Mămici de carieră: Interviu cu Ana Maria Marian, manager de clinică medicală

1. Sunteți prin definiție o femeie de carieră. Cum se împacă acest rol cu cel de mamă?

Se împacă bine și cu foarte mult efort. Există în permanență provocarea de a avea grijă de copilul tău și de a nu-l neglija, în același timp de a fi prezentă la job și la birou "în permanență". Indiferent dacă fizic sunt sau nu, situațiile medicale urgente pot apărea oricând. Și trebuie să fiu mereu pe fază. Cea mai complicată provocare este aceea când fiica mea îmi spune: mami, iarăși răspunzi la telefon, iarăși vorbești, iar îți sună telefonul? Fie weekend, fie vacanță, sunt pe fază. Dar când lucrezi în lumea medicală așa este și cred că este cumva asumat. Oamenii când au probleme medicale sună și te sună ca să îi ajuți, nu pentru a face conversație. Prin urmare toți care lucrăm în Intermedicas răspundem la telefon când apare o situație medicală.

2. Povestiți-ne puțin despre proiectul Intermedicas. Cum a apărut în viața dumneavoastră și ce reprezintă el în prezent?

A fost o întâmplare fericită, cum spun englezii. Pentru că eu lucrasem 13 ani în Regina Maria, unde am fost director de corporate și la un moment dat s-a terminat idila am hotărât să plec pe cont propriu. Ideea cu care am plecat a fost să îmi construiesc un business al meu. Dar pentru că sunt o persoană conectată și vorbesc cu oameni, stânga-dreapta, am început să întreb și să cer păreri. Și am ajuns cumva să aflu despre Intermedicas. Printr-un prieten foarte bun, Sergiu Neguț, am aflat despre această clinică, mică, exclusivistă, care ajută pacienți cazuri foarte grave. Mi-am dorit să aflu mai multe. L-am cunoscut pe doctorul Mitrea, fondatorul Intermedicas, acum nu mai este în clinică. Am rămas surprinsă de cât de tânăr este și câte lucruri frumoase a realizat. Mi-a plăcut foarte mult ideea de Intermedicas și bazele pe care le-a pus el. Asta s-a întâmplat în 2013.

Și am hotărât să las deoparte visul de a deschide ceva pe cont propriu și de a intra ca partener în Intermedicas și așa am început de fapt. Acesta a fost primul pas. Pentru că din momentul în care am intrat, lucrurile au căpătat o amploare la care nici nu mă gândisem. Baza pe care a pus-o doctorul Mitrea, de a ajuta cazuri complicate, s-a extins foarte mult și am împământenit conceptul de second opinion. Care își propune să ajute și să educe oamenii. Ce faci atunci când ai o problemă complicată de sănătate și vrei să ajungi la un medic bun? Te uiți pe Google, cauți pe forumuri, întrebi un prieten sau te adresezi unei instituții abilitate care poate să îți spună care este medicul potrivit pentru tine? Și, de fapt, asta face pe scurt Intermedicas. Pune în relație pacientul cu medicul cel mai potrivit pentru el, indiferent că este în România, în SUA, în Europa sau oriunde. Această idee a fost baza pentru tot ce am construit noi. Am crescut apoi încet-încet și am început să adăugăm și alte linii de business, acum avem un program de visiting professors, prin care medici din străinătate vin lunar, sunt aproximativ 10 medici care vin în fiecare lună în București și oferă consultații pacienților. Avem o parte de clinică unde vin medici de top din România și văd pacienți. Iar ultimul "bebeluș" este partea de abonamente, conceptul de concierge medicine. Este un concept premium, sunt niște abonamente mai exclusiviste, dar cu o abordare foarte personalizată. Abonații noștri au un medic dedicat care coordonează tot procesul de îngrijire medicală.

3. Cum reușiți ca mamă să faceți față provocărilor zilnice? Cine vă ajută?

Fiica mea mă ajută. Am noroc de un copil tare bun. Și pentru că a fost oarecum încercată de viață, cred că s-a și maturizat repede și este foarte responsabilă și foarte cuminte, am foarte mare încredere în ea și ne înțelegem tot timpul. Ne facem programul împreună și de obicei avem același program. Plecăm dimineața la 8 de acasă împreună și seara la 6 ne întâlnim. În timpul acesta ea este la școală, la after school, la diverse alte activități, iar eu sunt la birou. Seara este timpul nostru.

