De 8 luni am așteptat concediul ăsta, în Grecia, în județul Thassos cum îi spun eu, pentru că pentru noi este ca acasă. Suntem prezenți în fiecare vară acolo, pentru că acolo găsim mereu relaxarea mult dorită, cu plajele turcoaz, mâncare excelentă și ospitalitatea specifică grecilor. Anul acesta, însă, am devenit victime ale pandemiei, și noi și vacanța noastră.
Totul a început cu o mare greșeală, când am decis, la insistențele fiicei mele să o lăsăm în tabără. După 1 an și jumătate de izolare, am zis că numărul mic de cazuri de Covid din țară ne permit să o lăsăm să se bucure 6 zile de compania prietenilor ei într-o tabără din Bucovina. Distracția ei acolo a fost maximă, cu jocuri și activități care i-au plăcut. Însă, așa cum se întâmplă în orice tabără, s-a întors de acolo cu ceva simptome de viroză, mai precis, cu o durere de ureche și nas înfundat. Urma să plecăm peste o săptămână în Grecia, așa că am tratat durerea de ureche conform specificațiilor medicului ORL-ist. Între timp, un alt copil, prieten de-al ei a a avut simptome mai puternice. De fapt, mai toți erau puțin mucoși când au revenit acasă. Prietenul ei cu viroza a fost testat cu test rapid, și s-a dovedit că viroza chiar era o viroză, și nu Covid. Așa că am plecat liniștiți în Grecia, cu toții (un grup mare în care toți adulții sunt vaccinați anti-Covid).
Numai că tatăl copilului cu viroza a început să aibă și el simptome: febră, tuse, muci, chiar în a doua zi de concediu. În a treia zi de concediu și fiica mea a început să aibă același simptome. A făcut febră, puțină tuse și urechea ei (care a fost agresată de apa din mare dar și de faptul că, fără să îmi spună, a curățat-o cu bețișoare de urechi) a devenit din nou dureroasă. Văzând că are febră, am decis, ca un cetățean responsabil, să îi fac test rapid antigen, convinsă fiind că este doar o simplă viroză. Testul însă a ieșit pozitiv.
Și din acel moment s-a instalat panica. Deși în prospectul testului rapid scrie că ”Rezultatele pozitive nu exclud o infecție bacteriană sau o co-infecție cu alte virusuri. Este posibil ca agentul detectat să nu fie cauza clară a bolii.”, am decis că este mai bine să plecăm înapoi spre casă. Am anunțat pe toți cei din grup de rezultatul testului, care la rândul lor au făcut teste rapide copiilor, care s-au dovedit negative la toți. La plecare din Grecia i-am făcut test PCR Anyei, al cărui rezultat negativ l-am primit când eram pe drum. Am preferat să facem așa, să facem testul și apoi să plecăm spre țară, pentru că ne era teamă că dacă iese pozitiv vom fi carantinați în Grecia și două săptămâni în cine știe ce locație nu ar fi fost deloc în regulă, mai ales că avem și joburi. Așa, am decis să mergem mai departe, poate și pentru că nu am avut deloc încredere în testul făcut pe insulă. Rezultatul a venit în două ore și nu avea cod QR. De îndată ce am ajuns în România i-am făcut un nou test PCR, și acesta a ieșit negativ.
Pandemia, nebunia!
Când vine vorba de pandemie, singurul lucru care îmi trece prin minte este NEBUNIE și ”dacă nu ai trecut printr-o situație asemănătoare, nu ești în măsură să judeci”. Pentru că dacă nu ți se întâmplă ție, nu ai de unde să știi prin ce trec. Am plecat pentru că asta aș fi așteptat și de la alții să facă în locul meu. Am renunțat la vacanța mult așteptată pentru că am pus mai presus de fericirea familiei mele, sănătatea celor din jurul meu. Deși aveam în suflet certitudinea că Anya nu are niciun Covid și că este doar o simplă viroză. Nu a fost deloc o decizie ușoară. Și poate că mulți alții nu ar fi procedat ca mine, poate ar fi ascuns rezultatul testului, poate nu ar fi spus nimic, poate nu ar fi fpcut testul, poate ...
A fost așa un talmeș-balmeș psihologic extrem de frustrant, care, până la urmă, s-a încheiat cu bine. Anya nu are Covid, viroza până la urmă a ajuns și la mine și la taică-su și la câțiva prieteni din grupul nostru și, într-adevăr, este doar o viroză care trece în 3 zile. Iar concluzia mea este că pandemia asta ne-a dereglat de tot și imunitatea, dar, mai ales echilibrul psihic. Ne panicăm la cel mai mic simptom, ne bazăm pe niște teste rapide care, iată, dau erori și care ne dau viața peste cap. Acum 3 ani o astfel de viroză trecea neobservată, tratată cu puțin Nurofen să scadă febra și cu aerosolii apei de mare și îți vedeai mai departe de concediu. Acum trei ani poate că nici nu ne îmbolnăveam, pentru că nu eram cu imunitatea la pămând din cauza izolării. Acum totul devine o tragedie, o dramă, o nebuloasă a incertitudinii care te frustrează. Și nu mă refer aici la banii pierduți, ci la amintirile frumoase pe care nu le-am mai construit. La momente care nu se mai întorc niciodată.
Suntem încă în plină pandemie, și victimele ei sunt mai multe decât vedem în cifre. Victimele ei suntem toți, agresați, panicați, epuizați psihic de un virus nevăzut, dar palpabil, care ne infectează trupurile și mințile. Iar vaccinarea este singura soluție. Pentru că așa-zisa imunitate de grup nu se va face niciodată fără vaccinare. Pentru că toate aceste restricții, reguli, toate aceste panici nu vor dispărea niciodată. Pentru că vom fi victime ale pandemiei mulți ani de acum încolo dacă nu ne împotrivim acestui virus cu știință, cu medicină, cu armele care ne-au făcut să fim puternici, să trăim pănă la 100 de ani și să ajungem să populăm planeta cu aproape 8 miliarde de oameni. Vaccinați-vă! La anul chiar vreau să am un concediu liniștit!
Urmareste-ne pe Google News
