Domnul doctor Alexandru Ulmeanu, medic specialist pediatrie în cadrul Centrului Medical Medsana a oferit următoarele informații la primul seminar Qbebe din anul 2018, Școala Părinților Responsabili:
Voi face o trecere în revistă a celor mai comune afecțiuni ale copilului, cum le recunoaștem și cum le tratăm. Cel mai comun simptom care trimite părinții cu copilul la medic, la pediatrie sau camera de gardă, anume febra. Aceasta nu este o afecțiune ca atare, ci un simptom, un răspuns fiziologic al organismului în anumite situații particulare, cel mai frecvent în cadrul unei infecții. O febră moderată are efecte pozitive asupra organismului, inhibând înmulțirea virusurilor și stimulând organismul. Cum se măsoară corect temperatura? În funduleț (intrarectal) până la 3-4 ani, acestea sunt recomandările până în prezent. Axilar putem după această vârstă, necesitând colaborare din partea copilului; termometrul trebuie ținut cel puțin 3-4 minut în axilă. Cum definim febra? Peste 38 intrarectal, între 37.2-37.5 axilar (depinde de unde ne documentăm-variază destul de mult). Pentru temperatura de frunte și ureche, medicii nu îl recomandă deoarece pot exista variații destul de mari, doar ca screening fiind folosit, febra este considerată peste 38 grade, iar pentru cea măsurată oral, mai rar în România, peste 37,8 grade. Nu orice febră trebuie tratată ca o mare urgență și să fie necesar să ajungem în primele ore la medicul pediatru. Sunt câteva semnale de alarmă pe care ar trebui să le cunoașteți.
În primul rând, vârsta copilului. Cel mai mic de 3 luni trebuie să ajungă rapid să fie evaluat de medicul pediatru, la fel și copilul cu vârsta 3-6 luni cu febră mare, peste 39. Riscul de a fi o boală severă este mai mare la această vârstă, motiv pentru care trebuie evaluat rapid. Medicul pediatru trebuie să verifice o febră care persistă mai mult de 3 zile, o febră cu o stare generală modificată, copilul zace, refuză lichidele. Pentru o febră înaltă, persistentă și scade foarte greu, trebuie să ajungem rapid. Dacă avem modificări de respirație, copilul geme, respiră foarte repede sau greu, apare o erupție pe corp sau când copilul are convulsii.
Cum tratăm febra? În acest moment o febră moderată de până în 38.5 poate fi lăsată fără tratament antitermic. Copilul este lăsat lejer îmbrăcat, este hidratat suplimentar, dacă copilul se simte bine și nu are alte boli cronice. La valori înalte ale temperauturii corporale, efectele benefice dispar, chiar sunt inversate, din păcate, de aceea există un consens că trebuie administrate antitermice, de la temperatura de 38.5. Ca antitermice se recomandă paracetamolul, ibuprofenul, diclofenacul (supozitoare) și algocalminul încă permis în țara noastră de la anumite vârste. Nu folosiți însă aspirină niciodată deoarece pot apărea complicații în anumite afecțiuni. Se mai folosesc împachetările reci pentru febra mare, când nu reușim să o scădem cu antitermicele obișnuite.
Toți părinții se tem că febra poate produce convulsii. Convulsiile febrile nu apar chiar la orice copil, ci la cei cu predispoziție genetică și la cei cu vârstă sub 6 ani. După 6 ani dacă apar trebuie evaluate neapărat de medicul neurolog. Sunt ca o manifestare epileptică, mișcări necontrolate de mâini și de picioare, iar copilul este de obicei inconștient. Trebuie bine diferențiat dacă este vorba despre o posibilă convulsie sau de un frison. Acesta este foarte frecvent și apare în contextul febrei, sunt aceleași mișcări necontrolate de mâini și de picioare, dar copilul este conștient în timpul frisonului și dacă puneți mâna pe mâini sau picioare puteți opri mișcarea lor. Mulți părinți ajung cu convulsii la camera de gardă și își doresc scăderea rapidă a temperaturii. Însă administrarea rapidă și eficientă a antitermicelor nu previne apariția convulsiilor; nu înseamnă că nu trebuie să le adminstrăm mai eficient. Dacă este predispus probabil că le va face. Vom scădea temperatura înaltă când copilul nu se simte bine. Dacă face convulsii copilul trebuie așezat pe o parte, chemată ambulanța și mers de urgență la spital. Copiii predispuși vor primi tratament și recomandare de la medicul neurolog de diazepam; acesta nu trebuie să existe de rutină în casele părinților.
