Aldosteron seric: când este recomandată testarea

Ce este aldosteronul

Aldosteronul este un hormon pe care glandele suprarenale îl secretă pentru reglarea tensiunii arteriale și a echilibrului sodiului și potasiului din sânge. Atât sodiul, cât și potasiul, sunt electroliți, adică minerale care ajută la menținerea echilibrului fluidelor din corp, binevenit pentru funcționarea optimă a nervilor și a mușchilor. 

Practic, principala funcție a aldosteronului este reglarea tensiunii arteriale prin:

• Transmiterea semnalelor către anumite organe, precum rinichii și colonul, urmând să se realizeze fie o creștere a cantității de sodiu trimisă în fluxul sanguin, fie o creștere a cantității de potasiu din urină;
• Stimularea creșterii nivelului de sodiu, astfel încât corpul să rețină apa în sânge, ceea ce înseamnă o creștere a volumului sanguin.

De fapt, aldosteronul face parte dintr-un sistem de hormoni, de enzime, de proteine și de reacții numit sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Acest sistem funcționează după cum urmează:

• Când nivelul tensiunii arteriale scade, rinichii eliberează enzima renină în sânge;
• Renina descompune angiotensinogenul, o proteină produsă de ficat, în angiotensină I și angiotensină II. Dacă angiotensina I este inactivă, angiotensina II este un hormon activ;
• Angiotensina II duce la contractarea pereților celor mai mici dintre artere (arteriole), ceea ce favorizează creșterea nivelului tensiunii arteriale;
• Angiotensina II stimulează glandele suprarenale să secrete aldosteron: în plus, stimulează și glanda pituitară să elibereze hormonul antidiuretic sau vasopresina. Glanda pituitară (hipofiza) este localizată la baza creierului;
• Aldosteronul și hormonul antidiuretic ajută rinichii să rețină sodiul;
• Aldosteronul stimulează rinichii să elimine potasiul prin urină;
• Creșterea nivelului de sodiu din sânge asigură retenția de apă: așa se ajunge la creșterea volumului sanguin și a nivelului tensiunii arteriale. 

Disfuncționalitățile sistemului renină-angiotensină-aldosteron au efecte negative atât asupra sodiului și potasiului, cât și asupra tensiunii arteriale. 

13 metode de a scădea tensiunea arterială rapid

Pentru a măsura nivelul de aldosteron din sânge, se efectuează analiza numită aldosteron seric. Pe de o parte, această analiză se folosește adesea în vederea diagnosticării supraproducției de aldosteron și a insuficienței glandelor suprarenale. O asemenea insuficiență survine când aceste glande nu produc suficienți hormoni. Pe de altă parte, testarea aldosteronului este indicată în caz de:

• Hipertensiune arterială dificil de controlat;
• Hipertensiune arterială care intervine înainte de vârsta de 40 de ani;
• Hipotensiune ortostatică: înseamnă tensiune arterială scăzută, din pricina căreia poți avea amețeli când te ridici în picioare.

Întrucât anumiți factori pot influența nivelul aldosteronului, medicul îți poate da, înainte să efectuezi analiza aldosteron seric, următoarele indicații:

• Să modifici cantitatea de sodiu pe care o consumi;
• Să eviți efortul fizic intens;
• Să consumi produse pe bază de rădăcină de lemn-dulce.

De asemenea, pentru că numeroase medicamente influențează rezultatul analizei, medicul îți poate prescrie altele în locul celor pe care le iei de obicei sau îți spune că trebuie să renunți la o parte dintre acestea cu câteva zile înainte de testarea nivelului aldosteronului seric. Printre medicamentele care influențează nivelul aldosteronul se numără:

• Antiinflamatoarele nesteroidiene;
• Diureticele;
• Betablocantele: aceste medicamente sunt prescrise, de exemplu, pentru hipertensiune arterială, pentru tulburări de ritm cardiac etc;
• Steroizii: cum ar fi cele cu prednison de exemplu; 
• Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: aceste medicamente se prescriu în special pentru hipertensiune arterială;
• Blocantele canalelor de calciu: au rolul de a modifica contracția musculară a arterelor și sunt prescrise, de exemplu, pentru aritmii, pentru hipertensiune arterială etc;
• Medicamentele pe bază de litiu: se folosesc pentru tratarea anumitor tulburări bipolare;
• Anticoagulantele pe bază de heparină.

În același timp, este recomandat ca analiza aldosteron seric să se efectueze cât mai repede după trezire. De altfel, aldosteronul atinge nivelul maxim în jurul orei 8 dimineața datorită ritmului circadian al organismului. 

