De ce podeaua din baie devine sanctuarul mamelor?

„Soțul meu l-a adus pe fiul nostru, Luca, pe lume în timp ce eu eram întinsă pe podeaua din baie. Nu am plănuit ca nașterea să se desfășoare așa, însă s-a întâmplat. Amintirea nașterii lui din baie e una pe care nu o voi uita niciodată și probabil printre puținele care îmi vor trece prin jurul ochilor înainte să mor. 

Podeaua din baie nu-mi era străină nici înainte. M-am aflat acolo de mai multe ori, însă nu la fel de bucuroasă ca atunci. Dimpotrivă, frustrată, tristă, plânsă. 

O casă plină de copii e o binecuvântare, dar în același timp, e și una în care nu prea ai intimitate. Singurul spațiu unde puteam avea puțină liniște și intimitate era baia. 

Înainte de naștere cu 3 săptămâni mi-am pierdut mama. În același loc în care mi-am născut fiul - unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea - mi-am jelit și mama, după ce s-a sinucis.

Când i-am văzut prima dată ochii lui Luca, mi-am dat seama că au aceeași nuanță de albastru ca cea a mamei mele. Totul pe aceeași podea din baie, pe care mă mai așez și acum din când în când, deși au trecut mulți ani de la cele două evenimente.

Încă mă simt ușurată atunci când închid zăvorul de la baie și rămân singură, în încăpere. A devenit sanctuarul meu, locul care îmi aduce liniște, intimitate și amintiri, atunci când vreau să mă gândesc la ele.

Este locul unde a început o viață, unde am realizat că s-a sfârșit o alta. Locul în care am trăit cele mai mari bucurii, dar și o durere profundă, care nu mai seamănă cu nimic altceva”.

Mămici, sanctuarul vostru unde se află? Dacă încă nu aveți unul, poate e timpul să vă găsiți un loc care să fie doar al vostru! Dacă nu aveți un loc fizic, poate că găsiți unul mental, cu ajutorul imaginației.