- 1. Stie unde sunt pantofii papusii preferate a fetitei noastre
- 2. Niciun meci de fotbal nu mai are importanta, daca copilul vrea sa se joace cu el
- 3. Cand eu uit, nu uita el
- 4. Jocurile cu papusi, rochite si fundite nu il sperie
- 5. Este singura persoana, in afara de mine, care si-ar da viata pentru copilul nostru fara ezitare
Acestea fiind spuse, chiar daca va exista mereu un mic "conflict", care de cele mai multe ori este amuzant, intre mamici si tatici, trebuie sa afirm ca tatii au si mereu vor avea partea lor foarte importanta in cresterea copilului. Insa, nu voi discuta despre asta, voi scoate in evidenta parte din caracterul sotului meu care s-a schimbat de cand a aparut copilul, parte care ma face sa il iubesc mai mult si mai intens decat inainte, cand eram tineri si fara responsabilitatea unui copil.
1. Stie unde sunt pantofii papusii preferate a fetitei noastre
Bineinteles ca afirmatia de mai sus cuprinde o gama variata de jucarioare pe care fetita noastra la adora. Insa, chiar ieri, plecati fiind pentru 2 zile, ne-am intors acasa, si, pe cand despachetam, cu o privire ingrijorata si serioasa, sotul meu imi spune sa scot din buzunarul rochitei albastre pantofii galbeni ai Albei ca Zapada, ca stie el ca acolo i-a pus ultima oara. Si sunt importanti! Numai un tata de fetita stie cat de importanti sunt acei micuti pantofiori ai papusei preferate, nu-i asa? In acel moment am ramas putin cu gura cascata uitandu-ma la el cu sufletul plin de admiratie. Nu cred ca a fost vreodata atat de atent la detalii ca acum. Iar nevoile si dorintele micutei noastre sunt, cu siguranta, pe primul loc. Si asta ma face sa il iubesc si mai mult.
2. Niciun meci de fotbal nu mai are importanta, daca copilul vrea sa se joace cu el
Nu ma refer aici numai la un meci de fotbal, ci si la orice film, serial, emisiune care l-ar putea interesa. Aseara, m-am baricadat in baie ca sa ma pregatesc pentru o noua saptamana (stiti voi, chestiuni feminine nespuse) si i-am lasat sa se joace. Auzeam prin usa rasetele lor stridente si nu ma puteam abtine sa nu rad si eu. Stiam ca pe HBO rula un film pe care el dorea sa il vada, insa, cand am iesit din baie, stateau amandoi ghemuiti in canapea si radeau cu hohote la ispravile lui Tom si Jerry, si l-am vazut mai fericit ca oricand, explicandu-i Anyei ca Tom, de fapt, visa, si ca pisicile nu pot respira sub apa, insa ca in vise se poate intampla orice. Din nou, un "mic" detaliu care mai face sa il iubesc si mai mult.
3. Cand eu uit, nu uita el
Desigur ca se intampla de multe ori si sa uitam amandoi, insa, tot de multe ori, cand eu uit, agasata fiind de zecile de treburi marunte care trebuie facute prin casa, de zecile de obiecte pe care trebuie sa le luam dupa noi cand plecam undeva (da, chiar si pana la un spectacol de copii sau la cumparaturi), el isi aminteste. Uneori ma enervez, desigur, pentru ca uit lucruri importante, precum sticluta cu apa, si, pe moment, imi dau ochii peste cap la el, insa, dupa alte cateva momente imi dau seama ca, de fapt, noi, mamele avem o problema. Vrem sa le facem pe toate, si cand taticii ne ajuta, in loc sa apreciem, ne enervam pentru ca se distruge mitul mamzillei - mama care le face pe toate. Eu insa, am acceptat asta, nu le pot face pe toate, si nu il pot scoate nici pe el vinovat ca nu le pot face. Trebuie sa il las sa ma ajute si la acele treburi pe care cred ca numai eu le fac bine. Le face si el la fel de bine, si fara sa se vaite ca mine. Si de aceea il iubesc si mai mult.
4. Jocurile cu papusi, rochite si fundite nu il sperie
Probabil ca voi fi putin admonestata de catre sotul meu ca public o astfel de informatie, insa, atunci cand il vad jucandu-se relaxat cu papusile Anyei, imbracand si dezbracand rochite, jucand rolul unei printese, acceptand cu seninatate 5 fundite prinse in par, urmarind pentru a 50-a oara Regatul de Gheata, pieptanand si prinzand parul Anyei in codite si, de ce nu, pregatind masa impreuna ... cum sa nu il iubesc mai mult? Trebuie, desigur, sa afirm si ca toate acestea se compenseaza cu sesiuni de joaca prelungite cu masini, cu puzzle-uri, si mai nou, cu invatatul sahului. Insa, il iubesc mai mult acum, pentru ca stie, intelege si se bucura de pasiunile Anyei, fara sa se loveasca de mituri si judecati absurde, cu privire la ceea ce il face barbat. Este barbat, dar stie ca este si tatic, si isi asuma acest rol cu relaxare si deschidere.
5. Este singura persoana, in afara de mine, care si-ar da viata pentru copilul nostru fara ezitare
Si ajung, intr-un final, la cea mai importanta schimbare care se produce, de fapt, cand ai un copil: egocentrismul tau se schimba. Daca inainte de copil, chiar si indragostit fiind pana peste cap de partenerul tau, tot mai aveai oaresce retineri imaginandu-ti o tragedie in care trebuia sa iti dai viata ta pentru a o salva pe a celuilalt, cand apare copilul tau, acea retinere nu mai exista ... deloc! In orice moment, oriunde, oricum, ca parinte, nu ai sta nici macar o milisecunda pe ganduri, si ai risca orice (si aici includ chiar orice) pentru copilul tau. Viata lui, sanatatea lui, fiecare celula a lui a devenit centrul egoului tau. Ai ramas si tu important, si cel de langa tine, si familia, si prietenii, insa el, copilul, este pe departe, cel mai important. Si, pe aceasta lume, cu miliarde de oameni, el, sotul meu, este singurul, care, ca si mine, ar face orice sacrificiu pentru copilul nostru. Este singurul a carui iubire pentru Anya o egaleaza pe a mea (nu ca as putea-o masura) si nu am cum sa nu il iubesc mai mult pentru asta.
Probabil, ca citind aceste randuri veti spune ca sunt siropoasa si ca scriu ode pentru sotul meu. Insa nu este asa, nu fac decat sa admit un adevar. Da, relatia noastra de cuplu nu mai este atat de romantica precum era cand ne-am cunoscut. Dar asta se intampla si in cazul cuplurilor care nu au copii, dupa multi ani de relatie. In schimb, ideea de romantism s-a schimbat, si un nucleu important ne tine legati cu iubire, respect, responsabilitate, mici bucurii si multa fericire: propriul nostru copil. Si pot spune ca acum imi este si mai usor si mai natural sa spun ca da, vom imbatrani si muri impreuna, numai pentru simplul fapt ca isi iubeste copilul la fel de mult ca mine. Pentru ca, de fapt, de aici, traieste, respira, se transforma si infloreste si dragostea dintre noi doi.
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Sef Qbebe