Jurnal de tătic. Tati vrea un pieptene!
Se pare că Alecu Racoviceanu trece prin întâmplări... cel puţin ciudate destul de des. Să fie o conspiraţie împotriva lui şi în favoarea zâmbetelor noastre? Să fie doar întâmplări? Orice ar fi, taticul nostru are nevoie de un pieptene. Unul special. Unul deosebit. Cum... de ce?
Am ridicat obiectul de pe tarabă și m-am uitat la vânzătoare. Îmi plăcea ce văd. Am întrebat, timid, cum îi șade bine unui bărbat când se uită la o femeie frumoasă:
-Cât costă?
Întrebarea avea ceva provocator, nedefinit, dar - asta e culmea! - vreți să controlați imaginația unui mascul!
Mă așteptam să spună "Pentru tine, voinicule, nimic, închid și mergem!" N-a fost chiar așa.
Femeia s-a uitat la mine ca și cum tocmai mă adusese la picioarele ei un OZN pictat în roz. Eram sigur că figura ei luminoasă se reflecta-n chelia mea ca în oglinda mașterei Albei ca Zăpada.
-Pieptenele? 5 lei. Dar CHIAR vreți un pieptene?
E o poveste lungă și sfârșitul ei nu pare să fie aproape, poate o să o spun cândva, mă mai gândesc, dar în episodul de astăzi eu am misiunea de a cumpăra un pieptene.
Nu mă întrebați cum, din toți patru, tocmai eu am fost alesul.
Ingrată misiune!
Se uita atât de fix în creștetul meu că parcă am și auzit: "Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?" Am răspuns fără ezitare:
-Nevastă-mea...
-Și doamna vrea un pieptene cu Ariel?
-Nu, eu l-am ales pe ăsta, dar nevastă-mea...
Am ridicat obiectul și l-am privit mai bine, în lumină.
-Dar ce, domnișoară, nu credeți că e ce trebuie?
-Depinde. Depinde la ce-l folosiți...
Afirmația mi-a dat fiori. Deschidea o poartă spre imaginația ei și acolo... eu și un pieptene făceam lucruri greu de descris!
-Păi, la păr.
-Aha!
Mă îndepărtam, cu... Continuarea aici.
Urmareste-ne pe Google News