4. Cum credeți că vă ajută cunoștințele acumulate în activitatea profesională în viața de mamă? Dar cele de mamă în activitatea profesională?

Este o îmbinare greu de explicat. Tot timpul mi s-a părut ciudat când văd oameni care zic că ei merg la birou și când plec acasă ce am lăsat la birou rămâne acolo, iar acasă sunt alta. Nu cred în modelul acesta. Noi suntem un tot. Tot Ana Maria sunt și la birou și acasă și cu prietenii. Dar la birou se întâmplă lucruri care îmi aduc aminte de replici pe care mi le dă Clara. Nu sunt cea mai răbdătoare persoană, iar când îmi ies din fire Clara îmi zice: mami, iar te-ai enervat. Iar când mi se întâmplă să îmi ies din fire la birou îmi aduc aminte de ce îmi zice fiica mea. Cred că rolul de mamă te învață responsabilitatea față de copilul tău, pe care este imposibil să nu o aplici și în business. Devii responsabil nu pentru cifre, ci pentru oameni. Și care știi că nu depind de business, depind de tine. Acesta este adevărul. Iar când au probleme oamenii nu se duc la un business care plutește în aer, vin la cel care coordonează business-ul și caută soluții împreună. Cred că este cel mai important lucru care m-a învățat meseria de mamă.

5. Cum s-a schimbat viața dumneavoastră de când sunteți mamă?

Nu pot să-mi închipui ceva mai minunat ce se poate întâmpla în viața unei femei decât să fie mamă. Nu pot să-mi imaginez ce poate să-ți aducă satisfacții și bucurii mai mari decât asta. S-a schimbat radical și s-a schimbat în bine. Deși mi-a dat totul peste cap. Până nu ești mamă nu înțelegi ce înseamnă să ai un copil. Toate prioritățile, tot programul, toate vacanțele pe care le făceam când voiam și unde voiam, nimic nu mai este la fel. Dar în același timp este un altfel mult mai fain decât ce a fost înainte.

6. Ce activități realizați împreună cu Clara? Ce activități vă place să faceți cel mai mult?

Noi facem foarte multe lucruri împreună. Ce este foarte important în legătură cu întrebarea anterioară, încerc să îmi educ copilul în spiritul slujirii celorlalți, s-o educ în așa fel încât să fie un membru activ în societate. Să fie conștientă că dacă vrea să trăiască într-o lume mai bună ea trebuie să fie cea care să provoace schimbarea respectivă. Tot ce facem împreună încercăm să construim în jurul acestui concept. De exemplu, îmi plac foarte mult diverse activități voluntare de-ale ei. De 1 iunie a făcut un proiect cu prietenele ei la ceainăria socială Sheida, unde au vrut ele să meargă și să servească oamenii. Au luat comenzi, au servit la mese, au încasat, au spălat vasele, de 1 iunie au făcut muncă voluntară pentru părinți. Eu mai am împreună cu ea un proiect pe partea de educație, îi spunem clubul de lectură și în fiecare weekend ne întâlnim cu copii cu vârste între 9 și 11 ani și studiem diverse virtuți umane. Scopul este de a dezvolta moral și spiritual copiii, gândindu-ne care sunt calitățile oamenilor, pe care noi cu toții ar trebui să lucrăm și să le dezvoltăm. Iar ea este asistenta grupului, pentru că ea a adunat prietenii, îi coalizează, îi ține aproape, se implică, căutăm poveștile pe care le citim împreună. Desigur, facem și sport împreună, mergem în vacanțe. Sunt lucruri pe care le faci inevitabil. Dar încercăm să ne rupem din timp în mod conștient pentur a face lucruri importante și pentru ceilalți.

7. Cum decurge o zi din viața voastră împreună? Ce interval alocați timpului cu fetița dumneavoastră?

Încercăm întotdeauna să luăm micul dejun acasă și îl pregătim împreună. Acum este mare fană clătite americane și învață să le întoarcă în tigaie. De obicei ieșim, fie în parc, fie cu bicicletele, ea cu rolele. La prânz încercăm să mâncăm acasă. Încerc să evit restaurantul, mall-ul și alte locuri de genul acesta și să facem lucruri împreună. Este foarte fain pentru copii când se implică în bucătărie și gătesc, iar mesele de weekend împreună sunt foarte importante. Pentru că suntem și doar noi două, când prindem puțin timp liber abia așteptăm să stăm împreună. Mai mergem la film, ne întâlnim cu prieteni. Dar încercăm ca tot ce facem să facem împreună.