Cea mai frecventă patologie pediatrică, mai ales în sezon de iarnă și toamnă, rinofaringita acută sau răceala obișnuită sau roșu în gât cum este cunoscut de părinți. Trebuie să știm că este o boală virală, autolimitată (se vindecă de obicei singură, simptomele apar la 1-2 zile după expunere, febră moderată, nas înfundat, tuse. Asociază iritabilitate, tulburări de somn și apetit la copilul mai mic. Durează 7-10 zile dacă nu apar complicații, fiind o boală care se vindecă singură, rapid. Tratamentul este de obicei pentru simptome. Noi îl numim tratament simptomatic: ajutăm copilul să respire mai bine și poate să tușească mai puțin. Gripa este diferită de răceală, fiind dată de un virus special, virusul influenzae. Tabloul clinic este diferit, mult mai sever. Copilul este foarte febril, cu stare generală afectată, putând apărea complicații frecvente și severe. Diagnosticul îl stabilește de obicei medicul.
Ce trebuie făcut în cadrul unei răceli obișnuite? Sau ce nu trebuie făcut? Nu trebuie întreruptă alăptarea, dacă mama alăptează, chiar dacă este răcită. Se folosește o mască și se spală mai bine și mai des pe mâini pentru a încerca să nu transmită copilului dacă acesta nu este bolnav. Antibiotic la rinofaringită doar cu indicația medicului. Produsele pentru răceală le putem folosi, însă cu grijă la copiii sub 6 ani. Atenție la decongestionante nazale, antitusivele și expectorantele sunt puțin studiate la vârste mici. Nu sunt recomandate de rutină în ghidurile medicale acceptate, din păcate nu prea și-au demonstrat eficiența. Peste 6 ani se pot folosi cu încredere, sub această vârstă la indicația medicului. Pentru medicația inhalatorie doar indicația medicului, cu excepția aerosolilor cu ser fiziologic care pot fi făcuți fără probleme.
Se recomandă hidratarea suplimentară cu lichide, la temperatura camerei sau călduțe. Nu trebuie să îmbrăcăm copilul foarte gros; confortul termic este important la copilul bolnav și trebuie să ne adaptăm în funcție de temperatura din cameră și umiditate. Dacă are febră copilul trebuie dezbrăcat și lăsat mai lejer, într-o îmbrăcăminte subțire de bumbac. Putem să îl spălăm, dar sunt de preferat dușurile rapide, pentru a evita schimbările bruște de temperatură. Atenție, nu ducem copilul răcit în colectivitate - creșă, grădiniță, școală, locuri de joacă, locuri aglomerate, mall-uri, magazine. Poate lua o nouă viroză sau dimpotrivă o bacterie și să se suprainfecteze, pe lângă faptul că este contagios și va transmite posibil și celorlalți copii.Cea mai importantă măsură de prevenție rămâne spălatul mâinilor cu apă și săpun.
Când mergem la pediatru? Dacă copilul este foarte apatic. Dacă febra este persistentă și persistă mai mult de 3 zile, dacă nu se ameliorează înfundarea nasului după 14 zile sau apar secreții verzui, care persistă 3-4 zile (uneori secreția poate fi verzuie din prima zi, dar nu este o problemă dacă devine albicioasă sau transparentă) - poate fi vorba despre o suprainfecție. Dacă apare durerea de ureche, dacă copilul refuză lichidele și alimentația și apar tulburări de respirație trebuie să mergem la medic.
Otita este cea mai frecventă complicație a roșului în gât. Este o infecție la nivelul urechii; de obicei se observă modificări la nivelul timpanului, apare o suprainfecție. La copilul mare este mai ușor de pus diagnosticul; are durere de ureche, vă zice că nu mai aude cu o ureche și știți să mergeți la medic. La copilul mic tabloul este nespecific (simptomele se găsesc și în alte boli). Are stare generală modificată, face febră, este iritabil, are apetit diminuat, vărsături, diaree, uneori se trage de urechi (nu este un semn ultraspecific - trebuie interpretat în contextul altor semne), în acest moment ar trebuie să mergem cu copilul la evaluare, fiind nevoie de medicul pediatru sau ORL care va recomanda posibil și cel mai probabil un antibiotic, mai ales pentru copilul mic, sub 2 ani, cu febră mare, ambele urechi afectate. Se pot recomanda și antitermice simptomatice și medicamente pentru nasul înfundat pentru că urechea trebuie să se ventileze, iar nasul joacă un rol important.
