Am avut o naștere traumatizantă! Am făcut cezariană la al treilea copil și am fost complet neglijată de personalul medical

Nu numai în România sistemul medical suferă mari lacune și este plin de probleme, ci și în alte țări mari ale lumii. Vom urmări mărturia unei mame, originară din Statele Unite ale Americii, de pe tărâmul tuturor posibilităților, care se pare că a fost neglijată complet de personalul medical după cea de-a treia naștere prin cezariană.

Pentru orice mamă, operația de cezariană îndeosebi a treia este plină de riscuri și de provocări. Este și cazul protagonistei poveștii de viață pe nume Audrey Roberts, care mărturisește că nu a fost deloc tratată corespunzător după ce a născut a treia fetiță. Femeia a aflat împreună cu soțul ei că este însărcinată cu cel de-al treilea și ultimul copil pe data de 16 Decembrie 2021.

În familie mai existau două fetițe, deci vestea a venit ca un miracol pentru toți membrii acesteia. Soțul lui Audrey își dorea cu ardoare un fiu, dar cel de-al treilea copil a fost tot o fetiță. Așa că părinții au găsit un spital aproape de zona rurală în care locuiau, care avea referințe foarte bune în ceea ce privește departamentul de nașteri și travaliu, cu asistente foarte calme, foarte blânde amabile și gata să-și ofere serviciile mamelor.

Caz de malpraxis sau nu?

Toată încrederea mămicii în aceste asistente a fost spulberată în momentul în care moașa a neglijat-o complet, la fel ca și asistentele în perioada de patru zile de ședere în spital după operația de cezariană. Prima programare la medicul ginecolog a avut loc pe 20 ianuarie 2022, unde am aflat că bebelușul se dezvolta complet normal. Tensiunea arterială a mamei era normală, femeia nu se îngrășase foarte mult în sarcină și analizele ieșiseră destul de bune. Doar decizia de a naște la acel spital a fost una mai puțin inspirată.

„Atunci când eram însărcinată în patru luni, m-am trezit cu o durere de spate incredibilă. După două ore în care nici măcar nu puteam sta în picioare, m-am programat la medicul de familie care m-a trimis la spital de urgență. Așa că m-am prezentat la spitalul unde urma să nasc.

Medicul a făcut toate analizele necesare pentru mine și pentru fiica mea, ajungând la concluzia că rinichii mei sunt plini de lichid și aveam o mică problemă la rinichiul drept.

Așa că am fost trimisă acasă în aceeași zi și mi s-a spus să mi fac o programare la un urolog local pentru a monitoriza problema rinichilor. În cinci luni de sarcină, am început să mă umflu foarte tare în zona gleznelor, picioarelor, la mâini și la încheieturi, să am dureri de cap puternice și urina tulbure.

Pentru că știam că aceste simptome nu sunt normale în sarcină, m-am prezentat din nou la spitalul unde urma să nasc. Moașa nu s-a arătat deloc surprinsă de aceste simptome, m-a pus să urinez într-un borcănel și doar uitându-se la urină, mi-a spus că nu este cazul să mă sperii din cauză că este puțin mai tulbure.

Mi-a prescris niște antibiotice pentru că, în opinia ei, aveam o infecție urinară și m-a trimis acasă. La șase luni de sarcină am făcut o altă infecție urinară, ignorată din nou de moașa mea, pe care am detectat-o eu singură făcând un test de urină.

La primele două sarcini, ori de câte ori mă prezentam la medic sau la moașă, eram verificată atât din punct de vedere al tensiunii arteriale, mi se făceau analize de sânge, analize de urină și ecografii. În cea de-a treia sarcină, nimic nu mai era la fel.

Din păcate, locuind într-o zonă rurală, nu aveam altă soluție decât să continui să merg la spitalul unde îmi făcusem atât de multe programări și la medicul ginecolog care îmi cunoștea istoricul”, mărturisește mama.

