„La 9 ani, fata poate fi dată la bărbat. Fratele soțului meu este căsătorit cu verișoara lui, ca averea să rămână în familie”. Daniela a trăit șocul vieții după căsătoria cu un iranian
Daniela, o tânără din Soroca, Republica Moldova, a experimentat un șoc cultural după ce s-a căsătorit cu un cetățean iranian din Turcia. Femeia a rămas șocată de tradițiile și regulile de familie radicale și a ales să vorbească despre mentalitatea în care căsătoria la vârste fragede sau între rude este acceptată pentru a păstra averea în familie.
Daniela și-a povestit experiența într-un interviu publicat pe canalul de YouTube moderat de Prodan Adrian. Femeia a vorbit despre perioada petrecută în Turcia și Iran, despre familia soțului ei, dar și despre cele două fiice ale sale. Cel mai mult a vorbit despre lucrurile care au surprins-o după ce s-a mutat în țara partenerului său.
„Mă temeam să mă duc în Iran. Nu știam unde mă duc”
Daniela și-a cunoscut viitorul soț în Istanbul, unde acesta se ocupa cu exportul de marfă către Iran. Cuplul a ales inițial să rămână în Turcia, iar tânăra recunoaște că nu s-a grăbit să viziteze țara natală a partenerului ei. Prima călătorie în Iran a avut loc abia după ce a venit pe lume Melissa, fiica lor cea mare.
„Eu mă temeam să mă duc la Iran, n-am fost de acord. Pur și simplu auzeam că acolo cum te aduce și nu te mai aduce înapoi, nu-ți dă voie. Nu știam unde mă duc și cum, nu era cameră ca să vorbim cu părinții lui. Vorbeam numai la telefon, încă nu era internetul așa ca să ne vedem pe cameră, să înțeleg unde mă duc.”
Prima vizită i-a arătat o lume foarte diferită de cea în care trăise până atunci. „Ne-am dus la nuntă. Acolo, la nuntă, femeile aparte și bărbații aparte. Eu, singură numai cu soacra, nu știam pe altcineva, pe nimeni, cu Melissa în brațe și îi ziceam lui: «Nu mă lăsa aici». Mireasa era cu noi, mirele era cu bărbații, muzica era la bărbați.”
„La nouă ani pot să căsătorească fata, să o ducă la bărbat”
Cel mai mult au șocat-o regulile stricte impuse fetelor, pe care Daniela le-a privit imediat din perspectiva de mamă. În zonele rurale și tradiționale, ea a descoperit obiceiuri pe care nu le-a putut înțelege și pe care nu și le-ar dori niciodată pentru propriile fiice.
„Când m-am mutat la Iran, mi-a fost mai greu, că acolo, îmbrobodită, vara, căldură mare și îmbrăcată trebuia să ieși afară pe căldura aceea. Și copiii, ca fetița, la nouă ani trebuie să se îmbrobode, că la nouă ani îi dăm cu basma în cap. Din câte cunosc eu, dacă nu greșesc, atunci fata când începe să devină femeie, la nouă ani la dânșii se socoate.”
„La nouă ani și să se căsătorească este voie în Iran. Mai demult era așa ceva, dar acum nu merge după tradițiile cum erau înainte. Dar este și acum, este prin sate. La nouă ani pot să căsătorească fata, să o ducă la bărbat. Eu am fată de 14 ani și eu nu mă gândesc... Eu rămăsesem șocată.”
„Fără semnătura soțului nu pot face pașaport”
Decizia de a se muta definitiv în Iran a venit după mai bine de zece ani trăiți în Turcia. Familia s-a stabilit la Teheran, iar viața de zi cu zi a început să fie guvernată de reguli complet noi. Cele mai mari diferențe pe care Daniela le-a observat țineau de statutul femeii și de documentele oficiale care, potrivit relatării sale, nu puteau fi obținute fără acordul unui bărbat din familie.
„Eu pașaport fără soț nu pot face. La școală, când cheamă, trebuie să ducă tata, nu mama. Fără semnătura soțului nu puteți să ieșiți din Iran? Nu, el dă semnătură și îmi fac pașaport. Și fetele tot așa: până se căsătorește fata, dă iscălitură tata, după ce se căsătorește, dă iscălitură soțul.”
În propria familie, Daniela spune că lucrurile erau mai relaxate în privința ieșirilor zilnice. Femeia susține că putea merge cu fiicele fără să ceară voie de fiecare dată. „Femeia stă acasă și soțul lucrează. Dar eu cu fetele mă duceam afară și nici nu-l anunțam câteodată. Îi spuneam: «Cred că eu mâine să mă duc afară cu fetele». Nu era nicio problemă. Ori venea cumnata cu mașina, ne lua și ne ducea.”
„Dacă eu sunt de acord, poate să aducă a doua femeie în casă”
Daniela a abordat și subiectul poligamiei, o realitate despre care a aflat mai multe după căsătorie. În cazul familiei sale, această opțiune nu a fost niciodată luată în calcul. Ea a discutat deschis cu soțul ei încă de la început, stabilind clar limitele peste care nu era dispusă să treacă.
„Eu trebuie să dau iscălitură, că îi dau voie să o aducă pe a doua. Dacă eu sunt de acord să o ducă în casă la mine, să trăiască cu mine, o duce în casă cu mine. Dar dacă eu nu sunt de acord, e aparte casă, masă. Cine poate să-și permită două, trei, patru femei? Cine are bani.”
În căsnicia ei, Daniela spune că subiectul nu a devenit niciodată o problemă reală. „El nici nu a putut să-mi zică mie așa ceva. Eu lui când m-am căsătorit i-am spus așa: «Să nu mă înșeli și să nu mă pălești». Dacă îmi dai o palmă, eu mă întorc și mă duc. Pe mine tata meu nu m-a bătut, dar nu tu să-mi dai o palmă.”
„Fratele soțului meu trăiește cu verișoara sa. Ca bogăția să nu ajungă pe mâini străine”
Un alt aspect despre care Daniela a vorbit în interviu este căsătoria între rude. De data aceasta, nu a fost vorba doar despre o simplă discuție, ci a oferit un exemplu concret chiar din familia soțului ei, unde fratele acestuia este căsătorit cu verișoara lui primară.
„În ziua de azi tot așa se căsătoresc multe familii, rude. La noi, fratele soțului meu e căsătorit cu verișoară dreaptă. Mamele lor sunt surori. Se duc și își dau analiză ca să fie copiii sănătoși. Este o analiză specială și se căsătoresc cu verișoare.”
Femeia susține că motivul invocat în familia pe care a cunoscut-o era păstrarea averii între rude. „Fratele lui soțul meu trăiește cu verișoara dreaptă. Ca bogăția să nu ajungă pe mâini străine. Eu așa ceva nu există la noi. Și i-am zis băiatului: «Nu te uita așa, că sunteți verișori și nici nu te gândești să te uiți cu ochii la dânsa, să te căsătorești cu dânsa».”
Povestea de viață a Danielei arată că, dincolo de mirajul unei iubiri începute în străinătate, căsătoria cu o persoană dintr-o cultură radical diferită vine la pachet cu realități greu de anticipat. Deși a reușit să își protejeze propria familie și să impună limite clare în relația cu soțul ei, tânăra din Republica Moldova a rămas profund marcată de tradițiile stricte întâlnite în Iran.
De la căsătoriile între rude până la restricțiile severe impuse femeilor, adaptarea la viața din Teheran a fost, pentru ea, o lecție dură despre contrastul dintre lumea din care provine și cea în care a ales să trăiască.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
