Am fost diagnosticată cu tulburare bipolară și mi s-a spus să nu mai fac copii. Mă bucur că nu am urmat sfatul terapeutului

Stările lui Christine au început să se înrăutățească în adolescență. 

„De când am intrat în adolescență, am început să am stări de depresie puternice. Nu mă ridicam cu zilele din pat și îmi neglijam igiena. Apoi treceau și mă simțeam mai bine. Mă simțeam chiar foarte bine.

Tot în adolescență am început să mă enervez și să plâng mai des. Când am ajuns la facultate, stările acestea s-au amplificat. Le simțeam mai intens, dar la momentul acela, m-am gândit că sunt eu mai sensibilă. Aveam perioade în care eram cu nervii la pământ, iar pentru că se tot repetau, stima mea de sine scădea din ce în ce mai mult.

Apoi urmau perioadele în care mă simțeam din nou încrezătoare. Aveam multă energie și nu dormeam aproape deloc, în schimb îmi ocupam timpul cu pictura sau cu alte activități în care puteam să mă cufund zile întregi. 

Pe scurt, emoțiile mele erau mereu extreme, niciodată undeva la mijloc”, povestește Christine, pentru Insider.

După ce a născut-o pe fiica sa, în 2008, stările femeii s-au intensificat chiar și mai mult. 

„În acel moment, stările mele alternau între depresie și manie. De cele mai multe ori, începeau și se încheiau fără vreo legătură cu ce se întâmpla, iar asta mă făcea să mă simt confuză”, își amintește.

În episoadele maniacale, Christine era ca argintul viu. Nu stătea locului o clipă și deborda de energie. În schimb, în episoadele depresive, durerea era insuportabilă.

„Când mă simțeam deprimată mă gândeam că familiei mele îi va fi mai bine fără mine. Mi se părea că devenisem insuportabilă”.

Toate acestea au dus la divorțul de soțul său doi ani mai târziu după naștere, în 2010. La scurt timp după divorț, Christine a fost diagnosticată cu tulburare bipolară, după ce s-a rănit singură și a ajuns la spital.

„Mi s-a prescris tratament medicamentos și am început sesiunile de terapie. Am început să mă simt mai bine și simțeam că mi-am recâștigat o parte din controlul asupra vieții mele. Simțeam că sunt o mamă mai bună”, mai povestește.

Într-una din sesiunile sale de terapie, mămicii i s-a spus că e mai bine să nu se mai recăsătorească și nici să facă copii.

„Mi-a spus că responsabilitatea unei alte căsnicii și a unui altui copil mă va face să sufăr. Asta după ce îi povestisem că am întâlnit un tip pe care îl plac și cu care aș vrea să încerc să intru într-o relație”.

Din fericire, Christine a ascultat de intuiția sa și nu de sfatul terapeutului său. Iar rezultatul e unul uimitor. S-a recăsătorit cu un bărbat minunat, care o iubește și cu care a mai făcut un copil.

Iar acum e fericită alături de familia sa. Pentru că și-a ascultat instinctul și a avut încredere în ea. 

„Nu-mi puteam imagina un tată mai bun pentru copiii mei și nici un soț mai bun pentru mine. Mă simt împlinită în familia mea, alături de el și copiii mei.

Simptomele mele încă mai sunt acolo și încă mă mai deranjează, dar nu mai sunt la fel de puternice ca înainte. Fac terapie în continuare și iau tratament și încerc să găsesc un echilibru între a avea grijă de mine și a avea grijă de copii.

Nu e mereu ușor, dar merită”, a mai spus Christine, în încheiere.

Ce bine că mămica și-a urmat intuiția, nu-i așa? A ales cu sufletul, nu cu mintea.