„La ce se reduce viața ta dacă nu faci un copil?” - teama părinților că ai lor copii rămân singuri dacă nu fac copii

„Nu faci copii să-ți aducă o cană de apă la bătrânețe, și totuși ce o să faci când te vei trezi singur pe lume fără copii? Nu crezi că ți-a cam trecut vremea să mai aduci și tu un prunc pe lume? Ceasul ticăie și cu fiecare an care trece, fertilitatea scade și tu riști să nu mai poți face copii. Mi-aș dori să fiu și eu bunică poate cândva în viața asta, poate o să mă ajuți să mi îndeplinesc visul.” Acestea sunt doar câteva dintre frământările părinților pe care copiii lor ajunși la vârsta maturității și nepregătiți încă să devină părinți, le aud.

Acestea, pe lângă presiunile puse de societate contribuie la acumularea stresului pe umerii adulților care nu simt încă acea chemare pentru a aduce pe lume un copil. Întregul subiect este foarte controversat, iar decizia unui adult nu poate fi schimbată de presiunea pusă de un alt adult pe necesitatea schimbării complete a modului de viață, a statutului social. Pentru că un copil vine „la pachet” cu foarte multe schimbări în viața adultului, complet nepregătit pentru ceea ce urmează.

Presiunea din partea părinților și prietenilor

După vârsta de 25-30 de ani, apropourile de genul „Când faceți și voi un copil?” devin din ce în ce mai stresante, mai agasante, mai dese. Oricât ar încerca adulții să evite această discuție cu prietenii lor care deja au copii (și care se plâng de un program foarte încărcat, nopți nedormite și probleme financiare), se ajunge la același subiect de discuție. Același lucru se întâmplă și în conversațiile purtate cu părinții care își exprimă vădit dorința de a fi bunici.

Pe premiza „Toată lumea trebuie să aibă copii” merg foarte mulți adulți din generația anterioară, care consideră o rușine să se întâlnească cu altcineva de seama lor și să nu se poată lăuda cu cel puțin un nepot în familie. Foarte puțini sunt adulții care înțeleg nevoia altora adulți de libertate, de independență, de a avea o viață fără copii, cel puțin până la o anumită vârstă.

Familiile cu copiii sunt invidioase pe cei care pot dormi până târziu, care pot merge oriunde nestingheriți, fără a depinde de bone și de bunici. Iar părinții nu înțeleg de ce copiii lor evită acest subiect și își exprimă vădit nemulțumirea atunci când este deschis și consideră că nu au cu ce realizări să se laude în fața vecinilor, rudelor, prietenilor.

În unele cazuri, familiile fără copii se simt chiar excluse din rândul prietenilor care au copii mici și simt că se mai pot întâlni doar dacă la rândul lor aduc pe lume un bebeluș. Iar în ceea ce privește părinții care își doresc o ardoare să devină bunici, lipsa de empatie și de înțelegere este și mai pregnantă.

Delia a recunoscut de ce nu face copii: ”Sunt prea tânără și prea bătrână ca să am un copil. Aș crea încă o problemă Universului”

Stabilirea limitelor sănătoase în privința subiectelor legate de copii

Fie că este vorba de părinți, prieteni sau societate, este foarte important ca tinerii să poarte discuții oneste și deschise în care să își exprime pur și simplu dorința de a nu aduce pe lume un copil, cel puțin până la o anumită vârstă. Deși nu sunt obligați să o facă, aceștia își pot exprima și temerile, dorințele, motivele pentru care nu doresc să aibă copii. Atunci intervine necesitatea stabilirii unor limite sănătoase cu privire la subiectele care fac rău, jignesc, aduc stres și presiune pe umerii tinerilor.

Aspirațiile unor persoane care nu coincid cu planurile de viitor ale altora reprezintă o chestiune destul de delicată, un subiect care trebuie închis și nu evitat ori de câte ori situația degenerează în întrebări mult prea intime. Un copil este o responsabilitate foarte mare, un angajament pe viață, pe care nu toți oamenii sunt dispuși să și-l ia.

Înainte să mă întrebi de ce nu fac un copil...

Presiunea mesajelor mass media

Nu numai membrii familiei și prietenii sunt cei care pun presiune pe decizia adulților de a avea sau nu, copii ci și mass-media. Familia este portretizată sub forma mama, tata și copilul sau mama, tata și copiii, pe rețelele sociale sunt prezentate familii ideale în care părinții își împart sarcinile și atribuțiile după naștere, evitând descrierea perioadelor grele precum cea a colicilor, apariției dinților, bolile copilăriei.