8. Descrieți-o pe Clara. Care sunt calitățile sale? Dar defectele?

Defecte nu are, este fiica mea. Este un concept foarte important la care țin: fiecare copil este ca o mină de pietre prețioase. Iar rolul nostru de educatori, de părinți, este să săpăm, iar acolo unde găsim cărbune să-l șlefuim până se transformă în diamant. Când întrebi despre un copil este numai o mină de diamante. Dacă sunt și cărbuni, avem noi de lucrat acolo.

9. Care sunt materiile sale preferate la școală? Ce activități opționale realizează?

Clara este înnebunită după orice înseamnă sport. Pasiunea ei este gimnastica, pe care a descoperit-o de câțiva ani. Îi place așa de mult că vine la masă făcând sărituri. Și este și foarte talentată la sport, are o înclinație naturală. Îi place foarte mult tot ce ține de citit, literatură, muzică. Acum este înnebunită, vrea să-și facă un vlog. Nu cred că are o înclinație deosebită către matematică. În schimb este foarte pro-socială. Este genul de copil care îi coalizează în jurul ei pe ceilalți. Are abilitatea de a atrage și de a mobiliza.

10. Cum v-ați hotărât asupra numelui său?

Eu nu îmi amintesc de momentul în care m-am hotărât asupra numelui său. Încă din copilărie, de la 11-12 ani, am știut că voi avea o fetiță pe care o s-o cheme Clara. Nu m-am întrebat niciodată, pentru că știam este Clara. Și nici nu a fost loc de negociat cu soțul meu.

11. Ce meserie își dorește Clara să aibă?

În fiecare săptămână își dorește altă meserie. Cântăreață, dansatoare, mare gimnastă, profesoară, la un moment dat și designer de modă.

12. Care sunt cele mai dragi amintiri de când era doar un bebeluș?

Toate amintirile cu ea sunt foarte faine. Sunt o mamă norocoasă. Ea de mică a fost un copil foarte cuminte. Îmi amintesc un moment în care era în pat, în scoică, în living cu noi. Și era multă lume, gălăgie. Iar după vreo două ore tatăl meu a întrebat de ea, dacă nu zice sau nu face nimic. Era atât de cuminte încât unde o puneai acolo stătea. Și stătea 2-3 ore. Nu scâncea, nu făcea nimic. Nu știai că este în casă.

13. S-a confruntat Clara cu probleme de sănătate? Cum ați trecut peste ele? Ați apelat la medicii Intermedicas? 

Din fericire este un copil sănătos și toată viața a fost așa. O singură problemă îmi amintesc. Obiectiv nu este complicat, dar pentru tine ca părinte este. La un an a fost operată la ochi de strabism. Atunci nu știam de Intemedicas și toate lucrurile pe care le știu astăzi. A fost un moment complicat pentru că oricât de simplu părea, a trebuit să îi fac anestezie generală. Dar nu se întâmplă nimic cu Clara fără să vorbesc cu colegii mei din Intermedicas referitor la sănătatea ei. Dar, slavă Domnului, nu sunt un pacient care abuzează pentru că este un copil sănătos.

14. Cât de importanți considerați că sunt primii 7 ani din viața unui copil?

Cred că sunt cei mai importanți din viața unui copil. Și cred că de multe ori noi, ca părinți, nu suntem conștienți de cât de importantă este educația și amprenta pe care noi o punem pe ei în acea perioadă. Mai vorbesc și cu prietenele mele. Când ești adult este foarte greu să faci educație. Noi suntem ca un pahar plin cu apă. Și în care dacă vrei să mai pui ceva dă pe dinafară. Deja suntem plini, le știm pe toate, prejudecăți, nimeni nu este mai grozav ca noi. Copiii sunt ca un pahar pe jumătate plin în care poți să pui lucruri de calitate și să absoarbă. Iar dacă noi ca părinți am fi conștienți de asta și am ști să ne creștem copiii în spiritul iubirii față de ceilalți.

15. Care sunt principiile de viață pe care doriți să le transmiteți Clarei?

Cred că ce este important și ce țin și încerc să îi transmit este echilibrul pe care noi ca oameni trebuie să îl avem întotdeauna între viața spirituală și cea materială. Oricât de multe lucruri, bogății, vacanțe, joburi, concedii ai, dacă nu există un echilibru, dacă spiritual nu ești mulțumit și fericit, niciodată nu ai cum în primul rând să fii împăcat cu tine. Iar eu când zic parte spirituală, sunt un om cu credință în Dumnezeu și așa o cresc și pe ea. Și la asta mă refer. Al doilea lucru foarte important este să ne trăim viața în folosul celorlalți. Și cred că numai așa poți fi fericit. Atunci când dăruiești din tine, din timpul tău, când ști că ceea ce faci schimbă un pic în mai bine lumea.

