Mamici de cariera: Ce experimente facem astazi?
"Nu este usor sa improvizez de fiecare data", imi spune Corina, din mijlocul unor masinarii care imbina un balon, un capat de sticla de plastic si o bucata de scoci, maiestuos lipita. "Dar ce ai acolo?" o intreb. "Un model de plaman. Cu ajutorul lui, le arat copiilor mecanismul respiratiei. Fiecare scolar primeste cate unul si il pune la lucru, pentru ca ei inteleg mult mai usor daca au suportul fizic, vizual, pe care sa il si manevreze."
 |
"In Occident gasesti tot ce iti trebuie in magazine, pentru copii, pentru orele de stiinte. Aici la noi, mai deloc. Asa ca trebuie sa imi iau un timp inainte de fiecare intalnire cu scolarii si sa ma gandesc, oare ce am nevoie? Din ce as putea confectiona, sa zicem, un "plaman", ca sa ii arat copilului cum functioneaza? Sunt si experimente pe care deocamdata le-am ocolit, pentru ca nu am reusit sa gasesc idei usor de pus in practica sau materialele in sine, pentru toate componentele care mi-ar fi necesare..."
Alta data, Corina le aduce copiilor pietre si cristale veritabile, aratandu-le apoi cum sa isi formeze propriile cristale: din sare si din zahar. Nu le trebuie mai mult decat o solutie saturata de sare, respectiv zahar, in care sa introduca un fir de ata si sa o lase undeva, neatinsa, timp de o saptamana. Copiii isi exerseaza rabdarea, mai ales ca in fiecare zi pot observa schimbari in paharul cu solutia saturata: mici cristale incep sa apara in jurul sforii. Iar la sfarsitul unei saptamani, intr-adevar, copiii au obtinut un sirag adevarat de cristale.
Am rugat-o pe Corina sa ne dea cateva idei de activitati educative si interesante, pe care parintii Qbebe le pot face alaturi de copiii lor.
Mamici de cariera: 5 distractii pentru copii si parinti
1. Se amesteca 400 grame faina, cu 240 grame de apa, cu 13 grame de drojdie proaspata, cu 8 grame de sare, 8 grame de zahar si optional, cu 16 grame de seminte. Se framanta pana cand aluatul se leaga, apoi se da pe mana copiilor. Ei modeleaza painici sau chifle sub forma de papusi, masini, palarii, flori si tot ce le mai trece lor prin cap. Se lasa la crescut o ora, asa, modelate si asezate direct in tava de la cuptor. Se coc in cuptorul preincins.
 |
2. In timpul cat aluatul dospeste, le demonstram copiilor ce se intampla cu el. Pe fundul unei sticle de plastic de 1/2 l punem o bucatica de drojdie din cubul folosit la paine, o lingurita de zahar si putina apa. Fixam un balon pe gura sticlei. In cateva minute, balonul se va umfla si noi vom explica cum gazele (dioxidul de carbon) produse de drojdia careia i s-a dat sa manance apa si zahar, sunt cele care umfla aluatul.
3. Umplem un pahar cu apa pana la varf si ii intrebam pe copii cate monede de 5 bani cred ei ca pot pune in pahar fara sa verse apa pe jos. Ii rugam sa tina minte ce au apreciat, apoi le dam mai multe monede si ii rugam sa puna cu grija una cate una in pahar (mai degraba sa le lase sa alunece pe langa peretele paharului). Cand, in sfarsit, apa incepe sa se prelinga, copiii vor numara monedele si vor compara cu ceea ce au apreciat.
 |
Dar cate picaturi de apa intra pe o moneda de 5 bani, fara ca apa sa se reverse in afara? Ii rugam sa tina minte ce aproximari fac si ce raspunsuri dau. Le dam o pipeta, ii invatam sa o foloseasca si apoi sa adauge picatura langa picatura, apa pe moneda. In acest timp sa nu uite sa numere picaturile. La sfarsit, sa compare rezultatul final cu ce au crezut ei ca va fi!
In primul rand, surpriza o sa fie mare, pentru ca niciunul nu-si imagineaza ca ar mai fi loc de vreo 10 banuti intr-un pahar deja plin ochi cu apa, sau ca intra vreo 40 de picaturi pe un banut asa de mic. Iar bolta de apa care apare pe banut este spectaculoasa. Copiii o sa repete experimentul de mii de ori! Si in al doilea rand, le aratam ce mare distanta poate exista intre presupunere si realitate. De aici se deschide toata tematica "presupunerilor" utile sau inutile...
4. Iar acum, vom combina culorile si vom obtine culori secundare din culori primare. Punem intr-o farfurie un picut de lapte. Adaugam in lapte, cu un betisor de urechi, cate putin colorant alimentar sub forma de pasta: mai intai rosu si galben, pe doua parti separate ale farfuriei, astfel incat sa nu se atinga. Inmuiem alt betisor in detergent de vase si atingem cu el suprafata laptelui. Culorile se vor amesteca spectaculos si rezultatul, in final, va fi o culoare secundara: portocaliu.
 |
Alt lapte, alte culori, rosu si albastru, alt betisor, alta culoare secundara: violet. In cele din urma, alt lapte, alte culori primare, alt betisor si alta culoare secundara: verde. Tot asa, copiii vor vrea sa repete la nesfarsit experimentul, cu toate culorile.