Una dintre urgențele pediatrice este laringita acută. Este tot o infecție virală, care duce la inflamația și umflarea laringelui și a părții superioare a traheei. Virusul infectează întâi nasul, apoi ifnecția se propagă la laringe. Simptomele trebuie recunoscute: răgușeală, pierderea vocii, tuse lătrătoare, stridor (o hârâială când copilul încearcă să tragă aer), febra și apar mai ales noaptea. Din cauza inflamației largingele de poate umfla și poate ajunge la astuparea completă a căilor respiratorii. Când apare stridorul trebuie să ajungeți la o cameră de gardă. El reprezintă de fapt îngustarea căilor aeriene, iar dacă se observă și colorația albăstruie a tegumentelor ne putem gândi că există o problemă majoră, la fel ca și atunci când observați retracțiile mușchilor intercostali sau a abdomenului (dacă trage de coaste sau respiră cu burtica). Nu mai insist asupra semnalelor de alarmă: tulburările de respirație, colorația tegumentelor, tuse severă ce nu se mai oprește, salivație excesivă și dificultăți de înghițire (aici poate fi vorba de epiglotită, o mare urgență pediatrică, dar din fericire tot mai rar întâlnită ca urmare a vaccinării contra hemophillus influenzae). Dacă copilul nu poate plânge sau vorbi, dacă stridorul este permanent, nu doar atunci când copilul se agită și nu poate trage aer cu trebuie.
De la largintă coborâm la plămâni și ajungem la bronșiolită acută, este infecție localizată la nivelul plămânilor, aflându-se la cele mai mici căi aeriene, la bronșiole. Ea este o boală definită la copilul sub 2 ani. Peste 2 ani o puteți întâlni sub numele de pneumonie. Cel mai frecvent apare în urma virusului sincțial respirator, fiind o boală virală. Începe ca o răceală și progresează la semne de insuficiență respiratorie cu respirație rapidă, tulburări de respirație, wheezing - tot un zgomot care se aude în perioada de expir. Copilul scoate aer, fiind tot o hârâială sau un șuierat. Pot apărea tulburări de alimentație. Medicul pune de obicei diagnosticul clinic. Doar auscultând copilul ne putem da seama, în funcție de vârstă și starea lui generală; nu trebuie neapărat să facem radiografie sau analize de sânge, depinde de forma bolii. Unii medici pot recomanda, dar de obicei se poate diagnostica fără analize. Boala este autolimitată, adică se vindecă singură. Folosim antitermice, aspirăm secrețiile nazale, soluții saline și veți primi probabil tratament cu aerosoli. Sunt demonstrate oarece grade de eficiență la administrarea de ventolin, adrenalină sau ser hiperton, reușind să amelioreze tabloul clinic. Boala se ameliorează în 2-5 zile. Dacă nu se întâmplă acest lucru, copilul trebuie reevaluat de medic. Formele prelungite pot ține până la 2 săptămâni. Este foarte dificil să știi dacă copilul va face astm după primul episod de bronșiolită; primul episod nu necesită investigații suplimentare, însă dacă se repetă necesită analize de sânge, posibil radiografie, dacă există și factori de risc (astm în familie, copilul are alergii, rinită alergică, dermatită) crește riscul de astm bronșic. Prima bronșiolită poate fi prima criză de astm. Când trebuie să mergem de urgență? Dacă ni se oprește respirația, copilul refuză lichidele și alimentația, respiră greu, geme, este palid, zace, tușește în accese foarte frecvente.
Deja la pneumonie este mai complicat. Este o infecție ce prinde, pe lângă căile aeriene, și alveolele (acea regiune unde are loc schimbul de gaze - oxigenul reușește să intre în organism) putând apărea semne de insuficiență respiratorie severă. Poate fi virală sau bacteriană, de obicei virală când este copilul mai mic. Atenție însă că 30-40% dintre pneumoniile cu virus (teoretic nu au nevoie de antibiotic) se pot infecta cu o bacterie și să treacă la nevoie de antibiotic. Ca simptome: febră, tuse, respirație rapidă, refuz de alimente și la copilul mare durere toracică. Atitudineea medicului poate fi diferită: este posibilă radiografia pulmonară, analize de sânge, să fie nevoie de antibiotic, uneori chiar injectabil, chiar cu internare și reevaluare periodică, de obicei în dinamică. Ameliorarea apare de obicei în 2-3 zile sub tratament antibiotic la pneumonii. Când mergem de urgență la pediatru? Aceleași criterii ca la bronșiolită, când tulburările sunt importante de respirație și la pneumonie este important dacă sunteți pe tratament antibiotic, dacă febra persistă mai mult de 3 zile sub tratament trebuie să reveniți la un control la medicul pediatru.