În plus, este ideal ca proba pentru analiza aldosteron seric să se recolteze în repaus, în condițiile în care trecerea din poziția culcat în picioare influențează nivelul hormonului. Recoltarea ar trebui să se realizeze înainte să te ridici din pat sau, dacă acest demers nu este posibil, să stai culcată, pe o suprafață plană, cel puțin 30 de minute înainte de recoltare. Dacă analiza se recoltează în picioare, trebuie să stai în această poziție cel puțin 20-30 de minute înainte de recoltare. 

Aldosteron crescut: cauze și recomandări

Valorile aldosteronului seric variază în funcție de laboratoarele în care se efectuează analiza. În general, valorile normale pentru o persoană adultă ar trebui să fie între 3,1 - 35,4 ng/dL.

Când valorile aldosteronului sunt mai mari decât cele considerate normale, este vorba despre hiperaldosteronism primar (boala Conn). De cele mai multe ori, hiperaldosteronismul este produs de o tumoare benignă, localizată pe una dintre glandele suprarenale, din pricina căreia se ajunge la o creștere a producției de aldosteron. Un nivel ridicat al aldosteronului conduce la o creștere a nivelului de sodiu și la o scădere a celui de potasiu. 

Manifestările care însoțesc hiperaldosteronismul primar sunt:

• Hipertensiunea arterială;
• Durerile de cap;
• Slăbiciunea musculară;
• Tulburările de ritm cardiac;
• Stările persistente de oboseală;
• Setea intensă;
• Urinările frecvente.

Dacă te confrunți cu oricare dintre manifestările enumerate, consultă un medic endocrinolog. Pentru a primi un diagnostic, de obicei se recomandă și aceste investigații:

• Un CT abdominal pentru a se examina glandele suprarenale: datorită acestei investigații pot fi detectate tumorile;
• Testul cu Captopril: Captopril este un medicament folosit în tratarea hipertensiunii arteriale. Pacienții primesc acest medicament, iar după 1-2 ore li se măsoară nivelul de aldosteron din sânge. Un test cu Captopril poate confirma prezența hiperaldosteronismului primar în contextul în care, la persoanele sănătoase, nivelul tensiunii arteriale scade după administrarea medicamentului;
• Raportul aldosteron-renină: se află prin intermediul unei analize de sânge. La persoanele cu hiperaldosteronism primar, nivelul aldosteronului este ridicat, iar cel al reninei este scăzut;
• Administrarea de perfuzii cu soluție salină: administrarea trebuie să dureze 4 ore și să înceapă dimineața, ideal între orele 8 și 9. Înainte de administrarea perfuziilor, se măsoară nivelul de aldosteron și de renină. Tensiunea arterială se monitorizează din oră în oră. Se poate vorbi despre hiperaldosteronism primar când nivelul de aldosteron din plasmă trece de 10 ng/dL sau de 280 pmol/L.

Majoritatea pacienților cu hiperaldosteronism primar primesc un tratament medicamentos, cu antagoniști ai receptorilor mineralocorticozi, care au rolul de a inhiba receptorii aldosteronului. Cei mai utilizați sunt Eplerenona și Spironolactona. 

În situația în care este identificată o tumoare pe una dintre glandele suprarenale, se poate recurge la o intervenție chirurgicală laparoscopică. 

În privința hiperaldosteronismului secundar, cauzele ce stau la baza acestuia pot fi:

• Stenoza arterei renale: stenoza se referă la îngustarea arterei renale;
• Insuficiența cardiacă congestivă: apare dacă inima nu pompează eficient sângele;
• Ciroza: intervine dacă țesutul fibrotic înlocuiește țesutul hepatic sănătos;
• Sindromul nefrotic: pe fondul acestei boli, rinichii elimină prea multe proteine în urină;
• Preeclampsia: hipertensiunea arterială persistentă, care intervine în sarcină sau în perioada postpartum, și care este asociată cu niveluri ridicate ale proteinelor în urină;
• O dietă foarte săracă în sodiu. 

Aldosteron scăzut: cauze și recomandări

Dacă valorile aldosteronului sunt mai scăzute decât cele normale, înseamnă că se poate vorbi despre hipoaldosteronism, ceea ce înseamnă o scădere a nivelului de sodiu și o creștere a celui de potasiu. 