5. Dar poate cel mai important experiment este sa nu intervenim deloc intre copil si Natura. Sa-l scoatem afara in parc, sa-l lasam sa zburde pe iarba si sa stam langa el, nefacand nimic, doar observandu-l. Sa il lasam sa simta consistenta ierbii, a scoartei copacului, sa vada culorile adevarate ale naturii, sa urmareasca furnicile si gandaceii. Noi nu stim sa citim freamatul frunzelor si al ierbii, dar asa, stand linistit si fara graba, poate copilul nostru cu mintea lui deschisa, va reusi in timp si de unul singur, sa priceapa care e rostul celorlalte creatii Divine, astfel incat pana la urma sa inteleaga si care e rostul lui pe acest Pamant.
Mamici de cariera: Am vrut sa le arat copiilor mei ca se poate
Corina are trei copii, de 14, 16 si 18 ani. Pentru ei, practic, a inceput sa organizeze Atelierele de paine pe care le tine in Bucuresti. "Cand am gustat prima data din painea cu maia, parca am gustat din nectarul zeilor. Atat de plina de arome, atat de consistenta, atat de puternica si vie, medicament si hrana in acelasi timp. Eram foarte slabita in acea perioada, si cu aceasta paine m-am pus pe picioare, ciugulind putin cate putin. Atunci, am avut o revelatie: si eu trebuie sa fac asa o paine in casa, sa o am mereu la indemana, pentru mine si familia mea", povesteste Corina.
|
"Asa ca m-am apucat sa fac painea zeilor, in cuptorul meu de acasa, pentru familie, prieteni si cunoscuti. Cine mananca de cateva ori din painea cu maia, nu s-ar mai intoarce la cea industriala. Aceasta este dospita in mod natural, printr-o tehnica pe care o foloseau strabunicile si care are avantaje asupra calitatii painii si a sanatatii noastre. In plus, este mult mai gustoasa. Pana si baiatul meu, care era cel mai reticent si continua sa cumpere paine alba pufoasa de la magazin, a venit intr-o zi acasa (avea 15 ani atunci), a pus painea pe coltul mesei si m-a dojenit: Mai mama, ce mi-ai facut, nu mai pot sa inghit paine din asta de carton acum..." De un an de zile, Corina organizeaza Ateliere de paine, in cadrul carora ii invata pe bucuresteni reteta sanatatii si a gustului, adica a painii cu maia. "Le-am inceput din dorinta de a impartasi altor oameni bucuria si sanatatea unei paini de casa, dar mai ales ca sa le arat copiilor mei, adolescentilor mei, ca se poate. |
 |
Ca o pasiune, un lucru in care crezi, chiar daca pare a nu fi la moda sau popular, poate sa prinda aripi. Si sa devina chiar o afacere. Eu nu stiam nimic despre afaceri, dar uite ca am castigat concursul de planuri de afaceri in 2012, organizat de European Project Consulting.
Dupa care am trecut la prima etapa din planul intitulat "Brutarie". Aceea de a educa gustul oamenilor, sa poate recunoaste o paine buna. Asa ca am intiat un blog in primavara lui 2012, apoi Atelierele de paine, in octombrie. Pe toate le-am facut, pentru toate mi-am gasit energia in gandul la copiii mei. Ca sa aiba un exemplu: sa vada ca daca eu la varsta mea m-am putut reactiva dupa ani de stat acasa, atunci pot si ei sa faca orice, atata timp cat sunt onesti cu ei insisi, perseverenti si increzatori ca pe Pamantul asta, intentiilor bune li se face loc sa se materializeze."
Mamici de cariera: Painea cu maia
De ce este painea cu maia deosebita? Corina explica: "Maiaua acra, spre deosebire de maiaua dulce pe care stim toti sa o facem din drojdie, lapte si zahar pentru cozonaci, este crescuta doar din faina si apa si apeleaza la fermentii naturali existenti in aer, pentru a se activa. Maiaua aceasta acra si lichida, ii da painii o structura speciala care o face foarte usor digerabila. Diferitele tipuri de drojdii salbatice existente pe coaja bobului de grau si in aer, fermenteaza, spargand proteinele de gluten in portiuni diferite ale graului.
 |
Astfel, painea devine mult mai usor digerabila decat cea la care lucreaza drojdia simpla de panificatie. Tot maiaua dezactiveaza acidul fitic (cel care blocheaza asimilarea mineralelor in organism), in proportie de 62%, fata de drojdia de panificatie care reuseste aceasta doar in proportie de 38%. Astfel, painea cu maia acra - sourdough - nu ingrasa, pentru ca tot ce mancam se asimileaza si nu e nevoie de niciun surplus."
Mamici de cariera: Educatia copiilor incepe inainte de conceptie
Ce planuri are in continuare o mamica de adolescenti, care lucreaza cu si pentru scolari de clasa intai si care se pricepe sa pregateasca ceva atat de rar precum painea cu maia? "As vrea ca in viitor sa ma implic mai mult in educatia copiilor. Nu ai mei, pentru ca ai mei au crescut si ce am facut pana acum e bun facut, dar simt nevoia de a-mi impartasi experienta proprie si cunostintele pe care le-am primit prin intermediul diferitelor cursuri facute, cu viitori parinti, nu neaparat cu cei care sunt deja parinti. Pentru ca eu sunt convinsa ca educatia copiilor incepe cu mult inainte chiar de conceptia lor.
De aceea ma gandesc la un program de educatie de tip parenting a tinerilor adulti, a liceenilor. Asta inseamna ca in paralel o sa trebuiasca sa transfer treptat operatiunea „painea cu maia" celor care au trecut deja sau vor trece pe la Atelierul meu. Asa ca, acum, sunt in plina concepere a unui plan de afaceri care sa poata fi adoptat de catre toti cei care vor sa-si dezvolte un home-business, cu paine facuta in casa..."