Ajungem și la partea digestivă. Gastroenterocolita este cunoscută de mulți părinți. Este o infecție la nivelul intestinului, cel mai frecvent cauzată de un virus, rotavirusul, dar pot exista și gastroenterocolite bacteriene. Cum se transmite? Când atingem o persoană sau o suprafață contaminată și nu ne spălăm pe mâini sau când mâncăm sau bem produse contaminate de o persoană care le-a atins fără să se spele pe mâini. Deci trebuie să insistăm foarte mult pe toaleta mâinilor. Ca simptome: vărsături, scaune diareice apoase, febră. Care este riscul? Poate apărea desdhidratarea. Trebuie recunoscută deshidratarea. Copilul are buze uscate, este încercănat, nu urinează suficient (nu face pipi, nu schimbați pampersul la fel de des ca înainte). Diagnosticul se poate pune clinic, să nu vă facă nicio analiză de scaun sau de sânge sau să fie nevoie de efectuarea lor. Depinde de evaluarea medicală. Când trebuie să ajungeți la doctor? Când apar semne de deshidratare, dacă copilul varsă cu sânge, are scaune cu sânge, dureri severe de burtă, nu urinează în ultimele 6-8 ore, nu primește deloc lichidele, varsă permanent sau simptomele durează mai multe zile. Este obligatoriu să ajungeți la doctor. Tratamentul este destul de ușor. Trebuie să prevenim și să tratăm deshidratarea și se încearcă administrarea de soluții de rehidratare orală. Este un medicament minune care a salvat milioane de vieți în timpul epidemiilor de holeră, când a fost inventat. Se administrează în funcție de numărul de scaune sau de vărsături. Au un gust destul de neplăcut și sunt greu primite de copil, secretul este să insistați. Este important regimul alimentar, lapte fără lactoză, depinde cum decide și doctorul, orez fiert, pilaf, măr copt, banană, carne fiartă, paste fierte, supă de morcovi, brânză slabă. Acestea sunt alimentele clasic antidiareice. În caz de deshidratare moderată sau severă este de obicei nevoie de internare și perfuzare cu glucoză și săruri pentru că copilul probabil nu va mai primi suficiente lichide ca să combatem agravarea deshidratării. Legat de medicamentele antidiareice, există diosmectita, probiotice. Nu administrați loperamid din proprie inițiativă, respectiv Imodium. Nu se recomandă administrarea lui la copil pentru că putem favoriza înmulțirea bacteriilor (dacă este o diaree bacteriană) care nu se vor mai elimina pentru că oprim intestinul să elimine scaunul. Antibiotic doar la indicația medicului.
Infecția urinară este și ea destul de frecvnetă în pediatrie, mai ales la fetițe. Reprezintă infecția la nivelul aparatului urinar, afectează de obicei rinichii sau vezica urinară. Este importantă de cunoscut și recunoscut pentru că infecția de la nivelul rinichilor poate pune probleme majore. Dacă nu intervenim rapid cu tratament pot să apară cicatrici renale care să ducă la apariția pe termen lung a hipertensiunii și chiar a insuficienței renale cronice. Deci este o problemă majoră care trebuie recunoscută din timp. Cu cât stăm mai mult cu atât riscul este mai mare. Cel mai frecvent este dată de o bacterie, E.Coli, pe care o luăm din tractul digestiv, în regiunea anusului. Ea de obicei ascensionează de la regiunea anusului pe uretră, iar de la vezică urcă spre rinichi. La copilul mare tabloul clasic este aproape ca la adult, apar usturimi la urinat, nevoi frecvente de a urina, febră, durere de burtă sau de spate. Însă la copilul mic pot să apară semne nespecifice - febră, vărsături, diaree, refuzul alimentației sau falimentul creșterii. Dacă infecția este prezentă la rinichi tratamentul trebuie început rapid și diagnosticul va fi de pielonefrită acută de obicei. Diagnosticul se pune pe o probă de urină, recoltată la copilul mic cu o punguță de la farmacie; medicul recomandă sumar de urină și urocultură. Urocultura vine în 48-72 de ore. Tratamentul trebuie început mai repede. Ne orientăm după sumar de obicei. Să nu vă mire dacă medicul prescrie antibiotic înainte de urocultură, pentru că se cunoaște ce sensibilitate are E.Coli. tratamentul este antibiotic, oral și se începe pe baza sumarului de urină. S-ar putea să fie nevoie de analize suplimentare, ecografie de abdomen sau cistografie micțională, în funcție de cât de dese sunt episoadele sau severitatea lor. De obicei starea copilului se ameliorează major în 24-48 de ore, însă din păcate 10-30 % repetă aceste episoade în primele 6 luni. Sunt necesar investigații suplimentare și profilaxie cu antibiotic.
Este important să ne informăm corect asupra principalelor boli ale copilăriei, să le identificăm corect simptomele și chiar să presupunem ce afecțiune ar putea fi. Nu este incorect să administrați medicație de febră, de durere, de otalgie. Nu începem însă tratamente antibiotice din proprie inițiativă și să înțelegem că simptomele se pot schimba pe parcursul mai multor zile. Deci este important ca medicul să vadă copilul în dinamică, simptomele se pot agrava, pot apărea simptome noi. Uneori nu putem pune un diagnostic în primele 24-48 de ore. Și este important să consultăm medicul pediatru pentru a ne asigura că tratamentul pe care l-am început la domiciliu este corect.
Urmareste-ne pe Google News