Hipoaldosteronismul poate fi provocat de:

• Boli renale asociate cu diabetul;
• Boala Addison: o boală autoimună ce apare când sistemul imunitar atacă glandele suprarenale, ceea ce favorizează scăderea nivelului de aldosteron;
• Hiperplazia congenitală a glandelor suprarenale: se referă la un grup de boli genetice care afectează aceste glande. Persoanele cu hiperplazie congenitală a glandelor suprarenale au deficit de o enzimă necesară pentru producerea hormonilor, inclusiv a aldosteronului;
• Insuficiența suprarenală secundară: apare în cazul în care există disfuncționalități la nivelul glandei hipofize;
• Insuficiența suprarenală terțiară: intervine dacă există disfuncționalități la nivelul hipotalamusului, o glandă ce stimulează hipofiza să producă hormoni. De obicei, insuficiența suprarenală terțiară apare când se întrerupe brusc un tratament îndelungat cu steroizi. 

În afară de cauzele menționate, hipoaldosteronismul poate fi legat de:

• O intoxicație cu plumb;
• Administrarea unor medicamente: spre exemplu, antiinflamatoare nesteroidiene, anticoagulante, anumite medicamente folosite în caz de infarct miocardic etc;
• O dietă foarte bogată în sodiu: mai exact, dacă se consumă peste 2300 mg/sodiu pe zi în cazul persoanelor sub vârsta de 50 de ani și peste 1500 mg/zi în cazul persoanelor cu vârsta peste 50 de ani.

De cele mai multe ori, un nivel scăzut al aldosteronului generează simptome cum ar fi:

• Hipotensiune;
• Palpitații;
• Aritmii;
• Slăbiciune musculară;
• Greață.

În funcție de cauza care stă la baza hipoaldosteronismului, uneori pot fi prezente și alte manifestări. De exemplu,  în caz de hipoaldosteronism produs de boala Addison, intervin hipoglicemia și/sau hiperpigmentarea pielii. 

Dacă ai oricare dintre manifestările amintite, consultă cât mai repede un medic endocrinolog, astfel încât să beneficiezi de un diagnostic corect. În acest scop, ți se recomandă anumite investigații, de pildă:

• Sodiu și potasiu seric: pentru măsurarea concentrației de sodiu și de potasiu din sânge;
• Aldosteron seric;
• Aldosteron urinar;
• Cortizol seric: hormonul cortizol influențează numeroase organe și țesuturi. Nu numai că acest hormon ajută corpul să răspundă la stres, ci are și alte roluri foarte importante, cum ar fi reglarea glicemiei, diminuarea inflamației, reglarea tensiunii arteriale etc;
• 17-alfa-hidroxiprogesteron (17-alfa-OHP): măsoară nivelul de 17-alfa-OHP, un hormon produs de glandele suprarenale și de ovare/testicule. Acest hormon este un precursor al cortizolului. Analiza 17-alfa-hidroxiprogesteron este utilă în special pentru detectarea hiperplaziei congenitale a glandelor suprarenale;
• Concentrația de renină din plasmă;
• Creatinina serică și rata de filtrare glomerulară estimată: creatinina este un produs rezidual, ce se elimină din corp cu ajutorul rinichilor. Creatinina serică este o analiză de sânge ce arată cât de bine reușesc rinichii să filtreze sângele. Și rata de filtrare glomerulară estimată arată capacitatea rinichilor de a filtra sângele, fiind utilă pentru evaluarea funcției renale;
• Teste genetice: pentru diagnosticarea hiperplaziei congenitale a glandelor suprarenale.

Un diagnostic precoce al hipoaldosteronismului este foarte important pentru stabilirea tratamentului adecvat, în condițiile în care această afecțiune poate duce la complicații grave, în special la dezechilibre majore ale electroliților și la boli cardiovasculare. 

În situația în care medicul îți recomandă testarea aldosteronului urinar, trebuie să știi că recoltarea probei se efectuează la domiciliu, astfel încât să se colecteze urina eliminată pe parcursul a 24 de ore. Când ai de făcut un asemenea test, primești un recipient de unică folosință de la laboratorul de analize și după aceea urmezi și aceste instrucțiuni:

• Nu vei folosi prima urină de dimineață pentru test;
• Urina colectată în 24 de ore se pune într-un recipient curat, cu capac, cu volum de minimum 2 l: recipientul se păstrează la întuneric, la temperaturi de 2-8 grade Celsius;
• Adaugă urina de a doua zi dimineață peste cea colectată în 24 de ore;
• Notează valoarea volumului total de urină;
• Omogenizează întreaga cantitate de urină;
• Toarnă aprox. 10 ml din urina omogenizată în recipientul primit de la laborator;
• Mergi la laborator pentru a duce proba recoltată.