Practic, realitatea dură din spatele parentingului este ascunsă sub un portret ideal al unei familii fericite și a unui proces natural în viață: te îndrăgostești, te căsătorești, faci copii. Sunt multe cupluri care sar peste unele dintre aceste etape, destule familii în care copiii apar fără căsătorie sau în care tinerii se căsătoresc, dar preferă să nu aibă copii. Înainte de a lua o astfel de decizie este important ca tinerii să pună pe hârtie toate argumentele pro și contra, să își facă o analiză minuțioasă a stabilității lor financiare și a situației pe viitor, chiar și atunci când apar lucruri imprevizibile pentru a fi siguri că pot asigura un trai decent generațiilor următoare.

„Atât eu, cât și soțul meu avem peste 36 de ani, ne-am căsătorit anul trecut și toate conversațiile încep cu întrebarea „Când aveți de gând să faceți copii?”

Iată mărturia unei tinere care resimte presiunile din partea familiei, prietenilor, societății mai mult decât oricând. Femeia mărturisește că atât ea, cât și soțul ei au trecut de 35 de ani, s-au căsătorit recent și toți cei din jur pun presiune asupra aducerii pe lume a unui copil.

„Nu mă îndoiesc că vom fi părinți fantastici, dar din păcate lista argumentelor contra a fost mult mai lungă decât lista argumentelor pro în decizia noastră de a avea un copil. În plus, este un subiect destul de delicat pe care nu poți să-l discuți chiar cu oricine. Nu vreau să o supăr pe mama și să-i spun că nu am de gând în viitorul apropiat să fac copii, pentru că își dorește foarte mult nepoței. Dar, din păcate, foarte mulți oameni mă sfătuiesc aproape zilnic să devin mamă pentru că mai târziu, când voi dori, nu se va mai putea fără tratamente medicamentoase”, susține femeia.

Îi răspunde în mediul online un terapeut în probleme de familie care o sfătuiește să își asculte instinctul și dacă acesta îi spune să aducă pe lume un copil, iar acest lucru este posibil din punct de vedere al fertilității, să o facă. Dacă nu, ar trebui să aștepte momentul perfect în care simte că poate face față provocărilor maternității.

De asemenea, specialista aduce în prim plan faptul că în ultimul timp, generațile sunt tot mai preocupate de aducerea pe lume a unui copil sau nu, la această decizie participând mai mulți factori inclusiv cei de ordin financiar, social, emoțional. Este important să delimităm așteptările societății și părinților de dorințele personale și dacă există înclinații către o viață fără copii, tinerii să își asculte instinctul.

8 femei de peste 35 de ani răspund ce altceva fac, dacă nu s-au căsătorit și nu au facut copii până acum

„Se pune foarte mare presiune pe noi, ca și cuplu, să aducem pe lume un copil, mai ales că eu am 52 de ani și sunt căsătorit cu soția mea de 10 ani”

Jeffrey este un redactor și scriitor în vârstă de 52 de ani, căsătorit cu soția lui Tessa dar mai bine de 10 ani. Bărbatul susține că pe umerii lui este pusă o foarte mare presiune din partea socrilor încă din primii ani ai căsătoriei. Tessa fiind primul din cei cinci copii care s-a căsătorit, a fost adesea întrebată „De ce nu faceți copii?”

„Ori de câte ori vizităm familia soției mele, mama ei mă trăgea deoparte și mă întreba când avem de gând să facem copii. Iar tatăl ei, care era mult mai deschis, își exprimă adesea frustrarea pentru că suntem căsătoriți de câțiva ani și nu aducem pe lume un copil. Am încercat să concepem în primii ani ai căsniciei, dar ea avea 39 de ani când ne-am căsătorit și eu sunt cu patru ani mai mare decât ea, așa că lucrurile tind să devină complicate după o vârstă”, mărturisește bărbatul.

Presiunea părinților, prietenilor și a societății în general pusă pe tinerii care au vârsta biologică pentru a deveni părinți, dar nu își doresc lucrul acesta, este mult prea mare, întrebările mult prea indiscrete, sfaturile complet inutile. Nu numai în România, ci peste tot în lume aceste presiuni sunt tot mai evidente și din cauză că unele cupluri iau decizii pripite doar de teama de a nu fi arătate cu degetul, familiile ajung să se destrame, partenerii să fie nefericiți, iar copiii să devină doar o povară.