua in care

Sunt sigură, pe de altă parte, că mă veghează. Nu doar pe mine, ci și pe fiul meu. Că ne este alături la fiecare pas, la fiecare încercare grea din viață. Îi simt mâna blândă și vorba caldă în inimă și în gând. Au fost câteva momente în viața mea și a fiului meu în care am trecut prin încercări grele și am simțit cum mi-a întins mâna să mă scoată din ele. Mi-a dat curaj și speranță, nu doar o dată, iar acum sunt convinsă că de fapt jumătatea pe care am simțit că am pierdut-o va rămâne pentru totdeauna în mine. Pentru că mama mea face parte din mine. Iar eu, la rândul meu, fac parte din fiul meu. Indiferent că mă voi afla pe acest Pământ sau nu.

Mamele nu dispar când mor. Mamele trăiesc veșnic, prin copiii lor. Mamele sunt cele mai bune suflete de pe Pământ. Mamele sunt sacrificiu dus la extrem, sunt suflet în cea mai pură formă. Mamele sunt acele ființe care refuză porția lor cartofi prăjiți pentru că știu că este preferata copilului, care se trezesc cu noaptea în cap să prepare clătite înainte de a pleca la muncă, care nu-și cumpără un ruj pentru a cumpăra o rochiță cu paiete și ponei, care nu adorm decât după ce ți-au dat pe frunte un pupic de noapte bună. Toate mamele sunt îngeri, chiar dacă nu sunt în Ceruri. Iar privind în jur nu pot decât să îi invidiez pe cei care le au alături și acum, la maturitate, pe mamele lor. Care pot împărtăși cu ele bucurii și necazuri. Mi-aș fi dorit să îi spun cât de mult o iubesc.

Voi nu ratați această ocazie. Spuneți-le acum, sunați-le sau scrieți-le un mesaj, dacă nu aveți suficient curaj. Pentru că vine pentru toți acea zi în care nu veți mai putea. Aveți grijă de mamele voastre, de părinții voștri, în această perioadă grea. Virusul acesta nemilos îi poate lua de lângă voi și nu veți putea să le țineți mâna care v-a crescut pe patul de spital, nu veți putea să îi îmbrățișați, să le fiți alături să le dați putere să lupte cu moartea. Dar, cel mai important, stați acasă pentru ei și când este nevoie, cât mai rar, dacă puteți, ajutați-i cu cumpărăturile de bază, pentru ca ei să nu se expună pericolului.

Articolul urmator
Fiica mea de 15 ani mi-a consumat șamponul scump, așa că am pus-o să-mi cumpere unul nou din banii pe care i-a primit de ziua ei
Fiica mea de 15 ani mi-a consumat șamponul scump, așa că am pus-o să-mi cumpere unul nou din banii pe care i-a primit de ziua ei

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Care este ziua din săptămână care îți poartă noroc, în funcție de zodia ta
    Care este ziua din săptămână care îți poartă noroc, în funcție de zodia ta

    Concepțiile în ceea ce privește ideea de noroc sunt foarte diferite. Astfel, dacă unele persoane cred că norocul ți-l faci doar tu, altele consideră că este un dat. De asemenea,...

    Ziua pe care nici eu, nici copilul nu o vom uita niciodată: când l-am pierdut în mulțime
    Ziua pe care nici eu, nici copilul nu o vom uita niciodată: când l-am pierdut în mulțime

    „Când fiica mea avea trei ani, am pierdut-o în mulțime. A fost cea mai înfricoșătoare experiență pe care am trăit-o în viața mea. Una pe care nici eu,...

    Mama mea m-a dat unui străin când aveam 4 ani. Ziua aceea este și acum o rană sângerândă
    Mama mea m-a dat unui străin când aveam 4 ani. Ziua aceea este și acum o rană sângerândă

    Am 31 de ani. Sunt născută în Vaslui (da, de acolo vin toate tragediile poporului român), într-o zi posomorâtă de noiembrie din 1991. Viața mea este ceea ce...

    Fiul Ancăi Țurcașiu s-a însurat la doar 23 de ani! Ce spune mama lui: „Tineretul din ziua de astăzi nu prea...”
    Fiul Ancăi Țurcașiu s-a însurat la doar 23 de ani! Ce spune mama lui: „Tineretul din ziua de astăzi nu prea...”

    Radu Cristian, fiul Ancăi Țurcașiu și al lui Cristian Georgescu s-a căsătorit cu aleasa inimii lui, Andreea! Cununia civilă a avut loc pe 29 aprilie la Primăria Sectorului 6, din...

    Ziua în care am realizat că nu trebuie să mai fiu așa protectivă
    Ziua în care am realizat că nu trebuie să mai fiu așa protectivă

    Din prea multă grijă pentru copiii noștri, putem deveni în unele situații mult prea protectori în calitate de părinți. în loc să îi ajutăm pe cei mici,...

    Azi este Ziua Mamei Creștine. Spune rugăciunea Bunei Vestiri care te apără de rele
    Azi este Ziua Mamei Creștine. Spune rugăciunea Bunei Vestiri care te apără de rele

    Pe 25 martie creștinii sărbătoresc Buna Vestire, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului. În această zi, Biserica ortodoxă celebrează vestea adusă Fecioarei Maria de...

    Nu mai suport copilul vecinilor care plânge și țipă toată ziua așa că am depus plângere la administrație
    Nu mai suport copilul vecinilor care plânge și țipă toată ziua așa că am depus plângere la administrație

    Cu toții avem plângeri la adresa vecinilor, atunci când fac prea mult zgomot. Însă ce se întâmplă atunci când cauza zgomotului e un bebeluș care...

    © 2024 Qbebe