16. Sunteți implicată și în proiecte caritabile. Ați reușit să o cooptați și pe fiica dumneavoastră? Dacă da, în ce mod ați procedat?

Mi-a fost foarte ușor. Cred că copiii au în ei nevoia asta, dorința, generozitatea. Cred că lipsește doar declicul. Să îi ia mama de mână și să le spună să facem împreună aceste lucruri. A fost ușor și pentru că am început de la o vârstă mică. De la 5-6 ani am luat-o cu mine să vadă și să se implice. Să mergem la un centru de copii, la un azil de bătrâni, să vedem ce se întâmplă acolo. Dacă faci cu copilul de mic aceste lucruri, devin ceva natural. E parte din viața ta și nici măcar nu mai simți că faci un sacrificiu. Devine ceva firesc.

17. Care vi se pare cel mai frumos detaliu în creșterea unui copil? Dar cel mai greu?

Cel mai frumos cred că este faptul că știi că este la tine cheia cu care poți descătușa mina de diamante din fiecare copil. Se află în mâinile noastre. Dacă știm cum să modelăm copilul este neprețuit ce poate ieși. Ce mi-este mie dificil este că trebuie să fii în permamență consecvent, perseverent, nu te abați de la regulile pe care le-ai stabilit, răbdător. Deși este mai ușor să faci o excepție câteodată. Dar știi că deschizi cutia Pandorei.

18. Ce fel de părinte considerați că sunteți? Genul prietenos sau genul autoritar?

Ca să răspund diplomat, nu sunt atât de prietenoasă pe cât și-ar dori fiica mea.

19. Unde vă place să călătoriți în familie? Ce locuri vă place să vizitați?

Cel mai mult ne place să mergem la munte împreună. Eu sunt din Ardeal și avem niște zone unde ne place mult să mergem, de exemplu Mărginimea Sibiului, ne place zona cu șasi, la un moment dat au fost mulți, unde sunt bisericile fortificate, zona Sighișoara, Sibiu, Cluj și așa mai departe. Sunt niște sate autentice și cu oameni foarte calzi, în care timpul parcă n-a trecut. Dealurile domoale, livezile cu meri și pruni cât vezi cu ochii și liniște.

20. Cum va descurcați ca mamă cu o viață profesională activă? Ce sfaturi aveți pentru mămicile care sunt în aceeași situație?

Cu sfaturile este la fel cum este cu medicii. Ce a funcționat la mine poate la tine nu merge. Cred că este vorba despre echilibrul de care vorbeam, dintre cele două vieți, materială și spirituală. Aceasta este cheia și cu viața profesională: să reușești cumva echilibrul între a fi mamă, a-ți lua energia și satisfacții și a oferi foarte mult acolo și a pune în balanță rolul tău profesional. Uitându-mă în urmă pot să văd foarte clar momentele în care am neglijat o parte în favoarea celeilalte. Și mi-a fost greu. Pentru că în timp se degradează fie relația profesională, fie cea cu copilul tău.

21. Ce sfaturi puteți oferi mămicilor care doresc să se implice într-o afacere sau să pornească într-un proiect profesional de la zero?

Cred că este foarte importantă păstrarea relațiilor cu familia, cu întreaga familie. Și cu rudele mamei și cu rudele tatălui, indiferent ce s-a întâmplat cu tata. Pentru copil, pentru apartenența lui, pentru construirea realității a ceea ce este copilul este foarte important acest lucru. Mai important decât ne dăm seama. Apoi, societatea s-a schimbat în ultima vreme și nu mai se privește drept tragedie că suntem singure și ce ne facem cu copilul. Am descoperit că avem în noi atât de multe resurse și putem face atât de multe lucruri și să ne educăm copiii mai bine decât poate să o facă o familie dezbinată sau în care există certuri. Ne trebuie curaj. Curajul de accepta situația și de a asuma realitatea și de a face tot ce putem ca să iasă bine. Iar lucrurile ies, dacă avem încredere în noi. Să scoatem la suprafață resursele pe care le avem.