Tehnica nașterii asistate prin cezariană: Mămicile își pot scoate singure bebelușii din burtică, în timpul operației

Sophia susține că în cea de-a șaptea lună de sarcină a mers din nou la spital, unde i-a spus moașei că are dureri la urinare, dureri de spate, a arătat încheieturile mâinilor și picioarele cât de umflate erau, dar aceasta nu a făcut nimic altceva decât să îi râdă în față și să o trimit înapoi acasă.

Așa că mama a decis să meargă la camera de urgență, unde i s-au făcut toate testele necesare și în urma cărora s-a depistat o vaginită foarte puternică ce necesita tratament cu antibiotic imediat.

După toată aceasta aventură, Audrey era programată pe data de 16 august 2022 la operația de cezariană.

Primele 3 zile după cezariană: ce ai voie și ce nu ai voie să faci

Naștere traumatică și tratament postpartum

Zis și făcut! Pe 16 august 2022, mama a mers la spital pentru operația de cezariană. După ce a fost spitalizată și i s-a făcut un consult pentru a vedea dacă există șanse să nască natural, la ora 7:48 dimineata, Abigail a venit pe lume. Atunci când fiica i-a fost pusă pe piept, femeia a izbucnit în plâns, pentru că știa că toată sarcina și simptomele oribile prin care trecuse au luat sfârșit și urma să ajungă acasă în două zile.

Numai că nimeni nu a anunțat-o că după operația de cezariană, nu ar trebui să mănânce sau să bea excesiv, iar asistentele i-au permis soțului să îi aducă alimente pe care mama le consuma cu nesaț, fiindu-i foarte foame și sete. Cât de curând, aceasta a început să verse, iar noaptea, tensiunea arterială a atins cote alarmante.

În dimineața zilei de 17 August 2022, personalul medical a verificat tensiunea arterială a mamei, însă asistentele nu au ridicat un deget. Acestea nu au ajutat cu nimic, nu i-au explicat mamei ce se întâmpla, de ce avea tensiunea arterială foarte mare și când va putea să plece acasă. Mai mult decât atât, i-au luat bebelușa de lângă ea fără a-i spune nimic despre starea ei de sănătate.

Chiar dacă i-o aduceau pentru ora de alăptare, după doar 30 de minute de stat la sân, asistentele o smulgeau efectiv din brațele mamei pentru că trebuia să fie verificată din punct de vedere medical. La tot acest stres se adaugă tensiunea arterială încă foarte mare și depresia care începuse să se adâncească în sufletul mamei, dar și și schimbarea regimului normal de alimentație cu un regim fără sare. Abigail primea lapte praf, deci mamei era din ce în ce mai greu să o hrănească la sân. Nici Audrey, nici soțul ei nu știau exact ce se întâmplă și de ce stare ei psihică era în declin.

Din păcate, mama a fost pe punctul de a face infarct din cauza tensiunii arteriale foarte ridicate. În momentul în care directorul a solicitat ca mama să răspundă la un chestionar privind tendințele suicidale, iar aceasta a eșuat în a trece acest test, a fost chemat medicul ei la spital, care i-a vorbit frumos, însă a țipat la asistente și a cerut să îi fie adus copilul lângă ea.

Apoi mamei i-au fost aduse substanțe psihotrope, medicamente pentru tensiunea arterială și copilul a stat mereu alături de ea.

„Pe data de 20 august 2022 am reușit să ies din acea cameră de spital, camera iadului cum îmi place să o numesc, și să merg acasă. Când Abigail a împlinit două luni, deja tensiunea mea arterială era normală și am început să îi dăm lapte praf. Eu am avut parte de terapia de care aveam atât de mare nevoie și sunt fericită că îmi văd toate trei fetițele cum cresc împreună și se bucură una de cealaltă.

Ceea ce vreau să transmit tuturor asistentelor este că pacienții își cunosc propriul corp și știu când ceva este în neregulă. De aceea ar trebui să își asculte mereu pacienții, pentru că acest lucru ar face diferența între viață și moarte”, concluzionează mama.

Din păcate, Audrey nu este singura mamă care a trecut prin asemenea cazuri de neglijență, ci doar una din puținele femei care își găsesc curajul să vorbească despre experiențele traumatice din spital.